PE MARGINEA PRĂPASTIEI. Statele Unite ar putea intra joi în incapacitate de plată pentru PRIMA DATĂ în 200 de ani. Warren Buffett: „Ar fi o bombă nucleară”

De două săptămâni, Statele Unite au intrat într-o criză guvernamentală al cărei final încă nu se zărește la orizont. Guvernul continuă să fie parțial închis, la fel și multe dintre agențiile guvernamentale, fondurile de rezervă sunt tot mai puține, bursele sunt deja afectate și congresmenii par să poarte un dialog al surzilor, în care toată lumea spune că vrea să negocieze, dar nu are cu cine. Singura rază de speranță a venit luni noapte, când senatorii au părut să facă progrese în negocieri pentru prima dată în ultimele săptămâni.

Oricât de rușinoasă ar fi situația în care a ajuns, pentru a 18-a oară, cea mai mare putere a lumii, care, în absența unui buget adoptat de Congres, s-a trezit în dimineața de 1 octombrie în șomaj tehnic parțial (patru din cei cinci laureați de Nobel care lucrează pentru guvernul federal au fost trimiși în șomaj tehnic), mai sunt două zile până la adevărata catastrofă. Cronometrul pus pentru a anunța un dezastru economic fără precedent se oprește, conform estimărilor Trezoreriei, în data de 17 octombrie. Până atunci, foști oficiali americani, economiști și analiști fac uz de cele mai dure epitete pentru a convinge cel de-al 113-lea congres american să redeschidă guvernul, dar, mai important decât orice, să extindă plafonul datoriei publice.

Potrivit estimărilor Trezoreriei americane, autoritatea de împrumut a statului va fi epuizată în 17 octombrie, când Jack Lew, secretarul Trezoreriei, va mai avea în vistierie lichidități de 30 de miliarde de dolari, la care se adaugă veniturile de la buget. Dacă – și există temeri mari că se va ajunge în acest punct – republicanii și democrații din Congresul SUA nu vor ajunge la un acord, Statele Unite nu își vor mai putea plăti obligațiunile și ar putea intra, pentru prima dată în istorie, în incapacitate de plată (default), un scenariu asemănat de Warren Buffett cu „o bombă nucleară”.  Mai mult, Statele Unite ar deveni, conform acestui scenariu, primul stat occidental care intră în default după Germania nazistă, în 1933. Vezi AICI o comparație între scenariul cel mai sumbru pe care SUA îl au în față și Republica de la Weimar.

ACTUALITATE Victor Ponta: „Ce se decide la masa de la Mar-a-Lago, asta se va ÎNTÂMPLA”

18:30

ACTUALITATE Vasile Bănescu omagiază martirii Revoluției, în contextul situației actuale: „România subminată educațional, în rânjetele populismului trădător”

18:04

Posterul serialului House of Cards, refăcut pe prima pagina a New York Daily News din 1 octombrie, prima zi a închiderii guvernului, cu chipul lui republicanului J. Boehner și titlul House of turds (în traducere aproximativă „Casa rahatului)” // FOTO: Emmanuel Dunaund/AFP/Mediafax

Primul default din istorie?

În vremurile moderne, cea mai aproape situație de default a fost în 1979, în mandatul președintelui democrat Jimmy Carter, când, după negocieri în ultimul moment pe tema extinderii plafonului datoriei și din cauză că nu au fost tipărite cecurile la timp (autoritățile de la acea vreme au invocat probleme tehnice), au fost întârziate mai multe plăți. Alți economiști consideră că și în 1812 SUA au ajuns în ceea ce azi am numi default. Totuși, curentul de opinie general este că Statele Unite, țară care are datoria trecută în Constituție (Articolul al 14-lea), nu au intrat niciodată în incapacitate de plată.

În cazului unui default, problema americană devine problema întregii lumi, deoarece economiștii prognozează o nouă recesiune și consecințe foarte puternice pentru economia mondială. Cum SUA sunt cea mai puternică economie a lumii, un default ar arunca în haos bursele internaționale, ar crește costurile de împrumut și ar scădea rolul dolarului ca monedă de rezervă a lumii.

Îngrijorător este că în Washington se joacă acum un joc foarte periculos, pe care l-am văzut evoluând de la criza similară din 2011, în care nimeni nu vrea să renunțe, comentează Harvard Business Review. Congresul s-a jucat de multe ori cu amenințări pe această temă, dar jocul a trecut la un alt nivel în 2011, în timpul crizei datoriei, iar republicanii au văzut că funcționează, mai scrie HBR.

China, apel la „dez-americanizarea” lumii

Din acest joc, nu câștigă nimeni și, după cum au arătat-o recent și experții de la Council on Foreign Relations (CFR), unul dintre cele mai respectate think tank-uri americane, blocajul închiderii guvernului a dus deja la o criză serioasă de imagine a Statelor Unite în plan extern. După ce le-au transmis americanilor să nu joace jocuri politice cu datoria lor, China, care este cel mai mare creditor al Statelor Unite cu obligațiuni emise de Trezoreria SUA în valoare de 1.280 de miliarde de dolari, a trecut la o nouă abordare și a îndemnat lumea să se „dez-americanizeze”: „Poate acesta este un moment bun pentru ca lumea să înceapă să ia în calcul clădirea unei lumi dez-americanizate„, se arată într-un comentariu al agenției de presă chineze Xinhua, preluat de The Telegraph.

FOTO: Mandel Ngan/AFP/Mediafax

gândul vă prezintă o analiză a crizei datoriei publice din SUA. Pentru problema închiderii guvernului, găsiți o analiză gândul AICI

Ce este plafonul datoriei SUA

Plafonul datoriei este limita până la care Trezoreria americană se poate împrumuta pentru a plăti angajamentele asumate deja de Congres și de Casa Albă. Această limită a fost instituită prin lege în 1917, prin ceea ce se numea Second Liberty Bond Act. De atunci, Trezoreria a trebuit să împrumute mii și mii de miliarde de dolari. Numai în ultimul deceniu, spre exemplu, cu o criză economică și două războaie foarte costisitoare, nevoia de astfel de bani a fost tot mai mare. Tot legea americană spune că, atunci când SUA ating acest plafon, Trezoreria nu are voie să mai împrumute bani, ci trebuie să obțină extinderea autorității de împrumut în Congres, se arată într-o analiză a Council on Foreign Relations.

Practic, aceasta este doar o formalitate și de aici derivă însuși jocul politic din acest moment. Deși mulți politicieni americani sugerează acest lucru, extinderea plafonului datoriei nu înseamnă că se mărește datoria publică a Statelor Unite, pentru că, în momentul în care Trezoreria cere această creștere, ea nu face decât să solicite pârghia de care are nevoie pentru a plăti angajamentele deja asumate și votate de Congres, după cum a explicat Barack Obama săptămâna trecută, într-o conferință de presă. Datoria există, deci, dar nu există banii pentru a o acoperi. „Pentru că i se spune ‘creșterea datoriei publice’, mulți americani cred că înseamnă creșterea datoriei. Nu asta înseamnă. Nu adaugă o centimă datoriei noastre. Înseamnă că plătești cheltuielile pe care Congresul le-a autorizat deja”, a subliniat președintele american.

Din 1962 și până acum, Congresul SUA a crescut de peste 70 de ori această limită, potrivit CFR.

De ce trebuie extinsă limita de îndatorare

Atât timp cât vor avea deficit bugetar, SUA vor avea nevoie să continue să se împrumute și, cum Congresul aprobă diverse plăți și angajamente financiare, trebuie să ofere Trezoreriei autoritatea de împrumut de care are nevoie pentru a face aceste plăți deja aprobate. Dacă efectuarea plăților înseamnă atingerea limitei de îndatorare fixate tot de Congres, același legislativ trebuie să o și extindă.

Plafonul datoriei a fost atins în 31 decembrie 2012. Pe urmă, la începutul lunii februarie, a intrat în vigoare o lege numită „No Budget, No Pay Act of 2013″, care suspenda plafonul până în 19 mai. Din 19 mai, când limita datoriei a fost extinsă cu încă 305 miliarde, ea a ajuns la 16.700 de miliarde de dolari, conform unui raport pregătit pentru Congres și datat din 25 septembrie 2013. Cele 305 miliarde de dolari adăugate vechiului plafon au ajuns o singură zi și, din 20 mai și până acum, Trezoreria a luat ceea ce numește „măsuri extraordinare” pentru a putea plăti facturile guvernului fără a atinge limita de îndatorare.

Totuși, aceste opțiuni de rezervă nu pot fi luate la infinit și, conform ultimelor estimări ale Secretarului Trezoreriei, Jack Lew, instituția pe care o conduce va rămâne fără bani în 17 octombrie, astfel că trebuie extins din nou plafonul. „Nu au mai rămas opțiuni prudente și legale pentru a extinde puterea de împrumutare a acestei țări”, le scria Lew congresmenilor în 1 octombrie, îndemnându-i să evite „consecințele catastrofice” ale lipsei unei extinderi a puterii de îndatorare în timp util.

Creșterea limitei de îndatorare // Whitehouse.gov/BBC News

Pro și contra. Ce spun politicienii despre intrarea SUA în incapacitate de plată

„Oricât de iresponsabilă ar fi închiderea parțială a guvernului, blocajul economic pe care l-ar crea intrarea Statelor Unite în incapacitate de plată ar fi mult mai grav”, a avertizat Barack Obama în conferința de presă de săptămâna trecută (vezi video mai sus).

Senatorul, economistul și fostul candidat la prezidențiale Ron Paul (republican) nu vede în epuizarea autorității de împrumut a statului un drum către un default, după cum a explicat într-o intervenție televizată la Fox News. Paul, care a argumentat că țara sa trăiește din bani pe care nu îi are și pe o piață foarte fragilă, consideră că data de 17 octombrie este doar o zi pe care democrații o folosesc pentru a-i forța pe republicani „să se predea” necondiționat, cum a fost formularea președintelui Camerei Reprezentanților, John Boehner.

Aceste două puncte de vedere opuse, al președintelui Barack Obama și al senatorului Ron Paul, se înscriu în linia ideologică: democrații văd în default un dezastru, republicanii spun că pericolele economice nu sunt chiar atât de mari precum amenință rivalii lor politici.

Experții prevăd o catastrofă economică

Președinta Fondului Monetar Internațional (FMI), Christine Lagarde, a transmis Congresului SUA că trebuie să găsească o soluție la actuala criză. „Restul lumii are nevoie de siguranță. Contabilitatea creativă nu este o soluție, iar piețele știu asta. Restul lumii are nevoie de siguranță. Trebuie să îți onorezi numele”, a spus Lagarde pentru NBC, făcând referire la un scenariu de rezervă care este invocat tot mai des, respectiv un default parțial.

Mohammed El-Erian (CEO al PIMCO) a avertizat că defaultul ar fi „o tragedie pentru America”, în timp ce Warren Buffett a asemănat acest scenariu cu „o bombă nucleară”.

De asemenea, Jen Weidmann, președintele Bundesbank, exclude posibilitatea intrării SUA în incapacitate de plată. „Nu cred că este un scenariu realist. Cred că putem avea încredere că, la fel ca în trecut, adversarii politici vor reuși să găsească o soluție„, a spus Weidman, citat de The Guardian.

De altfel, ultima criză de acest fel, cea din 2011, a fost evitată cu câteva ore înainte de epuizarea autorității de împrumut a statului.

Posterul pe care Casa Albă îl folosește de câteva zile pentru a-i ataca pe republicani

Stadiul discuțiilor din Washington

După două săptămâni de impas al discuțiilor politice, senatorii americani au progresat, luni noapte, cu negocierile și ar fi aproape de o înțelegere care ar rezolva această criză, a anunțat Washington Post. Harry Reid, liderul majorității democrate din Senat, a comentat că s-a înregistrat un „progres uriaș” și i-a îndemnat pe colegii săi, dar și pe americani să aibă răbdare.

Problema însă va rămâne, pentru că, așa cum este de așteptat, soluția politică ce se află acum în cărți este doar pe termen scurt și, peste numai câteva luni, dezbaterea va fi reluată și SUA riscă un nou blocaj de acest fel. Astfel, senatorii ar fi aproape de a decide extiderea autorității de împrumut a statului până în 7 februarie (BBC News relatează că extinderea plafonului datoriei ar viza mijlocul lui februarie), redeschiderea guvernului și finanțarea agențiilor federale până în 15 ianuarie.

În timpul pe care l-ar câștiga, legiuitorii americani trebuie să rezolve o nouă problemă presantă legată de bugetul SUA, pentru a împiedica activarea automată a unei combinații toxice de creșteri de impozite și reduceri de cheltuieli –  așa-numita „sechestrare” fiscală. Punctul de plecare al problemei este modalitatea de a extinde tăierile de taxe din primul mandat al lui Bush. O analiză gândul pe acest subiect găsiți AICI

Un scenariu similar a fost prezentat pentru Council on Foreign Relations de către expertul Robert Kahn, Steven A. Tananbaum Senior Fellow for International Economic, care vedea drept cea mai probabilă soluție un acord pe termen scurt pentru a reporni agențiile guvernamentale, a plăti angajamentele federale și a avea timp de noi negocieri pe tema „zidului fiscal” (al cărui efect este activarea pachetului de legi toxice amintit anterior).

FOTO: Alex Wong/AFP/Mediafax

Scenarii

Chiar dacă Senatul SUA reușește să parafeze această înțelegere marți, ea trebuie adoptată și de Camera Reprezentanților, unde majoritari sunt republicanii și de unde a și început criza care a dus la închiderea parțială a guvernului american. Există, în rândul analiștilor, rezerve în a vedea un astfel de acord în ambele camere ale legislaturii americane în timp util pentru a evita defaultul, subliniază Washington Post.

În lipsa unui acord în Congres și trecând de pragul zilei de 17 octombrie, mai există și posibilitatea prioritizării plăților. Totuși, în ultima săptămână, Barack Obama și purtătorul de cuvânt Jay Carney au refuzat să vorbească despre acest scenariu, chiar dacă este cel mai probabil în cazul lipsei unei extinderi a autorității de împrumut a statului.

Un alt scenariu, descris de expertul Chris Krueger, de la Guggenheim Securities, ar putea viza o creștere de o lună a plafonului datoriei, fără redeschiderea guvernului. O astfel de situție, însă, ar avea efecte serioase asupra creșterii economice deja fragile – pe termen scurt, ar reduce PIB-ul în acest semestru cu 0,75 de puncte procentuale, conform CFR.

Există alte voci din comunitatea economică ce spun că SUA mai au timp pentru a evita incapacitatea de plată. Nu ziua de 17 octombrie este problema, așa cum a evaluat Trezoreria, ci abia începutul lui noiembrie, când există numeroase scadențe foarte importante.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis