Explicaţia cercetătorilor pentru craterele din SIBERIA: „Clima destabilizează Pământul foarte rapid. Nu mai vorbim de milenii, ci de decenii”
Cu un deceniu în urmă, un crater misterios a apărut în Arctica rusească, formând o gaură imensă, neregulată, de sute de metri lățime, care duce într-un abis întunecat. În jurul acestuia se aflau bucăți uriașe de sol și gheață, dovadă a forțelor violente care l-au creat.
Din 2014, mai mult de 20 de astfel de cratere și-au făcut apariți, brăzdând peisajul îndepărtat al peninsulelor Yamal și Gydan din nord-vestul Siberiei, cel mai recent dintre ele fiind descoperit în august. Craterele au intrigat și nedumerit oamenii de știință, care au petrecut ani încercând să descopere cum au apărut. Ei au emis mai multe ipoteze, inclusiv teorii mai extravagante, cum ar fi lovituri de meteorit sau chiar intervenția unor extratereștri.
Acum, o echipă de ingineri, fizicieni și informaticieni susține că a găsit o nouă explicație. Concluziile lor, publicate luna trecută, sugerează că e vorba de o combinație între schimbările climatice cauzate de om și geologia neobișnuită a regiunii.
Apariția craterelor ar fi cauzată de combustie chimică?
Oamenii de știință erau deja în general de acord că aceste cratere se formează atunci când metanul care încălzește planeta, se acumulează sub pământ. Se formează o „movilă” la suprafață. Când presiunea din subteran depășește rezistența solului de deasupra, movila explodează, eliberând metanul.
Încă există dezbateri despre mecanismele specifice prin care se acumulează presiunea și de unde provine exact gazul. Ana Morgado, autoare a studiului și inginer chimist la Universitatea Cambridge, a luat în considerare dacă exploziile ar putea fi reacții chimice, dar a exclus rapid această ipoteză: „Nu s-au raportat dovezi legate de combustia chimică”.
Prin urmare, cauza trebuia să fie una fizică, a spus ea pentru CNN, „ca atunci când umfli un cauciuc” Situația este astfel: sub sol se află un strat gros de permafrost, un amestec de sol, roci și sedimente ținute împreună de gheață. Sub acesta se află un strat de „hidrați de metan”, o formă solidă de metan.
Cratele își fac apariția din cauza încălzirii globale. „E ca atunci când se umflă cauciucul”
Între cele două straturi sunt buzunare neobișnuite, de aproximativ un metru grosime, de apă sărată neînghețată, numite „criopeguri”. Pe măsură ce schimbările climatice duc la temperaturi mai ridicate, stratul superior de gheață al solului se topește, făcând ca apa să se scurgă prin permafrost și să ajungă în criopeg, infiltrându-se în acest strat sărat, conform cercetării.
Problema este că nu există suficient spațiu pentru apă suplimentară, așa că criopegul se umflă, presiunea crește și solul se fisurează. Crăpăturile care apar la suprafață sunt primele semne că urmează o explozie. Aceste fisuri duc la o scădere rapidă a presiunii în adâncime, deteriorând hidrații de metan și provocând o eliberare de gaze. Acest proces poate dura decenii înainte de a avea loc o explozie.
Alți oameni de știință sunt mai puțin convinși că enigma a fost elucidată. Lauren Schurmeier, geofizician la Universitatea din Hawaii, crede că ar trebui efectuate mai multe cercetări pentru a dezlega misterelor legate apariția craterelor. Dar Morgado este ferm convinsă că aceste cratere sunt dovezi ale modului în care oamenii schimbă clima și destabilizează Pământul cu poluarea industrială: „Și este foarte rapid. Nu mai vorbim de milenii; se întâmplă în câteva decenii”.