O negociere-șantaj care poate nărui UE. De ce ezită România în fața pretențiilor Marii Britanii. „Cedăm de fiecare dată când e vorba despre interese naționale”

La summitul Consiliului European de joi și vineri, patru sunt marile solicitări ale Marii Britanii, cărora președintele Consiliului European Donald Tusk, devenit brokerul de negociere al britanicilor cu UE, le-a răspuns deja la începutul lunii februarie cu un plan de propuneri de compromis foarte apropiate de solicitările premierului David Cameron: restricții la ajutoarele sociale pentru imigranți, drept de veto pentru națiuni în fața deciziilor UE, opțiunea statelor non-euro de a nu ține cont de politicile zonei Euro și de a nu lua parte la bail-out-urile Eurozonei și prevederi referitoare la competitivitatea pe piața europeană, care să reducă birocrația regularizării.

Una dintre marile probleme ale acestor negocieri este dacă aceste privilegii sau forma lor de compromis, la care se va ajunge în urma negocierilor, se vor aplica doar Marii Britanii sau vor fi transpuse în tratatele de funcționare a UE, devenind valabile pentru toate statele membre.

În acest moment, liderii UE sunt prinși într-un cerc vicios: dacă sunt prea inflexibili și nu fac concesii Marii Britanii, riscă să rămână fără unul dintre motoarele economice, financiare și militare ale UE, iar dacă sunt prea permisivi, riscă să deschidă o cutie a Pandorei pentru restul statelor UE, care vor dori să obțină sau să aplice aceleași concesii obținute de Marea Britanie, lucru care ar zădărnici poate și mai mult principiile pe care funcționează UE.

Tocmai de aceea, majoritatea liderilor UE, inclusiv Angela Merkel sau Francois Hollande, sunt dispuși la compromisuri majore pentru Marea Britanie, doar pentru a nu se ajunge la situația unui Brexit, ceea ce ar putea declanșa reacții în lanț care să ducă la destrămarea Uniunii Europene. Un Brexit ar însemna o scădere cu 17% a puterii economice a UE și pierderea a 13% din populație, arată o analiză Der Spiegel.

Prim-ministrul britanic David Cameron speră să obțină cât mai multe concesii pentru Marea Britanie, din partea celorlalte state UE, pentru a se putea întoarce la Londra și a clama o victorie care să încline balanța către pro-europeni, într-un eventual referendum privind ieșirea sau rămânerea Marii Britanii în UE, a cărui dată nu a fost încă stabilită oficial – unele surse o dau ca fiind în luna iunie 2016, însă în orice caz el ar trebui să aibă loc până la sfârșitul lui 2017, după cum au promis conservatorii lui David Cameron în 2013.

Pe 2 februarie, președintele Consiliului European Donald Tusk a prezentat un plan de propuneri care să fie supuse la vot în Consiliul din această săptămână, venite în întâmpinarea pretențiilor britanice pentru un statut special în UE (de fapt noi derogări adăugate la cele de care se bucură deja și în prezent). Cameron și Tusk au pornit fiecare în turneele lor europene de negociere a acestor poziții în statele UE, venind și la București.

Luni, după vizita lui Donald Tusk la București, președintele Klaus Iohannis a exprimat poziția oficială a României față de pretențiile Marii Britanii, spunând că propunerile lui Tusk sunt „convergente cu viziunea și interesele României”, care își dorește ca Marea Britanie să rămână în UE. Totuși, România nu poate accepta în totalitate pretenția britanicilor privind restricția ajutoarelor sociale pentru imigranți și dorește să negocieze un compromis (vezi mai jos detaliile).

Spre deosebire de poziția foarte flexibilă a României față de pretențiile Marii Britanii, grupul de la Vișegrad, format din Cehia, Polonia, Slovacia și Ungaria, a anunțat că se opune oficial pretențiilor Marii Britanice privind restricțiile la ajutoarele sociale pentru imigranți, în special la limitarea subsidiilor pentru copiii imigranților, care ar urma să fie sistate dacă aceștia nu trăiesc în Marea Britanie cu părinții sau indexate în funcție de țara în care trăiesc.

România nu știe când să fie fermă și când să negocieze. „Uneori România, pentru a obține anumite avantaje lipsite de importanță este dispusă să cedeze chestiuni esențiale”

Specialiștii consultați de gândul consideră că România ar fi trebuit să aibă o poziție mult mai tranșantă, apropiată de cea a grupului de la Vișegrad, pe chestiunea restricțiilor pentru imigranți, unde interesele cetățenilor români sunt direct afectate.

„România cedează de fiecare dată când e vorba despre interese naționale, dar când e vorba de principii europene, cum era cazul mecanismului european de solidaritate privind refugiații, a fost împotrivă. Sincer, nu înțeleg poziția României. România ar putea să aibă împreună cu alte state o poziție mult mai tranșantă, nu să negocieze intrarea în Schengen sau renunțarea la MCV. Am impresia că uneori România, pentru a obține anumite avantaje lipsite de importanță este dispusă să cedeze chestiuni esențiale. Poziția României trebuia precizată clar și răspicat: nu putem accepta ca cetățenii români care muncesc loial și cinstit, legal în Marea Britanie să nu beneficieze de ajutor social”, consideră politologul Cristian Pîrvulescu, pentru gândul.

„Nu ar trebui să susținem aventura politicianistă a lui Cameron. Nu cred că UE ar trebui să plătească pentru ideea lui năstrușnică”, este de părere și europarlamentarul Cristian Preda.

Profesorul de științe politice Iordan Bărbulescu arată și el același lucru – faptul că în fața unui nou val de pretenții la privilegii în UE din partea Marii Britanii, România și UE ar fi putut să fie mai dure: „Se zice că UE nu va mai fi aceeași fără Marea Britanie, dar eu mă îndoiesc că și Marea Britanie va mai fi la fel fără UE. Aici pierde toată lumea, dacă Marea Britanie iese din UE. Aș fi mai categoric, dacă aș fi negociator – dar din fericire nu sunt –  și aș arăta că nu se poate face tot timpul pe placul Marii Britanii, pentru că așa s-a întâmplat tot timpul. Așa am ajuns la o Europă în care unii au luat doar ce au vrut, la start, iar alții le-au luat pe toate. Nu cred că România și alte țări negociază propriu-zis. Negocierea ați văzut de cine este purtată (Donald Tusk, președintele Consiliului – n.r.)”.

Negociere sau șantaj? Marea Britanie va câștiga, dar va câștiga periculos

„Nu știu de ce avem o poziție flexibilă, chiar nu pot să înțeleg de ce România cedează, alături de alte state și de UE, șantajului britanic. Pentru că vorbim despre un șantaj, nu vorbim despre primul șantaj, ci despre un șantaj într-un moment delicat, pe fondul crizei refugiaților, care a distrus și minima solidaritate europeană care exista înainte. Cameron nu își dorește un referendum, pentru că riscurile sunt foarte mari, dar nici europenii nu au curajul să spună Angliei că poate să părăsească UE, pentru că riscul ca situația din interiorul UE să se agraveze este foarte mare. De aceea vorbesc de un șantaj, pentru că UE nu poate negocia și Cameron știe lucrul acesta. Are toate avantajele și va câștiga bătălia, dar va câștiga într-un mod periculos„, spune politologul Cristian Pîrvulescu.

El arată că poziționarea Marii Britanii față de UE nu este o premieră, ci o continuitate în a se pune de-a curmezișul integrării UE și a obține pentru sine privilegii, deși nu vrea în mod real să părăsească Uniunea.

„Marea Britanie permanent, de la intrarea ei în Piața Comună, nu a făcut altceva decât ca, prin „opt-out”-urile obținute, să încetinească sau chiar să blocheze procesul de integrare. Marea Britanie este împotriva unei integrări europene, nu a vrut să participe la acest efort. Pe de altă parte, europenii au fost foarte mefienți față de capacitatea Marii Britanii de a se adapta – este celebru discursul lui de Gaulle din 1963, în care explica de ce Marea Britanie nu poate fi membră a Pieței Comune – și dacă citim astăzi o să vedem că este la fel de actual”, spune Pîrvulescu.

Profesorul Iordan Bărbulescu găsește aceeași consecvență britanică a „șantajului” față de UE: „Marea Britanie face ce a făcut întotdeauna. E un soi de copil al UE. Să nu uităm începuturile, că nu a putut adera la UE, că a fost împotriva înființării Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, apoi a vrut să adere la UE și până a dispărut de Gaulle nu a fost posibil. Margaret Thatcher a negociat ce a vrut ea. Sigur că e și un șantaj și nu e prima oară când britanicii îl fac„.

Cele mai grave pretenții ale UK pentru principiile UE: dreptul de veto național în fața UE și restricțiile pentru imigranți

Politologul Cristian Pîrvulescu arată că Marea Britanie beneficiază deja de 4 „opt-out”-uri (posibilitatea de a nu participa) în chestiuni esențiale precum Carta Europeană a Drepturilor Omului, Acordul Schengen, Uniunea Economică și Monetară sau zona de libertăți, securitate și justiție.

„Acum, mai cere alte derogări. Cea mai gravă, care privește pe români, este cea referitoare la suspendarea ajutoarelor sociale pe o perioadă de 4 ani de la intrarea în Marea Britanie, pentru muncitorii veniți din Est. Dar nu vor fi doar cei din Est. Interesele cetățenilor români și bulgari sunt lezate în primul rând, deși există 200.000 de italieni care ar putea fi victimele acestei legislații. Este absurdă toată această retorică britanică, pentru că în realitate, muncitorii care merg să lucreze acolo au locuri de muncă și contribuie la prosperitatea Marii Britanii”, spune Pîrvulescu.

Pe de altă parte, profesorul Iordan Bărbulescu arată că nu aceasta este bomba cu ceas promovată de Marea Britanie în fața UE, ci pretenția ca guvernele să aibă drept de veto asupra deciziilor UE: „Ce mă interesează și mai tare (decât subsidiile pentru imigranți – n.r.) este solicitarea privind controlul pe care guvernele ar trebui să-l exercite asupra tuturor deciziilor și legilor europene. Asta ar însemna pierderea competențelor exclusive ale UE, iar pe de altă parte e o aberație, pentru că oricum guvernele controlează deciziile, prin prezența miniștrilor în Consilii și a șefilor de stat și de guvern în Consiliile Europene. Aici e negocierea dură”.

„Juncker a prezentat acel pre-acord (înaintat de Donald Tusk – n.r.) ca fiind echilibrat. Dar nu este, el lovește o dată în plus în principiile UE și părerea mea este că toate aceste cedări vor pune foarte multe probleme în legătură cu tratatele. Comisia și Consiliul au negociat, suntem într-un moment dificil, vrem ca Marea Britanie să treacă de acest moment, ca UKIP să piardă din importanță în Marea Britanie. Eu cred că toate acestea sunt povești pentru adormit copii. Dincolo de asta, care este impactul economic, social? Nu am văzut niciun fel de studiu”, consideră Cristian Pîrvulescu.

Vrea Cameron un referendum pe Brexit sau e doar un bluff?

Specialiștii consultați de gândul consideră că un referendum privind ieșirea Marii Britanii din UE este la fel de periculos pentru UE cât e și pentru Marea Britanie și că premierul Cameron ar prefera să nu se ajungă la acest pas, pentru că riscurile sunt foarte mari pentru Londra.

„Cameron a picat în propria plasă, el a lansat povestea asta cu referendumul acum vreo 4 ani, când nici nu știa dacă va mai fi prim-ministru. Acum nu prea poate să mai dea înapoi. E într-o situație dificilă, a lansat ideea într-un moment dificil pentru el, apoi a venit Scoția care i-a dat putere. Acum o să se mai gândească dacă îl face sau nu, dar am sentimentul că ar vrea să scape de el (de referendum – .n.r.)”, arată profesorul Iordan Bărbulescu.

Într-adevăr, Cameron și conservatorii săi au promis în 2013 că dacă vor rămâne la putere după alegerile din 2015, vor demara un referendum privind Brexit-ul până la sfârșitul anului 2017. În acel moment, poziția lor în sondaje scârțâia, iar acest anunț i-a ajutat să câștige voturi și susținători printre eurosceptici.

Acum, nu e clar dacă David Cameron mai este în poziția de a flutura la fel de nonșalant un referendum. „Mă tem că ne îndreptăm către Brexit. De când Cameron a deschis discuțiile cu statele membre și cu instituțiile europene, numărul britanicilor care sunt contra rămânerii în UE crește. Asta arată deriva conservatorilor britanici„, spune europarlamentarul Cristian Preda pentru gândul.

Cristian Pîrvulescu spune și el că argumentul lui Cameron că dacă va primi concesii la Bruxelles, va înclina balanța la referendum către tabăra pro-europeană, este fals: „Referendumul în sine e un risc, pentru că dă posibilitatea anti-europenilor să se manifeste. Știm foarte bine că referendumul nu este o dezbatere rațională, este una emoțională, iar argumentele raționale sunt foarte puțin acceptate. Degeaba va interveni Cameron de partea rămânerii în UE, dacă opinia publică a fost deja basculată în zona cealaltă. Dacă concesiile vor fi pe linia dorită, s-ar putea totuși ca el să renunțe la referendum, spunând că Marea Britanie a obținut ce a dorit„.

De asemenea, dacă Marea Britanie ar ieși într-adevăr din UE, așa cum amenință Cameron în caz că nu obține ce vrea, s-ar putea trezi că Scoția se desparte și ea de Regat, referendumul recent păstrând uniunea cu un scor nu prea confortabil.

„Permanent poziția lui Cameron a fost anti-europeană, el este conștient de riscurile sociale pe care le-ar presupune ieșirea Marii Britanii din UE. Dar nimeni nu discută pe seama riscurilor politice pentru Regatul Unit, pentru că este o mare oportunitate pentru Scoția să se retragă din uniunea cu Anglia. Scoția este un stat cu o poziție pro-europeană evidentă în raport cu englezii care sunt mai degrabă ostili, ar fi o ocazie pentru Scoția să revină la independența de acum 300 de ani”, consideră Cristian Pîrvulescu.

Copy-cats: mai multe membre UE vor și ele privilegiile Marii Britanii

Riscul efectului de cutie de Pandorei creat de pretențiile Marii Britanii este real, iar de asta se tem și cei mai importanți lideri ai UE, de la Tusk la Merkel sau Hollande.

Premierul Danemarcei a anunțat că un acord UE-Marea Britanie va crea „o bază excelentă pentru discuții viitoare privind dezvoltarea regulilor UE”. În Austria, ministrul de Externe a spus că și-ar dori sistemul de tăieri de beneficii sociale pentru imigranți cerut de Marea Britanie, pentru că ar însemna o economie de 230 de milioane de euro la ajutoarele sociale plătite de Austria copiilor de imigranți, care nu trăiesc în Austria. „Noile aranjamente ne dau ocazia să ne folosim de această oportunitate”, a spus oficialul, conform Wall Street Journal.

Astfel, jocul Marii Britanii este folosit și de alte state, pentru a-și promova propriile interese în raport cu reglementările unitare ale UE, mai ales că Angela Merkel a declarat de mai multe ori că este în favoarea modificării tratatelor UE, pentru a include reguli mai multe privind guvernarea economică a Eurozonei (pentru a cârpi practic neajunsurile care au dus la criza din Grecia).

În Franța, Marine Le Pen, liderul partidului de extremă dreapta Frontul Național, a promis că dacă va câștiga alegerile de anul viitor, va demara negocieri similare cu cele ale Marii Britanii.

Ce a cerut Cameron, ce i-a oferit Tusk din partea UE

La capitolul Suveranitate, solicitările lui David Cameron au fost ca Marea Britanie să poată refuza politicile UE pentru o „uniune tot mai strânsă”, adică politicile de integrare europeană politică „într-o manieră formală, juridică și ireversibilă”. Cea mai importantă cerere la acest capitol a fost ca parlamentul național să aibă puterea să blocheze legislația UE, conform BBC.

Oferta din planul lui Tusk a arătat că în UE „referințele la o uniune tot mai strânsă între popoare sunt compatibile cu diferite căi de integrare care sunt valabile pentru diferite state membre și nu obligă toate statele membre să țintească spre o destinație comună”. „Se recunoaște că Marea Britanie nu este angajată într-o integrare politică viitoare în UE”, arată planul lui Tusk.

De asemenea, Tusk a oferit posibilitatea ca în cazul în care un stat nu consideră că vrea să se supună unui act normativ european aflat în stadiul de proiect, poate trimite în termen de 3 luni de la publicarea proiectului obiecțiile, dacă obține peste 55% din voturile din parlamentul național, iar președinția Consiliului European va include problema pe agenda Consiliului, pentru a fi dezbătută.

La capitolul migranți și ajutoare sociale, David Cameron a cerut ca imigranții din alte state UE care vor să solicite reduceri de taxe sau beneficii sociale pentru copii să nu aibă acces la aceste ajutoare sociale decât după ce trăiesc 4 ani în Marea Britanie. O altă propunere este ca imigranții din UE să nu poată solicita o locuință socială decât dacă au trăit în zona respectivă cel puțin 4 ani.

De asemenea, Cameron a mai cerut ca imigranții UE să nu mai poată primi ajutor de șomaj și dacă nu își găsesc de muncă în 6 luni, să fie obligați să plece din Marea Britanie. Solicitarea care a scandalizat statele est-europene în special a fost aceea ca imigranții care muncesc în Marea Britanie să nu mai aibă dreptul la ajutoare sociale pentru copii, dacă acești copii nu locuiesc în Marea Britanie.

Oferta lui Tusk pe aceste cereri: „Noua legislație va stabili un mecanism de alertă și siguranță care să răspundă situațiilor de aflux de muncitori din alte state membre, de o magnitudine excepțională, pe o perioadă extinsă de timp… actul va autoriza statul membru să limiteze accesul muncitorilor europeni nou intrați pe piața muncii la beneficii sociale legate de muncă, pentru un total de cel mult 4 ani de la începutul angajării”.

De asemenea, în ce privește beneficiile pentru copiii imigranților care nu trăiesc în Marea Britanie, să se introducă un sistem de indexare a acestor beneficii, în funcție de nivelul de trai din țara unde trăiesc copiii.

La capitolul guvernanță economică pentru statele non-euro, Cameron a cerut recunoașterea explicită a faptului că Euro nu este singura monedă a UE, pentru a se asigura că țările non-euro nu sunt dezavantajate. De asemenea, a mai cerut mecanisme care să asigure faptul că uniunea fiscală nu poate fi impusă membrelor UE non-euro și că Marea Britanie să nu fie obligată să contribuie la bailout-urile Eurozonei.

Planul lui Tusk: „Măsurile ale căror scop este să aprofundeze mai departe uniunea economică și monetară vor fi voluntare pentru statele membre a căror monedă nu este Euro”; „Actele legale între țările Euro vor respecta piața internă”.

În ce privește capitolul Competitivitate, Cameron a cerut reducerea reglementărilor excesive și extinderea pieței unice.

Oferta din planul lui Tusk: „UE trebuie să își mărească eforturile către întărirea competitivității, pe liniile trasate în Declarația Consiliului European privind competitivitatea. În acest scop, instituțiile UE relevante și statele membre vor face toate eforturile pentru a întări piața internă (…) acest lucru însemnând micșorarea poverilor administrative”.

Poziția României, exprimată de Klaus Iohannis

„România, după cum știți, s-a angajat de la început cu bună credință în aceste negocieri. Am exprimat constant o deschidere pentru identificarea de soluții pertinente, pentru că noi considerăm că este foarte important ca Marea Britanie să rămână în interiorul Uniunii Europene.

Uniunea Europeană are nevoie de Marea Britanie și Marea Britanie are nevoie de Uniunea Europeană, aceasta este poziția noastră pe care am exprimat-o cu toate ocaziile. De o manieră generală, obiectivele de reformă a Uniunii Europene conținute în pachetul propus de Președintele Tusk sunt convergente cu viziunea și interesele României”, a declarat Iohannis, după întâlnirea de luni cu Donald Tusk.

Iohannis a arătat că România susține trei dintre cele patru capitole negociate de Donald Tusk cu Marea Britanie, însă la capitolul privind beneficiile sociale pentru imigranți dorește să negocieze.

„Nu trebuie să fie puse în discuție drepturile cetățenilor români care lucrează în Marea Britanie sau în alte state membre în ceea privește accesul la prestațiile sociale. Pachetul propune crearea unui mecanism de salvgardare care ar permite limitarea pentru scurt timp a accesului la anumite tipuri de prestații sociale, specifice Marii Britanii, pentru lucrătorii – cetățeni ai Uniunii care doresc să intre acolo pe piața muncii. Am subliniat că pentru România este important, în primul rând, ca mecanismul de salvgardare să fie nediscriminatoriu, să aibă un caracter excepțional și cât mai limitat în timp. Aplicarea acestuia trebuie să se facă pe baza unor justificări pertinente”, a spus Iohannis.

„Vom urmări să eliminăm orice risc de discriminare pentru cetățenii români. De asemenea, vom urmări ca posibila indexare (a beneficiilor sociale pentru copii – n.r.) să nu se poată extinde către alte prestații sociale. Am arătat că este important ca aplicarea celor două mecanisme să nu se facă retroactiv, astfel încât să nu fie afectați cetățenii care lucrează deja pe piața muncii din respectivul stat membru gazdă. Astfel, aceste mecanisme ar urma să se aplice numai celor nou intrați pe piața muncii, după intrarea în vigoare a acestor măsuri”, a mai spus Iohannis.

În replică, Donald Tusk a afirmat că ține cont de poziția României, dar a avertizat: „Acesta este un moment critic. Este timpul să începem să ascultăm argumentele celorlalți mai mult decât le ascultăm pe ale noastre! E natural ca în negocieri, pozițiile să devină mai ferme pe măsură ce ne apropiem de momentul deciziei, dar riscul de rupere este real, deoarece acest proces este cu adevărat foarte fragil. Trebuie să îl abordăm cu atenție. Ceea ce s-a rupt, nu poate fi reparat”.