„Secrete ascunse” dincolo de luxul Rivierei Franceze: Sporturi extreme și destinații „pour les connaisseurs”

Un drum șerpuit și îngust printre păduri mitologice și masivele stâncoase ale Alpilor maritimi dezvăluie, la 100 de kilometri de spectaculoasa Rivieră Franceză, un țărm mai puțin bătătorit turistic: Lacul Saint Croix. Treptat, pe măsură ce te apropii, între crestele munților se deschide un al doilea cer, de un albastru nepământean, în care apusurile curg într-un spectru optic aproape imposibil de captat cu un obiectiv foto. Localnicii din Provence vin buluc aici în week-end, însă doar cei pregătiți să sacrifice confortul turistic pentru bucuriile sporturilor în aer liber: rafting, caiac, trekking, alpinism, parapantă.

Respectul francezilor pentru ce le oferă Parcul Natural Verdon este pe măsură: în urma sutelor de corturi risipite printre copacii „legendari” ai munților nu rămâne nici măcar un muc de țigară

Parcul natural Verdon este un „secret” pe care francezii nu au reușit să-l păstreze multă vreme: localnicii spun că, dacă acum 10 ani albastrul irepetabil al lacului era brăzdat doar de ambarcațiuni răzlețe, în ultimii ani numărul debarcaderelor s-a dublat, triplat și, chiar și așa, trebuie să te trezești dis de dimineață ca să poți închiria o ambarcațiune cu care să traversezi Cheile Verdonului.

Nimic motorizat în Parcul Natural Verdon

„Les connaisseurs” vin aici cu propriile ambarcațiuni. Însă  este interzis accesul pe lac cu orice tip de motor care să distrugă echilibrul ecosistemului creat în Lacul Saint Croix. Greu de imaginat, dar peisajul a fost creat în anii 70, când autoritățile au decis să creeze aici un lac de acumulare.

Legendele și buletinele de știri spun că stâncile au făcut multe victime printre curajoșii care s-au aventurat să plonjeze de la înălțime

Cheile Verdonului sunt o experiență de neratat. Legendele și buletinele de știri spun că stâncile au făcut multe victime printre curajoșii care s-au aventurat să plonjeze de la înălțime. Uriașe avalanșe submarine de nisip, pământ și pietricele urmate de formarea Alpilor au dat naștere, începând de acum 40 de milioane de ani, acestui extraordinar „haos stâncos”, care poate fi letal pentru necunoscători.

Din locul de promenadă vezi pâlcuri de adolescenți sportivi care se iau la întrecere la sărituri: un sport periculos de tentant, chiar și pentru cei cu experiență: un unghi greșit, o ezitare în lansare sau aterizare face diferența dintre viață și moarte.

În schimb, înotul este un sport pe care îl poți practica în condiții de maximă siguranță, cel puțin în zonele cu debarcader, unde sunt ambarcațiuni la tot pasul: sunt părinți cu copii de trei – patru ani care exersează diferite stiluri de înot în larg.

Distanțarea socială la grătar, o misiune imposibilă

Fiecare „etaj” de munte al campingului este prevăzut cu o priză, toaletă, dușuri și un spațiu de grătar împărțit între 10 – 20 de corturi. Schimburile de experiențe culinare, de condimente, tirbușoane, brichete, prelungitoare și alte ulilaje indispensabile campării se petrec în jurul grătarului. Se leagă prietenii de week-end și se schimbă povești până în miez de noapte. Administratorii campingului (singurul de la Lacul Saint Croix) instituie ca regulă de bun simț liniștea: mulți dintre cei care campează aici trebuie să-și refacă resursele pentru a-și putea depăși, a doua zi, propriile limite pe traseele de alpinism, rafting sau parapantă.

Cu o suprafață de 178.000 de hectare, parcul oferă multe trasee marcate,  precum traseele de drumeție pe distanțe lungi GR4, GR49 sau GR99. Se pot face, de asemenea, plimbări accesibile tuturor ca o familie. Peste 70 de circuite sunt listate în Parcul Natural Regional Verdon.

”Viața de noapte” este rezervată doar liliecilor din familia Chiroptera (specii protejate), liliacul cu picioare lungi sau micul Rhinolophus (liliacul cu potcoavă) care cuibăresc în principal în Cheile Verdonului.

Noaptea, cerul este atât de aproape, încât ți se pare că ai nimerit la planetariu. Nicio lumină a orașului sau a campingului nu estompează galaxiile

„Focul de tabără” nu este permis, iar în unele campinguri nu există nici măcar grătarele special amenajate.

Situat într-o zonă intermediară între Provence și Alpii francezi, Parcul natural Verdon se întinde de la est la vest de la Saint-André-les-Alpes până la Vinon-sur-Verdon și de la nord la sud de la Saint-Jurs la Régusse. Este organizat în jurul Cheilor Verdonului și a cinci rezervoare, create de EDF între 1949 și 1974, pe partea inferioară și mijlocie a râului.

Imperialul vultur grifon, cel care zboară „mai sus decât avioanele comerciale”, recent introdus în Parcul Natural Verdon

O treime din flora franceză se regăsește în Parcul Natural Verdon (peste 2000 de specii), parcul fiind celebru pentru câmpiile imense de lavandă unde albinele prelucrează celebra miere de lavandă din Provence. Francezii au reintrodus în faună imperialul vultur grifon ( specie foarte rară dispărută și din România) pe care, cu extrem de mult noroc, îl poți fotografia dacă te aventurezi pe unul dintre traseele de munte.

În râurile și lacurile Verdon, păstrăvul și știuca sunt „deliciul” amatorilor de pescuit. Măslinul este un adevărat firewall natural, „răsfățatul” parcului.

Carta parcului natural regional Verdon. Regula de aur a francezilor pentru ariile protejate: convinge mai degrabă decât constrânge

Carta unui parc natural regional este contractul care concretizează proiectul de protecție și dezvoltare durabilă întocmit pe teritoriul său. După ce a fost supus unei anchete publice, acesta este aprobat de municipalitățile care constituie teritoriul parcului, regiunii și departamentelor în cauză, partenerilor și asociațiilor socio-profesionale.

Acesta stabilește obiectivele care trebuie atinse, liniile directoare pentru protecția, îmbunătățirea și dezvoltarea parcului, precum și măsurile care îi permit punerea în aplicare a acestora. Acest lucru asigură coerența și coordonarea acțiunilor desfășurate pe teritoriul Parcului de către diferitele autorități publice. Este valabil 12 ani (15 de la adoptarea legii Biodiversității în 2016), o procedură de revizuire a statutului permite, având în vedere acțiunea Parcului, redefinirea noului său proiect și reînnoirea clasificării sale.

Parcurile naturale regionale sunt diferite în gestionarea teritoriilor lor, deoarece au adoptat o poziție aparte în ceea ce privește protecția și îmbunătățirea patrimoniului (natură, cultură, peisaj).

Gestionarea teritoriilor parcurilor se bazează pe 3 axe: eficiență teritorială – o cartă de 12 ani (15 de la adoptarea legii Biodiversității în 2016), strategie axată pe dezvoltare durabilă – pentru caree răspunderea e împărțită între  stat și regiuni, și o filosofie bazată pe voința de a convinge mai degrabă decât de a constrânge

Abilitatea unui parc natural regional de a proteja natura constă în primul rând în capacitatea sa de a asigura, prin consultare, obiectivele Cartei sale definite de semnatarii săi.

Pentru a se asigura respectarea Cartei – a regulilor în parcurile naturale, acțiunea administrațoiei unui parc natural regional este de fapt axată în principal de informare, activități și conștientizarea patrimoniului bogat de pe teritoriul său de către turiști și de  oamenii care locuiesc, lucrează și acolo.