Presa franceză a răbufnit: Vladimir Putin a făcut trecerea de la un „paria” la un lider „de neocolit” în conflictul sirian
„Hotărât ca țara sa să-și recapete rangul de mare putere, Vladimir Putin a reușit, în mod abil, să se facă de neocolit în orice soluție la conflictul sirian”, analizează Marc Semo în Libération. „Rusia este o parte a problemei, ea ar putea să fie totodată o parte a soluției. Acordul în dosarul nuclear iranian din vară arată că Kremlinul poate juca cartea cooperării în mod constructiv”, continuă el.
În acest conflict, „nici Washingtonul și nici Moscova nu au interesul să lase jihadismul să prospere, indiferent de eticheta pe care acesta o poartă”, apreciază Jean-Christophe Ploquin în La Croix. Și adaugă că, „prin anumite aspecte, intervenția rusă seamănă, de altfel, celei a Franței în Mali, în ianuarie 2013. Dacă n-ar fi fost Bashar al-Asad la mijloc, poate că François Hollande l-ar fi felicitat pe Vladimir Putin”.
„Într-o săptămână, paria a luat inițiativa. Situația s-a răsturnat și suntem nevoiți să ne adaptăm la circumstanțe și să-l ascutăm”, rezumă Denis Daumin în La Nouvelle République.
Pascal Coquis, în Les Dernières Nouvelles d’Alsace, completează: „da, Putin era de nefrecventat de la anexarea Crimeei încoace. De-acum intenționează să se facă indispensabil. Siria îi oferă ocazia. Apetitul președintelui rus nu are egal, o știm, și nici certitudinea sa cum c-ar deține cheile lumii în fața occidentalilor în general și, mai ales, a americanilor, lipsiți de orice viziune pe termen lung”.
– „Vladimir Putin dictează și ordonă echilibrele lumii”
În opinia sa, „doar poporul sirian are legitimitatea să-i vâneze pe invadatorii cu drapel negru. Pentru a reuși acest lucru, armata siriană, forțele kurde, opoziția democratică este necesar să poată conta pe o susținere a unei largi coaliții internaționale, în baza unei rezoluții ONU”.
„Bătălia se va purta și la nivel de opinie, iar pe acest teren fostul KGB-ist Vladimir Putin are un avantaj sigur”, apreciază Alain Dusart în Ll’Est Républicain.
Intervenția militară a Rusiei și Statelor Unite în Orientul Mijlociu are „un iz de Război Rece”, consideră Christophe Bonnefoy (Journal de la Haute-Marne), în care „atacurile verbale de odinioară sunt înlocuite, astăzi, cu rachete (trase) de avioane de vânătoare”.
În opinia lui Pierre Frehel (Le Républicain Lorrain), „mâna întinsă de Putin este mai mult decât suspectă, însă ea nu este respinsă de către cei care cred că orice alianță este bună, imediat ce sporește șansele debarasării de răul absolut”. Dar, se întreabă el, „inclusiv prin salvarea lui Bashar al-Assad?”. „Deschizând o anchetă care-l vizează pe președintele sirian pentru crime de război, Franța a răspuns deja” la această întrebare, conchide el.