Soldații naziști luau droguri pentru a rezista la război. Ce efect aveau asupra lui Hitler

Soldații naziști luau o metamfetamină, ca să rămână treji în timpul lungilor marșuri, se arată în scrisorile lui Heinrich Boll, unul din cei mai cunoscuți scriitori germani de după război și câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1972, scrie Agerpres.

Metamfetamina, un „ajutor pentru concentrare”, comercializat sub numele de Pervitin, era consumat regulat de militari pentru a-și păstra moralul în condițiile grele de pe front. Utilizarea generalizată a metamfetaminei este confirmată în scrisorile pe care Boll le-a trimis familiei, publicate duminică de Der Spiegel. Faptul că Boll, aflat pe front, cere insistent celor din familia sa să îi trimită drogul demonstrează dependența pe care o dădea.

Pe 9 noiembrie 1939, când Boll era în Polonia, a scris părinților: „Este greu aici și sper să înțelegeți de ce nu vă voi putea scrie decât o dată la două sau patru zile. Acum vă scriu mai ales să vă cer Pervitin. Vă sărut, Hein”. Chiar atunci când recunoaște că a ajuns „rece și apatic”, nu încetează să ceară drogul. Pe 20 mai 1940, soldatul de 22 de ani scria: „Ați putea să îmi trimiteți mai mult Pervitin, să am o rezervă?”, iar pe 19 iulie același an: „Dacă se poate, trimiteți-mi, vă rog, mai mult Pervitin”.

Potrivit Der Spiegel, viitorul scriitor spunea că o singură pastilă îl ajută rămână la fel de concentrat ca după litri de cafea băuți și că, după ce o lua, îi dispărea toată anxietatea. În plus, medicii militari puneau metamfetamină în ciocolată, dând piloților „Fliegerschokolade” (ciocolata aerului), iar tanchiștilor „Panzerschokolade” (ciocolata tancurilor).

Drogul minune folosit de trupele naziste i-a fost administrat și lui Hitler. Din 1942, medicul liderului nazist îi injecta zilnic doze de metamfetamină. Nu se știe, însă, exact dacă drogul era utilizat pentru a trata simptomele parkinsoniene ale lui Hitler sau, din contră, i le-au provocat.

Alte scrisori publicate în 2011 au arătat cum era folosită metamfetamina pentru a susține trupele în campania din Rusia. În ianuarie 1942, un medic de război arăta într-o scrisoare cum a recurs la acest drog când soldații, înconjurați de ruși, încercau să facă față temperaturilor sub zero grade: „Când au început să se întindă pe jos să moară, am început să le dau Pervitin. După o jumătate de oră, oamenii spuneau deodată că se simt mai bine. Începeau să meargă din nou în ordine, având o stare de spirit mai bună și fiind mai concentrați”.

Cu toate acestea, drogul avea efecte secundare groaznice. În afară de amețeli, transpirație, halucinații și simptome de depresie, unii soldați mureau de crize cardiace, în timp de alții s-au împușcat când erau în transă.

Fostul șef al sănătății din vremea Reich-ului, Leonardo Conti, a avertizat împotriva pericolelor metamfetaminei într-un discurs susținut la primăria din Berlin în fața Asociației medicale a partidului nazist, susținând că „cine crede că se poate înlătura oboseala cu Pervitin poate fi sigur că efectul său va înceta brusc într-o bună zi. Poate fi util în combaterea oboselii din cursul unei misiuni de zbor de scurtă durată, însă, pe termen lung, numai somnul poate compensa cu adevărat starea de oboseală. Noi, ca medici, trebuie să fim conștienți de acest lucru”.