Premierul Italiei, Mario Monti, a demisionat
Premierul tehnocrat al Italiei, Mario Monti, i-a prezentat demisia, vineri seară, președintelui Giorgio Napolitano, informează AFP.
În cursul ședinței de guvern, Monti a anunțat că va merge la sediul Președinției pentru a-i prezenta demisia sa și cea a întregului Cabinet.
Mario Monti, un economist echilibrat, opusul vulcanicului Silvio Berlusconi
Mario Monti, premierul tehnocrat care a condus Italia în ultimele 13 luni, este un politician echilibrat, în vârstă de 69 de ani, recunoscut pentru competența economică, fiind opusul pasionalului Silvio Berlusconi, acuzat de subminarea credibilității țării prin scandaluri și procese, comentează AFP.
Mario Monti, supranumit și „cardinalul”, și-a creat o reputație de om competent și independent, în timpul celor zece ani cât a fost comisar european, în perioada 1994-2004.
Amator de mers cu bicicleta, Monti recunoaște că nu este „prea sociabil”. „Chiar dacă nu mi le amintesc și nu le spun prea bine, îmi plac mult bancurile. Berlusconi are un adevărat talent în a le spune”, declara el, în 2005, într-unul dintre rarele sale interviuri.
Numit senator pe viață de către președintele italian Giorgio Napolitano, el a fost lăudat de directoarea Fondului Monetar Internațional, Christine Lagarde. „Este un om de mare calitate, cu care am avut întotdeauna un dialog fructuos și extrem de călduros”, a declarat ea.
Născut la 19 martie 1943, la Varese (nord), Mario Monti devine celebru la prestigioasa Universitate Bocconi din Milano, cunoscută pentru cea mai bună facultate de Economie din Italia. Și-a continuat studiile în Statele Unite, la Universitatea Yale, pe care a absolvit-o în 1965, unde studiază cu James Tobin, laureat al Premiului Nobel, creatorul unui proiect de taxare a tranzacțiilor care îi poartă numele.
În 1970, începe să predea la Universitatea din Torino, pe care o părăsește în 1985 pentru a deveni profesor de economie politică la Bocconi, unde ocupă succesiv posturile de director al Institutului de Economie Politică, rector și președinte, în 1994.
În 1994, a fost propus de primul Guvern al lui Berlusconi într-un post de comisar european. Jacques Santer, președintele Comisiei Europene din perioada respectivă, îi încredințează postul de comisar pentru Piața Internă.
În 1999, Guvernul de stânga al lui Massimo D’Alema îl confirmă la Comisie, unde primește de la președintele acesteia, compatriotul său Romano Prodi, mult râvnitul post de comisar pentru Concurență, lucru care confirmă imaginea sa de neimplicare politică.
După încheierea mandatelor la Bruxelles, Monti revine la activitatea academică și semnează editoriale în Corriere della Sera, un cotidian de referință în Italia.