„Răzbunarea morților fără hashtag”. Dincolo de teroare, o analiză la rece a atacului de la universitatea din Kenya

Între 2007 și 2010, al-Shabab avea în Somalia teritorii mai mari decât orice altă facțiune al-Qaida. Era momentul lor de glorie. Pe urmă, au fost împinși din orașe și au rămas fără resurse. Mulți analiști s-au grăbit să le anunțe moartea. Nu sunt dotați ca Boko Haram, nu au drogurile talibanilor și nici câmpurile de petrol ale ISIS. Și totuși, se crede că au, în acest moment, un succes mai mare în a recruta străini decât ISIS, spun analiștii citați de New York Times.

Cine este al-Shabab?

Se numește, de fapt, Harakat al-Shabab al-Mujahidin, ceea ce s-ar traduce prin Mișcarea Tineretului Mujahedin. Pe scurt, însă, numele este al-Shabab sau Tineretul. Așa înțelegem și cine sunt membrii grupării: tineri, de multe ori copii din foste sau actuale zone de conflict din toată regiunea. ONG-urile internaționale acuză al-Shabab de răpirea unor băieți direct din școli, pentru a-i transforma în soldați.

La fel ca Boko Haram și ISIS, al-Shabab este o grupare sunnită. S-a format la începutul anilor 2000, în Somalia, țară formată preoponderent din musulmani sunniți. Kenya, vecinul din sud, este creștină în proporție de circa 70%. Mișcarea a început să se coalizeze prin 2006, după ce Etiopia a ocupat Somalia.

Când vine vorba despre scopul cu care s-a format, unii experți spun că gruparea al-Shabab vrea să formeze un stat fundamentalist islamic în Somalia. Alții spun că este un plan pan-somalez, iar statul pe care acești teroriști îl vor ar urma să includă și nordul Nigeriei, cu o populație musulmană considerabilă.

De ce atacă în afara Somaliei?

Până în 2010, al-Shabab nu a desfășurat atacuri în afara Somaliei. Între 2007 și 2010, al-Shabab avea în Somalia teritorii mai mari decât orice altă facțiune al-Qaida, scrie New York Times. Mai mult, în 2011, controlau inclusiv capitala Somaliei, Mogadishu, precum și importante zone rurale. În august 2011, au fost forțați să execute o „retragere strategică” din Mogadishu, dar a efectuat în continuare atacuri zilnice. În octombrie 2011, Kenya a invadat sudul Somaliei.

În 2012, s-a afiliat formal grupării al-Qaida și se crede că a primit instrucțiuni să execute răpiri, pentru minimul de costuri și maximul de vizibilitate, scrie Council on Foreign Relations. În anul următor, al-Shabab avea să efectueze cel mai mare atac extern al său: execuțiile și luarea de ostatici dintr-un mall de lux din Nairobi, Westgate, în 21 septembrie 2013. Bilanțul, după 4 zile de teroare: 67 de oameni au fost uciși. Spre deosebire de atacul de acum, din Garissa, ținta au fost atunci musulmanii considerați insuficient de credincioși.

Se crede că acest lucru le-a atras furia „centralei” al-Qaida, ceea ce ar putea explica și diferența de atitudine de la Garissa, când studenții musulmani au fost sortați de ținta celor patru atacatori, creștinii. New York Times comentează chiar că pierderile teritoriale ale al-Shabab în Somalia nu sunt atât rezultatul operațiunilor militare împotriva lor, cât sunt o consecință a faptului că cele mai multe victime din Somalia ale acestei grupări sunt musulmani, Somalia fiind o țară aproape exclusiv musulmană.

De ce au atacat Garissa?

Periodic, coaliții militare coordonate de Uniunea Africană atacă ținte ale al-Shabab din Somalia. La fel se întâmplă și în acest moment, Kenya fiind implicată în aceste operațiuni la care participă 20.000 de militari. După Garissa, Kenya a fost amenințată cu noi atacuri teroriste dacă nu se retrage.

Experții spun, însă, că nu e adevărat că al-Shabab a fost slăbită de atacurile periodice. Dimpotrivă, cred unii: evitând un conflict direct, și-au protejat nucleul și pot continua cu aceste atacuri și răpiri – deloc costisitoare. S-a văzut în confruntarea din Mogadishu din 2010 că al-Shabab nu poate purta un război convențional, atuul lor fiind aceste atacuri teroriste, evitând luptele cu militarii Uniunii Africane. Dacă le efectuează în Kenya, avantajele lor sunt multiple: pe de-o parte, „pedepsesc” această țară pentru că îi atacă în Somalia. Pe de altă parte, impactul psihologic asupra populației este considerabil mai mare decât în Somalia, în condițiile în care kenyenii sunt cei mai activi africani de pe rețelele sociale.

Interesant de remarcat este că, pe parcursul ultimilor ani, atacurile din afara Somaliei au venit în condițiile unor pierderi foarte mari de pe urma raidurilor Uniunii Africane. La fel a fost și la Westgate și Garissa. Anul 2015 a fost marcat de pierderi importante pentru al-Shabab, pe fondul campaniei militare împotriva sa.

Un alt detaliu: la Garissa au murit aproape la fel de multe persoane precum totalul victimelor al-Shabab în Kenya din tot anul 2014: 142 vs. 173, conform datelor poliției kenyene.

Liderul din acest moment se numește Ahmed Umar sau Abu Ubaidah, însă este considerat a fi un succesor prea slab și puțin charismatic al lui Ahmed Abdi Godane, omorât anul trecut într-un raid american.

Coroborând informațiile existente cu privire la atentatul de la Westgate și cel de la Universitatea din Garissa, putem specula două posibile motive: 1. o modalitate de a distrage atenția de la pierderile din Somalia prin răpiri și execuții cu un puternic impact asupra publicului și 2. lupte interne pentru controlarea grupării.

Pentru comentarii, mă găsiți pe Facebook – Alina Matiș și pe Twitter – @alinamatis

RECOMANDĂRI DE LECTURĂ PE ACEST SUBIECT

Background al Council on Foreign Relations

Analiză a Congresului american după atentatul de la mall-ul Westgate

Stig Jarle Hansen, „Al-Shabaab in Somalia: The History and Ideology of a Militant Islamist Group”, 2013