Rusia, după 15 ani de Vladimir Putin: o țară profund transformată, dar tot mai izolată de restul lumii

Cu câteva zile înainte de a fi ales președintele Rusiei, în 2000, Vladimir Putin declara pentru BBC că Rusia face parte din „cultura europeană” și că „nu exclude” posibilitatea aderării la NATO. „Nu îmi pot imagina țara mea izolată de Europa și ceea ce numim deseori lumea civilizată”, declara Putin.

O generație mai târziu, în timp ce Putin aniversează 15 ani de la preluarea puterii, la 7 mai 2000, Rusia s-a schimbat profund față de perioada haotică din timpul lui Boris Elțîn. Dar la nivel internațional, țara este izolată, se confruntă cu sancțiuni și chiar cu eventualitatea unui nou Război Rece. Pe plan intern, în pofida declinului economic, Putin se bucură însă de cea mai mare popularitate a unui lider de la Kremlin, de 86 la sută în februarie.

Dar indiferent de atitudinea față de el, nu se poate nega faptul că Putin a avut un impact major asupra țării sale și asupra lumii, comentează cotidianul britanic.

Ucraina, Georgia și „vecinătatea apropiată”

Conflictul ucrainean a tensionat relațiile dintre Rusia și Occident în ultimul an, dar acesta este doar ultimul exemplu de cum exercită Putin „drepturile” Rusiei în fosta sa sferă de influență, cunoscută la Moscova drept „vecinătatea apropiată”. Cei care au fost surprinși de anexarea Crimeei de către Putin și de alimentarea conflictului din estul Ucrainei, ar trebui să își amintească faptul că în urmă cu șase ani el a pus bazele „doctrinei Putin” în Georgia.

Opoziția față de NATO

În timpul lui Elțîn, rușii au urmat o politică de cooperare reținută cu NATO. Totul s-a schimbat odată cu venirea la putere a lui Putin. De la primul său interviu acordat BBC, Putin a insistat că extinderea NATO către est reprezintă o amenințare pentru țara sa. Acum, Moscova are și mijloacele militare pentru a răspunde. Potrivit unui raport din noiembrie, statele NATO au trimis avioane de vânătoare pentru interceptarea aeronavelor rusești de peste 100 de ori până la sfârșitul lui octombrie, de peste trei ori mai des decât în 2013. Atitudinea agresivă a Rusiei a îngrijorat Polonia și țările baltice, precum și pe cele nordice. Chiar și Suedia și Finlanda au început să se gândească la aderarea la NATO.

Autocrația

Putin și-a consolidat permanent puterea. În 2004, el a semnat o lege care îi permite președintelui să numească guvernatorii regiunilor, un privilegiu pe care și l-a păstrat în cea mai mare parte în pofida reformelor generate de protestele din 2011-2012.

Faimoasa „rocadă” a lui Putin cu Dmitri Medvedev i-a permis să revină la Kremlin în 2012. Între timp, Parlamentul rus a adoptat o lege prin care a extins mandatul prezidențial de la patru la șase ani. Putin a declarat că nu exclude o candidatură în 2018, iar dacă va câștiga, perioada petrecută la putere de el o va depăși pe cea a lui Leonid Brejnev, de 18 ani, și chiar pe cea a lui Iosif Stalin.

Cultul personalității

Deși nu este vorba chiar de un cult, Putin le-a creat rușilor o imagine de sine mai bună, păstrând spiritul de macho al „mujicului” rus: un bărbat care călărește, se plimbă cu pieptul gol, se luptă cu tigrii și vorbește direct. Cel puțin aceasta a fost imaginea care i-a fost creată. Dincolo de aceasta, nu se știe cine este Putin. Au apărut zvonuri despre preferința lui pentru Botox și presupusa lui relație cu o gimnastă care are jumătate din vârsta lui, dar toate acestea nu apar în presa rusă.

Economia

Atunci când Putin a ajuns la putere, Rusia tocmai ieșea din dezastruoasele reforme din anii ’90 și din criza financiară din 1998. Noul președinte nu avea o viziune la scară mare: în timp ce a redus taxele în favoarea afacerilor, el a renaționalizat sectoare cheie, începând cu zdrobirea companiei petroliere Iukos a rivalului său politic Mihail Hodorkovski în 2003. Totuși, capacitatea de producție nefolosită și creșterea prețului la petrol au ajutat la crearea unei ere de prosperitate fără precedent între 1999 și 2006.

Criza financiară a pus capăt acestei creșteri. În timp ce exportul de petrol a stimulat creșterea economică, s-au făcut puține progrese în diversificarea economiei sau modernizarea industriei ruse. Chiar înainte de scăderea prețurilor la petrol și a sancțiunilor occidentale din cauza crizei ucrainene, economiștii anticipau o stagnare pe termen lung.

Creșterea demografică

Putin a preluat conducerea unei țări a cărei populație scădea alarmant. Populația Rusiei scădea cu aproape un milion pe an, din cauza combinației între reticența de a procrea și predispoziția, cel puțin pentru bărbați, de a muri tineri. Dar din 2010, numărul populației a început să crească din nou. Secretul acestei creșteri demografice a fost în mare parte economic: în timp ce situația lor financiară a început să se îmbunătățească în timpul lui Putin, rușii au început să aibă mai mulți copii.

Orientarea către Asia

Întotdeauna un susținător vocal al lumii multipolare, Putin s-a îndreptat în ultimii ani către o cooperare economică și militară mai mare cu țările asiatice, ale căror economii în creștere sunt flămânde după energia rusească și ale căror guverne sunt mai puțin critice față de respectarea drepturilor omului de către Moscova.

Reprimarea

Odată cu încarcerarea magnatului petrolului Mihai Hodorkovski și asasinarea unor personalități vocale ale opoziției, Rusia lui Putin a devenit un loc în care disidenții nu sunt bineveniți. Dar momentul central a intervenit în iarna 2011-2012, când protestele opoziției amenințau cu o revoltă similară Primăverii Arabe la Moscova. Putin s-a mișcat repede și a fost deschis un dosar penal împotriva bloggerului anticorupție Aleksei Navalnîi și a 27 de protestatari.

De la revenirea lui Putin la Kremlin în 2012, noile legi au crescut amenzile pentru cei care participă la proteste neautorizate până la un milion de ruble sau cinci ani de muncă în folosul comunității sau închisoare pentru încălcarea repetată a legii.

Pe fondul fervorii patriotice și a retoricii împotriva trădătorilor – Putin a sugerat în decembrie că membrii opoziției ar putea face parte dintr-o „coloană a cincea” ce subminează țara – mișcările de opoziție s-au temperat. Simbolic, unul dintre liderii săi, fostul vicepremier Boris Nemțov a fost asasinat în fața Kremlinului în februarie. Crima ar fi fost comisă de un ofițer de securitate loial liderului cecen Ramzan Kadîrov.

În cel de-al treilea mandat al lui Putin, autoritățile au intensificat atacurile împotriva organizațiilor neguvernamentale care au primit fonduri din străinătate. Potrivit unei legi din 2012, aceste grupări sunt obligate să se înregistreze ca „agenți străini”.

Odinioară o oază pentru libertatea de exprimare, Internetul rus este supus acum unor legi vagi care permit departamentului de comunicare al Guvernului să blocheze site-urile care publică materiale „extremiste” sau conținut care poate fi dăunător pentru copii. Ca urmare, câteva site-uri majore ale opoziției au fost trecute pe lista neagră în 2013. Potrivit unei legi din 2014, bloggerii populari trebuie să își înregistreze identitățile lor reale.

Viziunea „moralistă”

Alături de reprimarea opoziției, a ONG-urilor și Internetului, cel de-al treilea mandat al lui Putin a fost marcat de o serie de legi inspirate din viziunea lui că Rusia este un bastion al moralei tradiționale. Cel mai elocvent exemplu a fost interzicerea în 2013 a propagandei gay. În timpul lui Putin, cel de-al Doilea Război Mondial a devenit un punct de raliere patriotică, iar o lege din 2014 incriminează „distorsionarea” rolului Uniunii Sovietice în război.

O lume multipolară

Vziunea lui Putin în ceea ce privește politica externă este că el ține piept hegemoniei occidentale și, împreună cu China, acționează ca o contrapondere pentru puterea militară și politică a SUA.

Londongrad

În timpul lui Putin, relația anglo-rusă s-a transformat într-un paradox: în timp ce relațiile oficiale s-au răcit, tot mai mulți ruși și banii lor au invadat Occidentul, iar Londra a fost unul dintre orașele lor favorite. Dar Londra a devenit și un loc sigur pentru o întreagă comunitate de disidenți și antiputiniști, tensionând și mai mult relațiile dintre Londra și Moscova.

Regăsirea prestigiului sportiv

Jocurile Olimpice de la Soci din 2014 au fost un triumf pentru Putin, care a făcut campanie agresiv pentru a găzdui evenimentul. Rusia a câștigat cursa pe medalii cu 13 medalii de aur, și nicio problemă majoră de securitate sau de organizare nu a umbrit evenimentul. Alături de actorul Steven Seagal, Putin a prezidat ulterior cursa de Formula 1 în jurul parcului olimpic, iar în 2018, Rusia va găzdui Cupa Mondială de fotbal.

Corupția

În pofida unei campanii publice împotriva corupției, Rusia lui Putin nu a reușit să scape de acuzații. În 2014, Rusia s-a clasat pe locul 136 din 175 în Indicele privind percepția corupției realizat de Transparency International, în regres față de 2013 și 2012. Proiectul de raportare privind corupția și crima organizată l-a numit pe Putin „persoana anului” după ce investigațiile sale au dezvăluit că președintele a colaborat cu mafia pentru a crea ceea ei numesc un complex „militaro-industrialo-politico-criminal” pentru a spăla bani și a-și promova interesele în străinătate, inclusiv transferul de arme către rebelii din estul Ucrainei.

Deși sunt valabile puține informații despre averea sa personală, mulți se așteaptă ca Putin însuși să fi beneficiat de corupția de la nivel statal. Există de mai mulți ani speculații că un palat extravagant construit pe coasta Mării Negre – păzit de serviciul secret prezidențial și deținut în prezent de un om de încredere al lui Putin – îi aparține în secret acestuia.

Armata

Putin a moștenit o armată care nu corespundea scopurilor sale. În timpul celui de-al doilea mandat al său, el a demarat o reformă care s-a accelerat abia după victoria neconvingătoare din războiul georgian. Rusia cheltuiește acum un procent mai mare din PIB decât Statele Unite și a alocat o sumă record de 81 de miliarde de dolari în 2015.

Noua propagandă

Putin l-a numit pe Dmitri Kiseliov, un prezentator de televiziune cunoscut pentru teoriile sale antiamericane, în funcția de director al agenției de presă Rossiia Segodnia. Din acest post, Kiseliov a supravegheat extinderea Sputnik News și a Russia Today. În timp ce organizațiile media aservite statului nu reprezintă nimic nou, presa propagandistică a Kremlinului a fost criticată pentru standardele sale jurnalistice. În noiembrie, organizația de reglementare a presei Ofcom a amenințat RT cu sancțiuni pentru că nu a respectat normele privind imparțialitatea.