Orașul în care oamenii își vând casele în schimbul alimentelor

Militanții extremiști au blocat accesul în anumite zone ale orașului Deir Ezzor, aflat sub controlul forțelor guvernamentale, de peste un an și cei aproximativ 200.000 de locuitori se confruntă cu foamete, în timp ce orașul se află sub asediul celor două forțe armate.

Deși atenția publică a fost îndreptată recent mai mult spre orașul Madaya, controlat de rebeli și înconjurat de trupele regimului Assad în apropiere de capitala Damasc, ONU și organizațiile umanitare au atras atenția asupra situației similare din Deir Ezzor.

Războiul civil a transformat orașul, odată bogat în resurse petroliere, într-un loc greu de supraviețuit, în care și prepararea unui ceai este o dificultate, potrivit rezidenților care au părăsit orașul din cauza lipsei critice de alimente. Mulți oameni trăiesc doar cu pâine și apă, și chiar și pentru aceste alimente de bază trebuie să aștepte o perioadă lungă. Alimentarea cu apă este întreruptă uneori cu zilele, iar apa care este disponibilă pentru câteva ore pe zi nu este potabilă. Orașul nu mai are acces la energie electrică de peste zece luni, existând doar puțină energie pentru generatoare și pompele de apă.

ONU a avertizat săptămâna trecută că în Deir Ezzor condițiile de supraviețuire sunt din ce în mai scăzute, elevii lipsind, în mod frecvent de la cursuri, din cauza malnutriției. Singurul spital pentru civili din zonă necesită medicamente și echipamente medicale, dar și personal. Potrivit ONU care citează rapoarte neconfirmate, au fost înregistrate 20 de cazuri de deces din cauza foametei, dar un purtător de cuvânt al Observatorului Dreptate pentru Viață din Deir Ezzor, Ali al-Rahbi, susține că este vorba despre 27 astfel de cazuri.

Locuitorii din zonele asediate au devenit scuturi umane împotriva atacurilor SI. Guvernul sirian ia mai mulți bani de la localnici prin creșterea prețului la alimente sau primește mite colosale în schimbul eliberării de permise pentru părăsirea orașului. Mulți locuitori se întreabă dacă ar fi aduse mai multe transporturi de alimente în cazul în care orașul ar fi preluat de SI.

Karam Alhamad, un locuitor din Deir Ezzor care a a scăpat în septembrie din oraș, își amintește că tatăl său i-a spus următoarele: „Barba mea este acum lungă, iar stomacul meu, gol. Lasă-i (pe militanții SI) să vină, dacă asta va aduce mai multe alimente în oraș”, înainte de a-și părăsi părinții. I-au trebuit șase luni pentru a găsi pe cineva care să-i facă rost de un permis de părăsire a orașului.

Organizațiile umanitare nu au reușit să transporte pe cale aerienă decât o cantitate limitată de resurse necesare populației prin aeroportul militar, unde transporturile trec prin mâinile guvernului înainte de a fi repartizate locuitorilor, dacă mai ajung să fie repartizate. Toate ajutoarele umanitare ajung în mâinile armatei siriene și a aliațiilor săi care le vând pe piața neagră, susține al-Rahbi. „Regimul (Assad) conduce o economie de război și permite ofițerilor săi să controleze ajutoarele umanitare trimise în oraș”, acuză al-Rahbi.

Săptămâna trecută, Rusia a trimis 22 de tone de ajutoare umanitare în Deir Ezzor, dar activiștii susțin că forțele de securitate siriene au colectat toate ajutoarele pentru a le revinde pe piața neagră la prețurile dorite.

Un localnic care s-a identificat drept Bahaa a declarat că a slăbit 14 kilograme în 11 luni și că a reușit să scape din Deir Ezzor în noiembrie în Gazientep, în sudul Turciei, având o greutate de 55 de kilograme. „Sănătatea mea este într-o stare mai bună acum, dar tot am traume psihice”, a spus el.

Bărbatul nu și-a oferit numele întreg de teamă să nu declanșeze represalii asupra rudelor pe care le-a lăsat în urmă, afirmând că a plătit peste 600 de dolari mită pentru a primi permisiunea de a zbura din țară. A fost prea scump să-și aducă toată familia. „Ne-am vândut aurul” ca să strângem bani pentru mită, a declarat acesta, adăugând că „alte familii și-au vândut casele”.

Locuința lui Bahaa se află în partea aflată sub controlul militanților SI, iar când aceștia au ocupat zona respectivă, familia sa a fugit în partea controlată de forțele guvernamentale, unde au închiriat un apartament. „Nu știm ce s-a întâmplat cu casa noastră”, a declarat el.

Un alt locuitor pe nume Mustafa a declarat că a zburat în octombrie în Raqqa, capitala de facto a rețelei Stat Islamic, de unde a reușit să ajungă în Turcia, apoi a urmat ruta maritimă pe Mediterană pentru a ajunge în Europa și s-a stabilit în Austria.

„Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să scap de acolo”, spune Mustafa, adăugând că unul dintre cei trei copii bolnavi ai săi a început să refuze să mănânce și să bea apă. „Nu puteam să mai suport situația. Nu venea niciun ajutor. Nu doctori, nu medicamente, nimic”, povestește Mustafa.

El și-a vândut apartamentul pentru a strânge bani pentru mita necesară eliberării documentelor în baza cărora putea părăsi țara. „Am mituit atât de mulți oameni încât am uitat câți anume”, spune el.

Militanții SI au înconjurat orașul Deir Ezzor și nu permit locuitorilor și transporturilor accesul înăuntrul sau în afara teritoriului, în timp ce forțele guvernului sirian, care controlează părți din oraș și aeroportul, nu permit ca transporturile umanitare să fie aduse pe cale aerienă în oraș, și nici nu lasă oamenii să părăsească orașul.

Deir Ezzor este cea mai mare dintre cele 15 zone asediate din Siria, fiind lăsați fără niciun ajutor circa 400.000 de oameni. Orașul se află în apropiere de granița cu Irak, unde rețeaua Stat Islamic deține vaste teritorii, dar forțele guvernamentale siriene au reușit să protejeze aeroportul și, astfel, fortificațiile orașului. Dar pentru aeroportul se află atât de aproape de frontul de luptă, doar elicoptere au avut permisiunea de a ateriza din luna septembrie, precizează un oficial ONU.

Siria se confruntă, începând din martie 2011, cu revolte reprimate violent și cu un conflict militar între serviciile de securitate subordonate regimului Bashar al-Assad, forțele opoziției și grupuri teroriste, inclusiv organizația sunnită Stat Islamic (Stat Islamic în Irak și Siria / Stat Islamic în Irak și Levant). Bilanțul conflictului depășește 250.000 de morți.