Guvernul britanic a anunțat, luni, că nu va oferi concesii pentru Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord după Brexit, iar guvernele regionale sunt preocupate de faptul că vor pierde anumite puteri după o realiniere constituțională.
Aceste trei administrații descentralizate nu au drept de veto asupra legislației pentru Brexit, dar ignorarea apelurilor acestora riscă să agraveze relațiile deja tensionate, să accentueze naționalismul în Scoția și să complice procesul de ieșire din Uniunea Europeană.
„Nu voi aproba ceva care în mod clar subminează întreaga fundație pe care se construiește descentralizarea. Încercăm pur și simplu să protejăm puterile pe care le are Parlamentul scoțian – în privința unor aspecte precum agricultura, pescuitul, politica de mediu, standardele alimentare, justiția, sănătatea. Toate acestea sunt responsabilități curente ale Parlamentului scoțian. În prezent, trebuie să exercităm aceste competențe în limitele legislației europene. Dar după Brexit, în ceea ce privește reglementarea descentralizării, aceste puteri ar trebui să revină Parlamentului scoțian și modul în care le exercităm ar trebui să depindă de noi’, a spus Nicola Sturgeon, al cărei partid susține independența Scoției.
Premierul scoțian a acceptat că, în unele cazuri, ar trebui să existe sisteme comune de reglementare, dar a insistat că acestea trebuie să fie convenite între guvernul britanic și administrațiile descentralizate – nu poate fi impusă de către guvernul de la Londra.
Ministrul britanic pentru Biroul Cabinetului, David Lidington, a anunțat că „vasta majoritate” a prerogativelor de reglementare după Brexit vor reveni la Edinburgh, Cardiff și Belfast, iar guvernul de la Londra se va implica doar pentru elaborarea unui cadru unic pentru Regatul Unit. Lidington a pus accent pe menținerea unei „piețe comune britanice”, fapt ce presupune controlul autorităților de la Londra privind etichetarea produselor alimentare și normele de igienă.
Nicola Sturgeon consideră că această propunere a guvernului Theresei May reprezintă de fapt un drept de veto asupra modului în care Parlamentul scoțian își poate exercita puterea.