O audiere urmează să aibă loc joi în Comisia pentru Bănci a Senatului pe tema proiectului de lege redactat de către republicanul Mark Kirk și democratul Robert Menendez, doi senatori aflați la originea precedentelor sancțiuni parlamentare.
Textul acestora, foarte așteptat, a fost făcut public vineri, dar încă nu a fost depus în mod oficial.
Legea va antrena impunerea unor sancțiuni americane Iranului, dacă nu va fi semnat niciun acord final cu marile puteri din Grupul 5+1 – China, Franța, Marea Britanie, Rusia, Statele Unite și Germania – până la 1 iulie, actuala dată-limită a negocierilor internaționale, după următorul calendar:
– 6 iulie: reimpunerea sancțiunilor suspendate în cadrul Acordului preliminar, aflat în vigoare din noiembrie 2013;
– 3 august: noi sancțiuni împotriva sectorului petrolier iranian;
– 7 septembrie: noi restricții asupra importurilor de petrol iranian de către țări terțe;
– 5 octombrie: extinderea listei cu oficiali iranieni vizați de sancțiuni (vize, financiare);
– 2 noiembrie: impunerea unor sancțiuni băncilor străine care fac tranzacții cu Banca centrală iraniană sau alte instituții financiare sancționate;
– 7 decembrie: impunerea unor sancțiuni sectoarelor strategice iraniene – de automobilc, al construcțiilor, ingineriei și exploatării miniere.
„Ghilotina le atacă portofelul, dar nu-l taie în două. Ea face acest lucru progresiv, în decurs de șase luni”, a declarat duminică pentru AFP un consilier parlamentar de rang înalt. „Nimeni nu pune un pistol la tâmpla Iranului, ci este un pistol îndreptat către portofelul său”, a apreciat el.
În cazul încheierii unui acord final, președintele american va informa pur și simplu Congresul și va aștepta 30 de zile lucrătoare din sesiunea parlamentară (deci până în septembrie sau octombrie, după vacanța de vară) înainte să-l pună în vigoare.
Dacă nu se ajunge la un acord final, Barack Obama va putea să declare o excepție, pentru o perioadă de 30 de zile, care poate să fie prelungită, pentru a împiedica noile sancțiuni parlamentare să intre în vigoare, în numele securității naționale și cu condiția să certifice faptul că Iranul respectă orice acord preliminar și nu-și reia activitățile nucleare interzise.
În decembrie 2013, congresmenii au propus o lege mult mai dură, care stabilea criterii foarte exigente în vederea oricărui acord, ca de exemplu desființarea totală a filierei nucleare ilicite sau abandonarea susținerii față de „terorism”. De această dată, condițiile nu sunt prezentate ca fiind „opinia Congresului’, ceea ce-i acordă mai mult spațiu lui Barack Obama.
Însă președintele american este în continuare ostil oricărei imixtiuni parlamentare în negocierile internaționale. El a cerut vineri Congresului să „dea dovadă de răbdare” și a anunțat că va opune un vot de veto oricărei legi care va redefini actualul regim de sancțiuni.