PRIZONIERII. Povestea celor 62 de copii arestați după ce au fost obligați să-și păzească școala cu arma în mână

Era vineri după-amiază, o zi în plină vacanță de vară pentru elevii din Turcia, dar Emre, un băiat de 15 ani care studia la cel mai vechi liceu militar din Istanbul, stătea în sala de clasă, așteptând să repete un examen pe care îl picase.

La câteva ore, pe străzile orașului s-a dezlănțuit haosul, atunci când un grup format din ofițeri și generali a încercat să orchestreze o lovitură de stat. Tancurile au ajuns imediat în zona Podului Bosfor, iar avioanele au început să zboare la joasă altitudine, măturând metropola.

Mama lui Emre era îngrijorată de moarte. În acea zi, mai devreme, primise un telefon de la școala fiului prin care era informată că băiatul a fost invitat la o petrecere după susținerea examenului. De atunci, însă, nu mai știa nimic despre el.

Într-un final, la 4 dimineața, telefonul a sunat: „Mamă, se întâmplă lucruri rele! Mi-au luat telefonul. Ne-au obligat să purtăm uniforme și ne-au dat arme goale. Ne-au zis să păzim școala”, i-a spus copilul, a dezvăluit femeia pentru The Telegraph. Emre își amintește că toți comandanții au părăsit școala înainte ca el să apuce să termine apelul. La scurt timp, băiatul a fost arestat, alături de alți 62 dintre colegii săi de la Școala Militară Kuleli.

Elevii, cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani, au fost obligați să se îmbrace în ținută de camuflaj și le-au fost date arme cu încărcatoarele goale, spun avocații care au preluat cazul. Din acea seară de vineri copiii au fost reținuți în închisoare fără posibilitatea de a vorbi cu părinții lor, și au fost acuzați de trădare națională. „Copilul nostru n-a mai pus niciodată mâna pe o armă. Au fost folosiți, au fost obligați să facă asta!”, a declarat mama lui Emre care, alături de zeci de alți părinți, aștepta vești în fața închisorii Maltepe, de pe partea asiatică a orașului Istanbul.

„Să sechestrezi niște copii și să-i obligi să-ți îndeplinească ordinele este mai rău decât orice fel de act terorist”, a mărturisit femeia în șoaptă pentru The Telegraph, în așa fel încât paznicii închisorii să n-o poată auzi. Numele real al fiului său nu este Emre, dar aceasta s-a temut că vorbind cu presa i-ar putea face rău, în așa fel încât a solicitat ca identitatea membrilor familiei sale să rămână ascunsă.

Alți părinți relatează, însă, că cei mici au fost înșelați și că li s-a promis că, dacă vin la școală în acea seară, vor avea ocazia să întâlnească mari jucători de fotbal. Unii dintre adolescenți le-au spus avocaților lor că i-au văzut pe comandanții școlii luând ostatici trei civili, pe care i-au bătut și i-au legat de un copac. Atunci când au fost scoși afară de militari un elev s-a ascuns în dulap, însă, sub amenințarea armei, a fost obligat să participe la acțiunile care le-au fost ordonate.

Oroarea acelei nopți a început să iasă, treptat, la iveală, mai ales datorită clipurilor filmate cu telefonul mobil de către cetățenii care au fost martorii raidurilor aeriene asupra civililor și a violențelor înfăptuite de soldații care au împușcat protestatari neînarmați, deopotrivă femei și bărbați. Reacția disproporționată a Ankarei a alarmat însă opoziția, dar și pe aliații vestici, care se tem acum că starea de urgență impusă recent ar putea deveni pretextul pentru aplicarea loviturii finale față de democrația din Turcia, și așa șubredă din cauza ultimelor evenimente.

Mai mult de 50.000 de civili aflați în funcții publice, inclusiv 3.000 de judecători și procurori, care sunt bănuiți că l-ar susține pe clericul Fehtullah Gulen – acuzat că s-ar afla în spatele complotului – au fost arestați sau suspendați din funcții săptămâna trecută. Zeci de mii de profesori s-au trezit cu licențe revocate, în vreme ce academicienilor și profesorilor universitari le-a fost interzis să părăsească țara.

„Există familii care nu mai știu nimic de copiii lor de șapte zile”

Sâmbătă dimineață, președintele Recep Erdogan a emis primul său decret după instituirea stării de urgență, prin care a extins durata maximă a arestului preventiv de la 4 la 30 de zile. Mai mult, peste 1.000 de școli private și 1.200 de asociații și fundații vor fi închise. În ciuda acestor măsuri drastice, administrația turcă a negat încă de la început că decretarea stării de urgență va avea vreun impact asupra drepturilor și libertăților cetățenilor.

„Această stare de urgență nu este un semnal de alarmă. Oamenii vor putea să circule pe străzi și să-și vadă de treburile lor, să-și continue viața cotidiană”, spunea vineri președintele Erdogan. Familiile și avocații celor 62 de copii arestați se tem, însă, că în mijlocul epurărilor din sistemul judiciar și a „setei de răzbunare” a protestatarilor care s-au declarat împotriva loviturii de stat, fiii loc ar putea avea de suferit și le-ar putea fi negat dreptul la un proces echitabil.

„Există familii care nu mai știu nimic de copiii lor de șapte zile – copii de 14, 15 ani. Acesta nu este un lucru justificat, nici măcar în mijlocul stării de urgență”, a spus Nazli Tanburaci Altac, un avocat care îi reprezintă pe trei dintre elevii de la Kuleli. Aceasta a adăugat și că trei dintre adolescenți au fost supuși unei audieri în masă, alături de alți 55 de prizonieri, toți într-o singură sală de judecată extrem de aglomerată: „Au avut doar două, trei minute pentru a depune mărturie, iar familiile lor nu au avut voie să asiste”.

Între timp, în fața închisorii Maltepe, tatăl unui elev de 14 ani mărturisește disperat că nu i-a fost permis să ia legătura cu fiul lui de vinerea trecută, atunci când și el a spus că se duce la „petrecerea” organizată de școală: „Fiul nostru a mers la această școală pentru că îl admiră pe Atatürk, fondatorul republicii turce. Nu avem nimic de a face cu organizarea lui Gulen, nu avem niciun fel de simpatie față de el”.

„Sunt doar copii. Sunt nevinovați. Statul trebuie să-i separe pe cei vinovați de cei inocenți”, a intervenit soția sa. Tatăl, însă, a lăsat să-i scape un hohot de râs nervos: „Cum ar putea face asta? În Turcia nu mai există acum nicio lege”.