„Regimul din Coreea de Nord este mult mai rău decât se vede în presă”. Dezvăluirile unei femei care a reușit să fugă din țara lui Kim Jong-un

O femeie din Coreea de Nord care a reușit să fugă în China susține că regimul autoritar al lui Kim Jong-un este „mult mai rău decât îl arată presa”. 

Joy, așa cum își spune tânăra, a reușit sp fugă din statul totalitar când avea 18 ani. Însă, atunci când a trecut granița și a ajuns în China, a devenit victima traficului de persoane și a fost vândută ca „mireasă”. 

Într-un final, Joy, care acum are 25 de ani, a reușit să fugă din nou și a ajuns în Coreea de Sud, acolo unde locuiește și acum, dar a fost forțată să-și părăsească fiica și soțul. Vorbind despre viața sa în Coreea de Nord la un eveniment de pe Reddit numit „Întreabă-mă orice”, aceasta a dezvăluit: „Nu petreceam mult timp la școală din cauza vieții extrem de dificile pentru noi. Marea foamete ne-a lăsat fără mâncare și eram nevoiți să muncim la fermă în loc să mergem la ore. Îmi amintesc că manualele întotdeauna portretizau America drept un loc oribil și pe americani ca pe un popor malefic”. 

Despre închisorile de stat, Joy a răspuns că, pur și simplu, oamenii dispăreau peste noapte: „Doar oamenii considerați loiali regimului au voie să locuiască la Phenian. Eu am stat în partea de nord a țării, ceea ce înseamnă că mi-a fost mai ușor să ajung în China. Cunosc, însă, mulți oameni care au dispărut și despre care se spunea atunci că au fost trimiși în lagărele de stat. N-a existat însă o modalitate prin care să se și confirme aceste ipoteze, pur și simplu într-o zi nu mai erau”, a scris aceasta. 

Femeia mai spune și că mass media se concentrează disproporționat pe regimul militar, când oamenii de rând se confruntă, de fapt, cu o criză umanitară: „Este mult mai rău decât se vede în presă. Toți sunt atât de concentrați pe partea militară și pe arătarea de scene de la Phenian, când nord-coreeni de rând se luptă, de fapt, să supraviețuiască. Mi-aș dori să se arate în presă și modul în care cetățenii normali încearcă să ducă o viață normală, în ciuda cruzimii regimului”.