Irina Dovgani (52 de ani) a fost arestată după ce a fost surprinsă în mai multe fotografii în timp ce dona bani, plapume și haine de camuflaj militarilor ucraineni. Ea a fost luată pe sus din fața propriei case, bătută și apoi dusă într-o piață din Donețk, unde a fost umilită.
New York Times publică mai multe fotografii cu Dovgani în respectiva piață din Donețk, învelită de insurgenți într-un steag al Ucrainei și cu o pancartă în mână, pe care scria că este fascistă. Trecătorii au început să o lovească pe femeie, iar imaginile de o cruzime inimaginabilă au făcut înconjurul lumii.
”Am fost torturată. Mi-au tras lângă ureche din pistol de multe ori – am asurzit, nici acum nu aud bine. Mă puneau să stau cu o mână întinsă și să strig „Sieg Heil!”, pentru că spuneau să sunt fascistă. M-au trântit la podea, m-au bătut cu picioarele, apoi mi-au spus să mă întorc pe altă parte ca să vadă cum mă vor viola. Mi-au cerut să le dau toate parolele și PIN-urile celor din familie, au spart conturile noastre, au găsit un depozit bancar de 12 mii de euro și au cerut să le transfer lor acești bani. Apoi au desenat pancarta aia că sunt fascistă și că omor copii, m-au învelit în drapelul Ucrainei și m-au scos în piață. Trebuia să stau în poziție de drepți lipită de acel stâlp. Treceau mașini cu militari osetini, se opreau lângă mine, râdeau și făceau poze. Unul dintre ei a tras, spunând că vrea să-mi spargă genunchiul, dar nu m-a nimerit. Am început să țip și să sar în sus, iar ei râdeau în hohote. Ați văzut în poză femeia aia care m-a lovit cu piciorul în abdomen? Și nu a fost singura. A mai fost și o femeie în vârstă care m-a bătut cu bățul de care mergea sprijinită – în cap, pe spate, pe umeri… Sunt plină de vânătăi. Plus că m-au bătut cu patul armei peste picioare… Acum, ne mutăm mereu dintr-un loc în altul, pentru că am fost amenințată că dacă deschid gura, fata mea de 15 ani va fi nu pur și simplu violată, ci violată până va muri”, povestește Irina Dovgani.
Femeia spune că niciun trecător nu s-a oprit să o ajute, ba mai mult, majoritatea râdeau, iar unul a oprit mașina, a scos roșii din portbagaj și a început să arunce spre ea. ”Îi rugam mereu să mă omoare, să nu mă chinuie, să mă împuște pur și simplu. Dar mi-au spus că nu voi scăpa așa ușor. M-au dus înapoi în cazarme, m-au legat cu cătușe de calorifer și m-au stropit cu gaze. De câteva ori a fost un osetin care își făcea vânt și mă lovea cu piciorul în piept – îmi dispărea respirația din cauza șocului, iar ei se amuzau. A fost cea mai cumplită zi din viața mea. Noaptea am petrecut-o sub acel calorifer. A doua zi, m-au luat cei din batalionul Vostok și mi-au spus că îi interesează casa mea – pentru că acolo vor locui de acum încolo oamenii care susțin separatiștii și cei ale căror case au avut de suferit de pe urma bombardamentelor. Abia peste câteva zile am înțeles că nu voi mai locui niciodată în casa mea”, continuă Dovgani.
Drama femeii a fost oprită prin intervenția jurnaliștilor străini, care au negociat și obținut eliberarea ei. Dovgani a semnat chiar și o recipisă conform căreia nu are nicio pretenție materială de la răpitori, toate bunurile fiindu-i restituite. ”Am semnat totul pentru că pe neașteptate în fața mea a început din nou să licărească viața. Îmi cer scuze, dar sunt și eu o ființă cu slăbiciuni”, încheie femeia.