Prima pagină » Știri externe » Știință » Astronomie » Ce spun oamenii de știință despre șansele de supraviețuire pe alte PLANETE din sistemul nostru solar

Ce spun oamenii de știință despre șansele de supraviețuire pe alte PLANETE din sistemul nostru solar

Ce spun oamenii de știință despre șansele de supraviețuire pe alte PLANETE din sistemul nostru solar

Pământul este singura planetă care poate găzdui forme de viață inteligentă. Este singura planetă unde există o atmosferă respirabilă, unde se găsește apă lichidă potabilă, și mai ales, unde există vegetație și faună. Nu există nicăieri în sistemul nostru solar o planetă similară cu a noastră.

Ca în semn de apreciere, în 2013, un artist pe nume Nickolav Lamm a colaborat cu Marilyn Vogel, un om de știință cu un doctorat în astrobiologie, pentru a ilustra condițiile de pe alte plante. Voger a lucrat la NASA timp de cinci ani și predă științele la nivel academic.

Viață ca pe Pământ nu există nicăieri în univers

Prin ilustrațiile realizate, Nickolav vrea să transmită următorul mesaj:

„Viața noastră depinde de o serie de condiții care nu mai există nicăieri în universul acesta.  Viața care o știm ar putea înceta să mai existe. Chiar dacă credem că universul nostru este infinit, faptul că trăim este un miracol. Haideți să protejăm ce avem”.

El s-a apucat să ilustreze orașul New York City în mai multe variante.  Aceste ilustrații au fost desenate în Photoshop. A durat aproximativ 2-3 ore pentru fiecare imagine, scrie EarthSky.

„Am simțit că, dacă aș putea arăta oamenilor cum ar arăta New York-ul pe alte planete, le-aș oferi un sentiment de cât de norocoși suntem să trăim pe Pământ. Dacă te uiți afară, cerul, aerul, pământul, apa, toate se combină perfect pentru a crea ceea ce numim viață. Din perspectiva noastră, totul pare abundent. Dând oamenilor perspective ale New York-ului pe diferite planete, sper să le arăt că tot ce ne înconjoară nu este atât de abundent pe cât percepem noi”.

Dacă New Yorkul ar fi pe Mercur

Dacă New York-ul ar fi pe Mercur, s-ar topi! Fiind prima planetă, este și cea mai apropiată de  Soare, iar temperatura sa maximă este de 426°C. Având un strat subțire de gaz care abia se  califică drept atmosferă, radiațiile solare și vântul solar inexorabil dezbracă continuu planeta de orice fel de gaze care ar putea fi capturate sau reținute de gravitație.

Atmosfera rară constă în principal din hidrogen, făcând atmosfera transparentă încât că se poate vedea întunericul spațiului, stelele fiind eclipsate de strălucirea orbitoare a Soarelui apropiat. Peisajul este perforat de cratere de impact și acoperit de praf vulcanic, similar cu cel de pe Luna Pământului.

Pe partea întunecată a planetei, temperatura ajunge la -173°C.  Artistul a ilustrat un oraș ca New York luminat puternic de Soare. Greu de spus dacă Statuia Libertății ar rezista să rămână întreagă la temperaturi de peste 400 °C.

Dacă New York-ul ar fi pe Venus

Deși are numele zeiței dragostei la romani, aparent,  Venus este un infern. Începând cu presiunea atmosferică ce echivalează cu greutatea a 20 de elefanți și ploile acide? Sau cu norii cu acid sulfuric și compoziția atmosferică în mare alcătuită din dioxid de carbon?

Dacă New York nu s-ar topi prin absurd, cerul ar fi de un galben înnorat, cu razele Soarelui zărite cu dificultate.

Peisajul este acoperit de cratere, lavă, praf și sulf.

Dacă New York-ul ar fi pe Marte

Planeta Roșie numită după zeul războiului la romani ar fi cea mai „probabilă a doua noastră casă”, având relieful, durata zilelor, anotimpurile și doi poli înghețați ca pe Pământ. Problema e că Marte are o atmosferă extrem de subțire și rece, compusă în principal din CO2.Temperaturile minime ajung la -170 grade Celsius.

Atmosfera lui Marte are o chimie oxidantă care transformă materialele abundente de fier de pe suprafața sa în diverse forme de rugină, evidențiată prin culoarea cărămizie dominantă.  Furtunile de nisip  care pot dura luni întregi ar acoperi întreg orașul de praf cu particule minuscule ce ar pune în pericol plămânii oricărui astronaut, oricât de bine echipat ar fi. Cerul ar fi roșiatic, cu Soarele având o culoare albăstruie.

Deși este singura planetă telurică în care astronauții s-ar putea plimba în voie fără a fi topiți sau zdrobiți, chiar și cu echipament adecvat, locuitul pe Marte ar fi o provocare din cauza prafului marțian, a radiațiilor solare cauzate de scăderea câmpului magnetic și de temperaturile extrem de scăzute. Traiul ar fi ca în Antarctica, doar că de 100 ori mai rău! Primii coloniști pământeni care vor popula Marte vor locui în domuri, în baze subterane sau în cratere și peșteri.

Dacă New York-ul ar fi pe Jupiter și Saturn

Jupiter este cea mai mare dintre planetele gazoase externe. Atmosfera sa este atât de mare și de groasă încât componentele de gaz de hidrogen și heliu se condensează în formă lichidă și chiar metalică. La aproximativ 100 km înălțime deasupra acestei suprafețe lichide, aerul are o presiune similară cu cea a atmosferei Pământului la suprafață. Dar compoziția chimică ar deteriora Statuia Libertății.

New York City este ilustrat ca fiind amplasat  între norii de apă, amoniac și gazele de hidrogen ale lui Jupiter (nori galbeni dedesubt) care uneori converg în furtuni puternice.

 

Saturn are o atmosferă similară cu cea a lui Jupiter, conținând un amestec de hidrogen și heliu care se condensează la baza atmosferei. Ca și în cazul lui Jupiter, gazele atmosferice  ar dizolva încet orice suprafață de oxid de metal, cum ar fi patina verde care acoperă Statuia Libertății.  

Faimoasele inele nu vor putea fi văzute din cauza norilor.

Dacă New York-ul ar fi pe Uranus sau ca pe Neptun

Uranus este un gigant gazos rece care se rotește perpendicular pe planul orbitei sale. Vântul ajunge la o viteză foarte mare, atât de mare încât că ar distruge orice structură ridicată de om, inclusiv Statuia Libertății.

Atmosfera este compusă în principal din hidrogen și heliu, cu nori de metan.

Și ajungem la Neptun, cea mai îndepărtată, cea mai rece și  mai întunecată planetă a sistemului solar. Vânturile extreme ar distruge clădirile ridicate de om ca pe niște castele din cărți de joc. Atmosfera lui Neptun, la fel ca la Uranus, constă în principal din hidrogen și heliu, cu urme de amoniac și apă care îi dau o nuanță azurie.

Ai supraviețui pe alte planete?

Dacă un om s-ar teleporta pe Mercur, neavând niciun echipament la el, teama că ar putea face cancer de la radiațiile solare ar fi cea mai mică problemă. Capul i-ar plesni de la lipsa oxigenului, iar întreg trupul ar fi ars de razele Soarelui în câteva secunde. Pe partea întunecată, ar fi înghețat instant.

Pe Venus, orice formă de viață ar fi zdrobită din cauza presiunii atmosferice. Chiar dacă ar avea un costum magic la el, astronautul tot ar fi ars și mumificat instant din cauza temperaturilor care depășesc 460-480 grade Celsius și ar avea de-a face cu erupțiile vulcanice. Iar pe Marte, orice om fără un costum de astronaut adecvat, ar îngheța instant, s-ar sufoca de la particulele de praf, iar în lipsa unui câmp magnetic, ar fi iradiat și s-ar îmbolnăvi de cancer.

Pe Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun nu există suprafață solidă, așadar, dacă un astronaut s-ar duce pe oricare dintre ele, nu doar că ar cădea în gol, dar ar fi zdrobit de gravitația imensă, fără a mai adăuga faptul că poate fi rupt în bucăți de vânturile extreme. Pe Uranus și Neptun, ar înota în anumite straturi în stare lichidă, dar ar îngheța instant, iar țesuturile ar arde din cauza amoniacului.

 

 

Citește și: Potrivit ultimelor cercetări, au existat „extratereștrii antici” pe MARTE și VENUS, iar viața complexă de pe Terra ar fi mult mai veche

Autor
Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan ... vezi toate articolele