„Eu nu înțeleg. Uitați-vă la prețul plătit. Cu atâtea arestări pentru corupție, românii tot mai iau mită?”, dă din cap neîncrezător prim-ministrul Albaniei, socialistul Edi Rama, în timp ce își taie tacticos mușchiul de vită perfect făcut, într-unul din restaurantele de lux ale Tiranei. În urmă cu două luni, șefa DNA Laura Codruța Kovesi a venit în Albania, în cadrul proiectului Euralius al UE, pentru consolidarea sistemului de justiție albanez, în care europenii au investit 4 milioane de euro din fondurile Instrumentului de Asistență la Preaderare (IPA). Oficialii Uniunii Europene, care investește în total 650 de milioane de euro în reformarea Albaniei, prin fondurile IPA, până în 2020, au prezentat experiența anticorupție a României, alături de cea a Croației, drept modele de succes pentru Tirana. Pentru Albania, statul de drept și sistemul de justiție constituie un obiectiv-cheie pentru negocierile cu UE.
Edi Rama nu este însă convins că sistemul românesc anticorupție își face efectul, pentru că într-adevăr, corupția pare că este în floare peste tot în România, privind la acuzațiile și arestările care curg aproape zilnic la București. Rama preferă Croația, țară care are o imagine foarte bună printre albanezi, fiind privită probabil ca o Germanie a Balcanilor, fiind cea mai dezvoltată republică ex-comunistă din regiune. Iar Rama iubește Germania, ca și pe Angela Merkel: „Thank God for Angela! (Mulțumesc lui Dumnezeu pentru Angela) Nu știu ce s-ar fi ales de Europa fără ea. Este unul dintre ultimii lideri adevărați ai Europei”.
Îi explic primului-ministru că de cele mai multe ori, DNA îi pune sub acuzare pe oficialii români pentru fapte de corupție care au avut loc mai demult. Mă privește sceptic: „Aaa, bun!”, pare că se lămurește șeful Guvernului de la Tirana despre eficiența DNA.
Nu este de mirare această neînțelegere, pentru că fenomenul corupției în Albania nu poate fi privit la modul trecut, el este în deplină desfășurare. Nu doar din cauza instituțiilor corupte și nefuncționale, ci și a mentalității și educației albanezilor de rând. „Când un albanez circulă cu mașina prin Germania, poartă mereu centura de siguranță. Vine din Italia, prin Ancona, Bari și apoi se urcă pe feribot, tot timpul poartă centura de siguranță. Când se dă jos pe șoseaua din Albania, își scoate centura și răsuflă ușurat: am ajuns acasă, pe tărâmul libertății”, râde Edi Rama.
Îl sâcâi cu aceeași întrebare pe care a auzit-o de nenumărate ori, de la oficialii UE și de la jurnaliștii străini: când crede că vom auzi de un caz de corupție la nivel înalt, anchetat și dus până la sentință de magistrații albanezi? Deocamdată, în Albania nu există așa ceva, nu există un „pește mare” care să fi fost anchetat serios pentru corupție, darămite condamnat. Până acum, pedeapsa cea mai dură pentru acuzațiile de corupție a înalților oficiali pare demiterea din funcție.
„Când sistemul judiciar va fi reformat. La toamnă„, răspunde prim-ministrul Rama, explicându-mi că sistemul îi face pe oameni și nu invers. E sigur pe el atunci când alți jurnaliști îl întreabă dacă e așa convins că va reuși să implementeze ambițioasele sale reforme ale sistemului judiciar, programate pentru intrarea în vigoare undeva la toamnă, spre sfârșitul lui 2015.
„Vă garantez eu că sistemul face oamenii„, spune Edi Rama. Dacă ar muta niște oficiali albanezi în Germania, nici măcar nu le-ar trece prin cap să mai ia mită. „De ce? Pentru că așa ceva este de neconceput în sistemul de acolo”, e sigur pe el premierul, dând și exemplul cu șoferii albanezi care își amintesc de centură doar în Germania sau Italia. Este Rama așa sigur pe el și pe reușita reformelor sale, chiar dacă o dată cu ele chiar și colegii săi de partid ar putea pica sub incidența lor? „Ei bine, nu ai ce face, la reforme trebuie să lucrezi alături de colegi„, se eschivează de la un răspuns prim-ministrul Albaniei.
Edi Rama se mișcă prea repede pentru Albania, Albania prea încet pentru UE. Marele risc când „răbdarea Balcanilor” se ciocnește de „oboseala extinderii UE”
Într-o țară în care, în urmă cu 24 de ani, după dictatura comunistă de cea mai dură speță a lui Enver Hoxha, nu existau judecători și avocați, ci doar procurori, restul magistraților fiind recrutați în 1991 adesea fără studii de specialitate, prin cursuri de 6 luni, într-o capitală în care acum 10-15 ani semafoarele erau o noutate, într-o țară în care tronsoane de șosea modernă sfârșesc în străduțe deformate, pe care cu greu încap două mașini una pe lângă alta, iar limita de viteză de 50 km/h nu este o limitare impusă de lege, ci de natura situației din trafic, Edi Rama și reformele sale sunt cu adevărat ambițioase. Țara crește, mărturie stau clădirile noi sau în construcție de prin jurul Tiranei sau zecile de firme italienești înșirate pe marginea șoselei care străbate nordul țării, către sudul dezvoltat turistic la Adriatică, din vecinătatea Greciei.
Totuși, printre vilele noi care se ridică, mai pasc încă oi, vaci sau capre, iar la câte-o intersecție, poți să întâlnești alături un albanez pe bicicletă, unul călare pe măgar și unul la volanul unui Mercedes vechi de peste 20 de ani, specie de autovehicul devenită mașina națională a Albaniei. Noul și vechiul sunt încă la paritate în această țară în care proporția urbanului a depășit pentru prima oară ruralul abia în 2011, când a sărit de 50%.
„El se mișcă uneori prea repede pentru Albania„, spune un înalt diplomat european despre Edi Rama. Pictor, jucător de baschet ajuns chiar rezervă în echipa națională, profesor de pictură la Academia de Arte, impunătorul Edi Rama a condus Tirana ca primar timp de 11 ani, iar din 2013 este prim-ministru. Ca primar, Rama a schimbat fața Tiranei, demolând chioșcurile, vopsind ponositele clădiri comuniste în culori vii, refăcând fațadele și transformând Tirana într-o capitală demnă de Europa. Acum, la conducerea Albaniei (președintele are un rol simbolic), Rama vrea să schimbe fața întregii țări, reformând administrația și sistemul judiciar din temelii. Mulți, atât albanezi cât și europeni, așteaptă însă rezultatele concrete, căci există un risc: în spatele clădirilor frumos gătite de primarul Rama, în rândul doi, încă se mai află clădirile ruinate și gri-jegoase ale vechii Tirana.
Albania a cerut oficial să adere la UE în 2009. În iunie 2014, Albania a primit statutul de țară candidată, ceea ce nu echivalează cu deschiderea negocierilor de aderare la UE, așa cum era pe vremea aderării României. Există deci îngrijorarea că acest proces se va lungi extrem de mult, justificată de altfel chiar de semnalele UE că procesul de lărgire a încetinit și că dorința reală ca acesta să continue s-a diminuat.
Edi Rama, ca și unii reprezentanți ai societății civile, dau de înțeles că noile rigori pentru aderarea la UE, care nu au existat în cazul actualelor state membre, îngreunează uneori excesiv progresul. Iar pentru Albania, singura țară majoritar musulmană din Europa (60% din albanezi sunt musulmani, însă religia nu este fervent practicată aici, ca urmare a dictaturii comuniste), asta înseamnă o sabie cu dublu tăiș: pe de o parte rigorile impuse o forțează să se reformeze, pe de altă parte poate declanșa radicalizarea și resentimentele, dacă durează prea mult.
Cursa între „răbdarea Balcanilor” și „oboseala extinderii UE”, cum le descrie Edi Rama, poate duce la „oboseala răbdării”: „Am exersat să fim răbdători aici în Balcani, dar nu știu care e limita”. Dacă albanezii obosesc să mai aștepte, există riscul radicalizării islamice care a cuprins de altfel comunitățile musulmane din Vestul Europei, arată Edi Rama. „Acum 10 ani, era de neconceput să ai un luptător străin în Albania (de tipul celor care pleacă în Siria și Irak, la ISIS – n.r.). În sondajele de opinie, Dumnezeu era pe locul doi, între SUA pe locul întâi și UE pe locul trei”, spune premierul Albaniei. Nu mai e mult până când lucrurile s-ar putea schimba, dă de înțeles Edi Rama.
Pentru UE, asta ar însemna pierderea unei oaze de stabilitate, aflată ce-i drept încă în construcție, la granița de sud a UE. Micul stat balcanic, mărginit la sud de Grecia, în Vest peste Adriatică de Italia și în rest înconjurat de rămășițele iugoslave Macedonia, Muntenegru și butoiul cu pulbere Kosovo, străjuit la nord de Serbia pro-rusă, este cel mai pro-european și pro-american stat din zonă, cu o poziție nealiniată Rusiei.
Un DNA în țara în care un bancher fură 5 milioane de euro și îi joacă la cazinou
Pe scurt, în Albania sistemul judiciar nu funcționează pentru că este structurat prost, este controlat politic și este corupt. Procurorii șefi sunt numiți politic și schimbați din funcție după bunul plac, cazurile le pot fi luate iar ei pot fi transferați oricând în altă jurisdicție. Nu există un DNA, o structură specializată pe investigarea corupției, independentă, însă Edi Rama și guvernul său lucrează la un asemenea proiect. La rândul lor, cei mai mulți judecători sunt corupți și interconectați cu politicul și cu crima organizată, astfel că rezistența la reformă și justiție corectă este imensă. În subordinea Procurorului General, există un departament pentru corupție și infracțiuni economice, care a fost recent îmbunătățit, a primit fonduri și resurse mai mari, însă procurorul general este și el prins în sistemul politizat.
Acest lucru este fatal pentru Albania, țară în care un bancher al Băncii Naționale a furat recent 5 milioane de euro din seiful cu bani uzați, destinați distrugerii, pe care i-a jucat la cazinou, sau în care regiuni precum satul Lazarat, poreclit „Republica Marijuana din Sud”, sau muntosul Dukagjin sunt conduse efectiv de crima organizată și unde abia recent poliția a reușit să pătrundă eficient, iar asta doar în urma unei reforme dure a sistemului de Poliție, prin care 11% din polițiștii Albaniei au fost dați afară, fiind puși și sub urmărire penală pentru corupție și alte infracțiuni.
„Justiția este cel mai nepopular sistem din Albania, lumea îl urăște, poate îl depășește doar sistemul de sănătate, care este și el foarte corupt. Facem un sondaj anual și mereu peste 70% din oameni spun că sistemul de justiție nu face justiție și că pentru a avea parte de justiție în Albania, trebuie să ai fie bani, fie conexiuni politice, fie vreo relație de familie sau prietenie printre magistrați. Deci oamenii nu cred în sistemul de justiție. Este o percepție foarte negativă, un nivel de încredere foarte scăzut în sistemul de justiție și asistăm și la un fel de resemnare”, explică Alba Cela, directoarea adjunctă a Institutului Albanez pentru Studii Internaționale, la o întâlnire cu reprezentanții societății civile din Albania.
Totuși, albanezii nu sunt revoltați de această stare de fapt, pentru că așa sunt obișnuiți. Li se pare că acesta este mersul lucrurilor, iar mita este modul de rezolvare a lor. În plus, cel mai adesea nici albanezul de rând nu este lăsat să respecte legile.
„Cele mai multe guverne au lăsat cetățenii în afara legii, deci toată lumea simțea că face ceva ilegal și deci trebuia să existe puțină corupție. Până și plata facturii la curent electric, faptul că locuiau în clădiri nereglementate (în Albania proprietatea imobilelor nu este bine definită și nu poate fi garantată de stat – n.r.). Cetățenii sunt menținuți într-o situație ilegală sau gri, între lege și ilegalitate, astfel încât să dea mită autorităților sau firmelor ca să își facă treaba. Deci corupția este percepută ca o parte a vieții, iar când au apărut mari scandaluri de corupție printre politicieni, nu au existat reacții importante, pentru că toată lumea făcea ceva care era în afara legii. Era un mod de viață„, explică Gledis Gjipali, director al Mișcării Europene din Albania.
Istoria Albaniei și-a pus și ea amprenta asupra modului în care funcționează sistemul de justiție.
„Dacă ne întoarcem în perioada de început a tranziției, nu aveam nicio moștenire legată de lupta anticorupție în comunism, pentru că atunci corupția nu era considerat deloc un fenomen, nu exista. Despre corupție a început să se vorbească la începutul anilor 2000, când a început procesul de aderare la UE. În termeni de conceptualizare, suntem foarte înapoiați. După ce am moștenit acest vid, a apărut o cultură a toleranței față de corupție, pe care o putem găsi de jos până la vârf. Deci este foarte dificil să construim anumite instituții despre care avem o înțelegere normativă și să le umplem cu oameni care să lupte cu ceva care se găsește peste tot. Este dificil și pentru procurori și polițiști să aibă cazuri, din cauza felului în care este organizat sistemul. Nu avem procurori independenți, ei sunt numiți acolo. Când încep un caz și adună dovezi, pot fi mutați în alt loc și cazul ajunge la altcineva. Anchetarea corupției la nivel înalt este exclusă, nu există capacitate. Este poate puțin exagerat că UE a fixat ca indicator pentru acest capitol – puneți un politician sub anchetă. E un pic simplist”, arată cât de dificilă este reformarea justiției în Albania Arjan Dyrmishi, director al departamentului European și de Securitate în Institutul pentru Democrație și Mediere.
„Lanțul corupției este foarte lung și adânc instituționalizat. (Guvernul) Încearcă să facă instituții noi anticorupție, chiar și un DNA. Chiar luna aceasta au loc consultări despre toate noile proiecte privind strategia pentru justiție. Chiar dacă este un plan foarte ambițios, suntem nerăbdători să vedem niște rezultate la finalul anului, cu privire la schimbarea legilor și a instituțiilor„, nu crede până nu vede Klodjan Seferaj, directorul Fundația pentru o Societate Deschisă din Albania.
Albania dă drumul Strategiei Anticorupție 2015-2020. Cum arată drumul oficial până la „poveștile de succes” ale lui Kovesi
În Albania, la nivel înalt, lupta anticorupție nu are un campion în armură strălucitoare: politicile anticorupție sunt coordonate de Bledi Çuçi, ministru de stat pentru Administrația Locală, care are rang de ministru-secretar de stat, fără portofoliu. Anticorupția este doar unul dintre lucrurile cu care se ocupă. „Este o poziție simbolică„, spun reprezentanții societății civile. Până acum însă, reforma administrativă a Albaniei, care a fost un relativ succes, s-a aflat în coordonarea sa.
Eridana Çano, fosta sa directoare de cabinet, ajunsă între timp directoare adjunctă a cabinetului lui Edi Rama, arată că până acum au fost puse la punct Strategia Anticorupție 2015-2020 și Planul de Acțiune 2015-2017, un grafic pentru instituțiile albaneze care luptă împotriva corupției. Documentele se concentrează pe trei direcții: prevenție, suprimare și educație în privința corupției. Ele se află acum în dezbaterea Parlamentului și urmează să fie lansate în toamnă, rezultate concrete fiind așteptate în octombrie. „Premierul a spus că nu ne vom opri la a avea o strategie, ci vom încerca să reformăm întreg sistemul. Vom avea un sistem de verificare a judecătorilor, pentru a vedea cine este corupt și incompatibil cu poziția pe care o are„, spune tânăra demnitară.
Çano spune că printre cele mai mari progrese în direcția anticorupției se numără modificarea Codului de Procedură Penală, prin care mita primită de magistrați și de aleșii locali a fost transformată într-o infracțiune gravă și astfel a intrat în jurisdicția procurorilor și instanțelor care se ocupă de infracțiunile grave, legea accesului la informații, legea pentru achiziții publice, o lege nouă pentru „whistleblowing” și pentru protecția denunțătorilor. Au înființat și un portal anticorupție pe internet, unde cetățenii pot raporta fapte de corupție și cazuri când instituțiile publice nu își fac treaba. Până acum, în 5 luni de la înființare, au existat peste 7.000 de sesizări, din care doar 800 se refereau la corupție. 35 au devenit dosare penale în mâinile procurorilor.
Albania are o tendință de a digitaliza lupta împotriva infracțiunilor. Premierul Edi Rama, de exemplu, este mândru de Poliția Digitală: „Oricine are un smartphone poate raporta la Poliție. Este cea mai descărcată aplicație după Facebook în Albania, pentru că suntem o țară de oameni care am visat să fim polițiști într-o altă viață (râde). Cea mai apropiată secție de poliție trebuie să reacționeze, dar mesajul ajunge și la Poliția centrală, deci dacă cineva nu își face treaba…”.
În toamnă, mai spune Eridana Çano, albanezii vor fi ținta unei campanii naționale anticorupție, în care vor fi prezentate și poveștile de succes în lupta împotriva corupției. Care sunt aceste cazuri de succes? Tânăra Eridana Çano nu le poate preciza. Spune că anchetele sunt în curs de desfășurare și că speră ca până la toamnă să fie gata.
„Jurnaliștii sau investitorii care vin în Albania spun mereu că nu există cazuri de corupție la nivel înalt. Doar în 2014, autoritățile guvernamentale au sesizat procurorii cu privire la peste 500 de oficiali. 40 au fost la nivel înalt, inclusiv miniștri. Cooperarea instituțională este esențială, deci nu înseamnă doar să sesizăm cazuri, ci și ca procurorii și judecătorii să le investigheze cu atenție și la timp”, spune Çano.
Despre ce miniștri ar fi vorba, insistăm în încercarea de a afla un dosar puternic de corupție. Unul al Apărării și unul al Educației. Doar că primul a fost scos de sub urmărire penală, iar la al doilea ancheta este încă în curs, nu există rezultate. Situația nu este unică, pentru că în cel mai bun caz, albanezii se pot mândri când reușesc să aducă vreun personaj important sub investigație. Trimiterile în judecată și condamnările sunt rezultate care încă întârzie să apară.
Alba Cela, directoarea adjunctă a Institutului Albanez pentru Studii Internaționale, explică și ea de aceeași manieră: „Rezultatele nu sunt zero, avem doi judecători demiși anul acesta pentru corupție”. Demiși?, întreabă mirați jurnaliștii străini. „Ei sunt inamovibili, dar au început să fie atinși de acest proces. Niciun judecător din Albania nu este un pește mic!„, explică însă experta, căreia numai cineva din fostele țări comuniste, care a trecut prin acest proces de reformă judiciară, îi poate înțelege frustrarea.
„Sunt judecători despre care toată lumea știe că sunt corupți și totuși nimeni nu se atinge de ei, au fost prinși unul-doi. Este o cooperare strânsă între ei pentru a se proteja, pentru că știu că dacă unul sau doi pești mari intră sub anchetă, vor exista urmări. Este o rezistență mare„, explică Gledis Gjipali, directorul Mișcării Europene din Albania.
Erisa Proko, înlocuitoarea Eridanei Çano în funcția de director de cabinet al ministrului Bledi Çuçi, cel care coordonează politicile anticorupție, știe că mai e de lucru până la „peștii cei mari” pe care îi cer toți, de la UE până la jurnaliștii străini.
„Lucrăm la cadrul legislativ și la partea legală. Acesta va fi însă pasul doi după reforma structurală. După ce structura este pusă la punct, intervenim cu măsurile legale. Ideea este că o dată ce vom consolida structura judiciară, procurorii, conexiunile care să se coordoneze unele cu altele, abia atunci vom avea povești de succes„.
„Experiența excelentă a României”
„Experiența pusă la dispoziție de reprezentantul României a adus valoare reformei anticorupție și reformei judiciare. Prezentând toate rezultatele și recomandările pentru reforma judiciară, sigur că experiența României este excelentă în ce privește angajamentul și este un exemplu foarte bun pentru Albania„, spune Erisa Proko, când o întrebăm dacă poveștile Laurei Codruța Kovesi despre succesele DNA-ului din România au ajutat cu ceva Albania până acum.
Kovesi a vizitat Albania în perioada 4-6 mai, în cadrul proiectului Euralius. Șefa DNA a subliniat că pentru ca lupta anticorupție să aibă succes, este nevoie ca legiuitorii să aibă voința de a crea un cadru legislativ puternic și independență deplină instituțiilor. Ea a explicat că este nevoie de înființarea unor structuri specializate pentru lupta anticorupție și mai ales de asigurarea că politicul nu intervine în treburile juridice, iar magistrații să aibă independență și stabilitate în funcțiile lor.
Raportul de țară pentru Albania, realizat de Comisia Europeană în octombrie 2014, arată că Albania a progresat în ultimul an și că au fost făcuți pași pentru reforma judiciară, iar „guvernul a dovedit voința de a acționa decisiv în prevenirea și lupta împotriva corupției”.
„Totuși, rămân multe neajunsuri, mai ales în domeniul statului de drept. Mai este mult de muncă. Lupta împotriva corupției și a crimei organizate sunt provocări semnificative, iar Albania va trebui să facă eforturi substanțiale pentru implementarea unor priorități cheie în vederea deschiderii negocierilor de aderare”, arată raportul. Una dintre aceste priorități ar trebui să fie stabilirea unui istoric solid de anchete proactive, de puneri sub acuzare și de condamnări în domeniile anticorupției și crimei organizate.
„Funcționarea sistemului de justiție continuă să fie afectată de politizare, de responsabilizare scăzută, de cooperare interinstituțională slabă, resurse insuficiente, proceduri prea lungi și restanțe. Corupția magistraților rămâne o îngrijorare„, mai arată raportul CE.