Cum a devenit Europa conștientă de criza refugiaților? Nu există un răspuns clar, dar din discuțiile cu sirienii de pe drumul exodului și mai multe studii disponibile, au rezultat mai multe motive, scriu jurnaliștii de la The Guardian.
În primul rând, efectele războiului din Siria sunt dintre cele mai tragice. Acest lucru i-a determinat pe sirieni să fugă din țara lor, în Turcia, în speranța că se vor întoarce, cândva, acasă.
Din păcate, Turcia nu este o țară în care oamenii pot sta o perioadă îndelungată. A acceptat două milioane de refugiați sirieni, dar aceștia nu au drept de muncă legal în Turcia, astfel încât nu se pot întreține. De asemenea, eșecurile electorale recente ale partidului AKP, care a fost favorabil sprijinirii imigranților, a determinat ca mulți sirieni să se teamă pentru viitorul politic al Turciei.
În al treilea rând, organizațiile ONU, care încearcă să ajute milioane de refugiați în Iordania, Turcia și Liban, se plâng că rămân fără fonduri și condițiile din taberele de refugiați devin tot mai grele.
UNHCR (Înaltul Comisariat pentru Refugiați) al ONU precizează că se confruntă cu o lipsă de fonduri. Graficul de mai jos arată cât au oferit țările bogate UNHCR pentru a se ocupa de problema refugiaților – existând o diferență de 40% între suma necesară și cea donată.
Și aceste cifre sunt doar pentru Siria. În estul Europei, mii de refugiați caută o scăpare, iar fondurile sunt și mai mici. UNHCR a cerut 14 milioane lire sterline pentru a se ocupa de imigranți a atins doar 9% din target.
ONU nu a reușit să ofere suport financiar pentru refugiații sirieni din Orientul Mijlociu, în ultimul an și drept urmare, oamenii au optat pentru Europa.
Al patrulea punct este faptul că imigranții au economisit niște bani. Ei au nevoie de sume generoase pentru a ajunge în Grecia și apoi în restul Europei. În funcție de câți traficanți de persoane există în „afacere”, fiecare refugiat ar putea cheltui până la 3.000 de dolari să ajungă în Germania. Unii sirieni au avut nevoie de mult timp pentru a strânge o asemenea sumă, ban cu ban.
Al cincilea motiv ține de ruta aleasă. Imigranții au trecut întotdeauna din Balcani în UE, dar sirienii nu s-au numărat printre ei. Acest lucru s-a schimbat vara trecută, când primii sirieni au mers pe ruta amintită. Ei au vorbit apoi cu prietenii lor, care au înființat grupuri pe Facebook. Din senin, fenomenul a luat amploare și s-a declanșat exodul.
Al șaselea motiv ține de faptul că aceasta este o criză deoarece Europa nu știe să răspundă în fața ei, scrie The Guardian. UE s-a ferit să abordeze problema refugiaților și soluția pentru cea mai mare criză a imigranților de la al Doilea Război Mondial încoace este departe de a fi găsită.
Câteva țări europene „duc greul” în privința refugiaților, în timp ce altele preferă să se delimiteze de problema umanitară. Orice încercare de a împărți refugiații între cele 28 de țări UE a fost sortită eșecului, după ce unii europeni s-au opus ideii, temându-se să nu fie „asediați”.
În cele din urmă, lucrurile trebuie puse într-o perspectivă, scrie The Guardian: Europa se poate plânge de numărul mare de imigranți, dar nu se poate compara cu cel înregistrat de vecinii Siriei, după cum arată graficul următor.