Povestea unei femei care a reușit să fugă din infern. „Coreea de Nord este o mare închisoare. Tututor oamenilor le este foame”

Pentru a scăpa de foametea din Coreea de Nord din anii ’90, Park Ji-hyun a plecat împreună cu fratele ei în China. „Am stat în China aproximativ două săptămâni, când, oamenii cu care stăteam mi-au spus că, dacă vreau să asigur bunăstarea familiei mele, trebuie să mă căsătoresc cu un chinez. Familia mea va trăi din banii pe care îi va primi din vânzarea mea. Când le-am spus că nu aș putea, mi-au zis că familia mea va fi deportată. Atunci am fost de acord”, povestește ea.

„Până la urmă am fost vândută cu 5.000 de yuani, ceea ce înseamnă aproximativ 500 de lire sterline în Marea Britanie. Când ești vândut, persoana care te cumpără îți va spune: «Am plătit pentru tine, așa că acum trebuie să faci tot ce îți spun. Dacă nu te supui în cele mai mici detalii, pot să te raportez. Chiar și dacă te omor, nimeni nu va spune nimic și nimeni nu va ști ce s-a întâmplat cu tine», povestește ea.

La scurt timp, femeia a descoperit că este însărcinată. Ea a născut singură, într-o gheretă de pază din vârful dealului la poalele căruia se afla satul, după 11 ore de suferință. Nimeni nu a venit să verifice dacă ea și copilul sunt sănătoși.

Park Ji-hyun a stat în China șase ani, după care a fost raportată autorităților și trimisă înapoi în Coreea de Nord. Ea a fost obligată să își lase copilul în urmă. Pentru că a fost arestată în China, ea a fost clasificată drept „fugar economic” și a fost trimisă într-un lagăr de muncă.

„Lucram mai ceva ca animalele. Trebuia să curățăm un versant pentru a crea câmpuri terasate. Curățam terenul cu mâinile goale”, povestește ea. „În iulie, când recoltam cartofii, pe cei mai mici îi mâncam pe loc așa cruzi, cu mizerie pe ei. Într-adevăr, era nespus de rău. Poți spune că toată Coreea de Nord este o mare închisoare. Tututor oamenilor le este foame. Nu le-au mai rămas nici măcar șobolani, șerpi sau plante sălbatice de mâncat”.

Ji-hyun a făcut tetanus la picior. Starea ei s-a agravat până când nu a mai putut să muncească și nici măcar să meargă. Autoritățile au eliberat-o din lagăr. Întoarsă în orașul natal, Ji-hyun era bolnavă, fără locuință și singură. Disperată să se întâlnească iar cu fratele ei, ea i-a convins pe traficanți să o ducă înapoi în China.

„Nu îmi venea să cred ochilor ce vedeam atunci când l-am văzut prima dată. Avea gâtul negru, pielea i se exfolia. Am fost șocată. L-am întrebat ce s-a întâmplat. Când a venit toamna, i s-a spus că dacă vrea să mănânce trebuie să se ducă să aducă înapoi semințele de orez; trebuia să le culeagă din pământ. Mi-a spus că mesele lui constau într-o farfurie cu orez și sos de soia, nimic altceva”, povestește femeia, referindu-se la întâlnirea cu fratele ei.

„Nu era foarte sigur pentru noi să rămânem în China, așa că am aranjat să plecăm spre Mongolia. Nouă dintre noi s-au îndreptat spre Mongolia, a trebuit să trecem granița pe jos. Toți au trecut peste garduri cu excepția mea și a fiului meu. Am crezut că văd mașini de poliție care se îndreaptă spre locul unde ne aflam. Dacă eram prinsă iar, puteam fi trimisă înapoi în Coreea de Nord. Mi-aș fi pierdut din nou fiul”, povestește ea.

„Am văzut pe cineva la distanță alergând către noi. Am crezut că este un ofițer de poliție chinez și că totul s-a sfârșit. L-a înșfăcat pe fiul meu și l-a pus pe umăr, m-a luat de mână și am început să alergăm. A tăiat sârma ghimpată pentru noi și așa reușit să ajungem în Mongolia. Abia după ce am ajuns am realizat că străinul care ne salvase viețile era același bărbat care ne cumpărase mâncare”.

Ji-hyun s-a îndrăgostit de bărbatul care i-a salvat viața, iar în prezent cuplul trăiește la Manchester, în Marea Britanie, împreună cu cei trei copii ai lor.