O copie moleculară a tabloului „Mona Lisa”, de 25.000 de ori mai mică, realizată cu ajutorul nanoparticulelor

O copie moleculară a tabloului „Mona Lisa”, de 25.000 de ori mai mică decât opera originală și de trei ori mai mică decât diametrul unui fir de păr uman, a fost realizată cu ajutorul nanoparticulelor de cercetătorii de la Georgia Institute of Technology, relatează independent.co.uk.

„Mona Lisa” este una dintre cele mai reproduse opere de artă din toate timpurile, însă fanii și artiștii care admiră acest portret celebru au reușit arareori până în zilele noastre să redea zâmbetul enigmatic al protagonistei.

Cercetătorii de la Georgia Institute of Technology au reușit însă să facă acest lucru în „Mini Lisa”, o replică de 25.000 de ori mai mică decât tabloul original, expus la Muzeul Luvru din Paris. Această replică moleculară este, totodată, de trei ori mai mică decât diametrul unui fir de păr uman.

LIVE UPDATE RĂZBOI în Ucraina, ziua 1.398. Ce urmărește Rusia prin atacurile asupra Odesei și de ce este România implicată indirect

07:36

ACTUALITATE 23 Decembrie, calendarul zilei: Se încheie prima călătorie în jurul Pământului efectuată de o navă românească/ Moare Mihail Kalașnikov

07:15

Opera moleculară, care are o lățime de doar 30 de microni, a fost creată cu ajutorul unui proces tehnologic complet nou, care permite încălzirea unui ac până la valori foarte exacte, pe lamela unui microscop atomic, pentru a produce astfel diferite nuanțe de gri într-o soluție specială.

Decizia de a recrea celebra operă a lui Leonardo da Vinci a fost luată după ce cercetătorul Keith Carroll a făcut un pariu cu un prieten, afirmând că noua tehnică nu va putea reproduce opere de artă complexe. Experimentul a arătat că noua procedură poate fi utilizată în producerea de opere manufacturate și că deține capacitatea de a manipula concentrațiile de ordin molecular.

Cercetătorii americani au reprodus la scară moleculară cu ajutorul acestei tehnici și câteva fotografii realizate de Ansel Adams.

Studiul despre această procedură, denumită nanolitografie termochimică, a apărut pe site-ul publicației Langmuir.