Predarea sau moartea, alternativa pe care le-o oferă separatiștii proruși locuitorilor din Ilovaisk
Singura ieșire pentru persoanele asediate este predarea, pe care o refuză, afirmă „Batia”, dintr-un tranșeu, referindu-se la Ilovaisk, din care loialiști ucraineni duc o luptă disperată.
„Oicine va flutura steagul alb și se va preda nu va fi împușcat, ci va fi făcut prizonier”, declară „Clasic”, camaradul său, un miner în vârstă de 57 de ani, la Troițko-Harțizk, în apropierea frontului. „Ordinul ofițerilor”, spune el.
O coloană de fum se ridică de partea separatistă a fronului, indicând bombardamente efectuate din poziții loialiste din oraș și din zona învecinată. La capătul unui drum, ieșind dintre saci cu nisip cu care-și protejează poziția, puști ale unor lunetiști separatiști sunt îndreptate către oraș, care în 2001 avea aproximativ 17.200 de locuitori.
Dar după mai bine de o săptămână de asediu, zâmbetul afișat și pumnii ridicați în semn de victorie de către rebeli aduși de pe front la bordul unor vehicule traduc o certitudine a victoriei, în contrapartidă cu disperarea Ucrainei loialiste.
Aproximativ 1.000 de manifestanți s-au adunat joi la Kiev, în fața sediului Ministerului ucrainean al Apărării, cerând ca voluntarii din batalioanele Donbas, Azov și Dnipro să fie ajutați de forțele armate, care continuă să bată în retragere în estul țării.
Armata ucraineană a anunțat că a dat curs solicitării. „Nu este adevărat”, a afirmat miercuri, într-un mesaj postat pe contul său de Facebook, șeful Batalionului Donbas, Semen Semencenko, rănit în explozia unui obuz în timp ce trupele sale intrau în Ilovaisk, pe 19 august, și evacuat înainte de încercuire.
Este dificil să se afle ce se întâmplă în acest mic oraș, un nod feroviar aflat în mijlocul Donbasului.
Îmbarcat împreună cu Batalionul Donbas, fotograful ucrainean de război Maksim Dandiuk a provocat emoție compatrioților săi loialiști prin mesaje de disperare postate pe Facebook. „Nu au primit, încă, niciun ajutor. Se trage în ei cu (rachete de tip) Grad și mortiere”, scrie el.
Într-o înregistrare video difuzată miercuri pe YouTube, sunt surprinși combatanți tineri, aflați în bătaia puștii unor „lunetiști”, într-o școală în care se odihneau. Încearcă să iasă în coloane, în spatele unui vehicul blindat, îi sfidează pe inamicii aflați în apropiere, la care strigă, după care bat în retragere.
– Fără milă
Kievul consideră înfrângerile militare pe care le-a suferit recent în estul țării dovada unei „invazii rusești”.
Poate că la asedierea orașului Ilovaisk participă ruși. Însă la Troițko-Harțizk nu există urmă de combatanți ruși în această trupă de rebeli locali, pe cât de zdrențuiți pe atât de radioși, în pofida tirurilor de arme automate din apropiere. Și nu există nici urmă de milă.
„Trag în civili”, spune „Batia”, după care arată către rachete care nu au explodat înfipte în pământ în mijlocul adăposturilor din apropiere.
În opinia lui „Clasic”, „acești mercenari ar trebui să fie uciși”, „oricine poartă uniforma neagră” a voluntarilor din Donbas, acești „naziști” și „fasciști”. După el, în afară de voluntari ucraineni, în Ilovaisk sunt și mercenari polonezi.
„Este patria noastră, pământul nostru. Ei avenit la noi”, spune „Komar” („Țânțar”), în vârstă de 33 de ani, care nu crede în refuzul până la capăt al predării. „Ofițerii sunt cei care spun asta. Militarii vor să trăiască. Puțin câte puțin vor înțelege că trebuie să se predea. Sunt bărbați tineri. Majoritatea mamelor lor nici nu știu că ei sunt acolo”, este el de părere.
Căderea orașului Ilovaisk este „o problemă de zile”, „cercul s-a închis”, crede „Batia”. Iar potrivit lui „Clasic”, ritmul bombardamentelor cu armament greu efectuate de pe teritoriul Ilovaisk a încetinit, un posibil indiciu al faptului că a mai rămas puțină muniție.
„Komar” nu are nicio îndoială. „Ucrainenii sunt la capăt. Vom termina treaba”, spune el. Cât timp va lua? „Maximum o săptămână. Depinde de ceea ce vor decide comandanții noștri”, apreciază el.