STRATFOR: Operațiunea Israelului în Fâșia Gaza ar putea fi similară cu cea din 2008-2009. Ce urmează după bombardamentele aeriane
Forțele aeriene israeliene continuă să bombardeze Fâșia Gaza dar extinderea operațiunii cu intevenții la sol depinde de misiunea pe care armata israeliană o are de îndeplinit, comentează agenția de analiză STRATFOR, în pagina electronică.
Scopul oficial al armatei israeliene este prejudicierea gravă a capacității militanților din Gaza de a lansa rachete înspre Israel, în special de tipul Fajr-5, capabile să ajungă în Tel-Aviv. Același scop a avut și operațiunea Plumb Topit de la sfârșitul lui 2008 – începutul lui 2009, ce a constat într-o campanie aeriană similară celei actuale, dar care a fost urmată de o invazie terestră.
Analizarea modului în care a avut loc operațiunea Plumb Topit ar putea furniza un context util despre cum s-ar putea desfășura o invazie terestră a Israelului în Gaza, explică STRATFOR.
Operațiunea Plumb Topit poate fi separată în două faze distincte: una aeriană și una terestră. Faza aeriană a durat aproximativ o săptămână și a vizat presupuse rute de contrabandă cu rachete, depozite și poziții de tragere, precum și ținte apărute pe măsură de ostilitățile au evoluat. Aceasta este foarte similară ceea ce face în prezent armata israeliană.
A doua fază a fost atacul terestru. Această fază a constat în primul rând în două teatre distincte în Gaza. Pe frontul de sud, unitățile israeliene au instalat poziții de blocaj în apropiere de Rafah și Autostrada 4 pentru a întrerupe liniile de aprovizionare logistică ale Hamas, care merg spre nord către orașul Gaza. Atacurile aeriene și navale au fost folosite pentru a întări granița dintre Gaza și Egipt, unde se află un drum strategic, cunoscut sub numele de Philadelphi Route.
În nord, forțele israeliene au pătruns în Fâșia Gaza pe la nordul, nord-estul și sud-estul orașului Gaza, pentru a-l izola și a distruge pozițiile inițiale de lansare de rachete, precum și pozițiile defensive situate în regiunile rurale vecine.
După această mișcare inițială, au fost lansate operațiuni de căutare și lichidare a zonelor de lansare de rachete, a nodurilor strategice și structurilor de comandă și control. Forțele israeliene nu s-au aventurat prea mult înspre centrele intens populate ca Gaza și Rafah, pentru a evita un număr mare de victime și distrugerea gravă a infrastucturii asociate luptei urbane.
O operațiune terestră în prezent ar putea fi foarte similară cu Plumb Topit ca desfășurare și tactică, având în vedere că operațiunea din 2008-2009 a fost considerată un suc ces operațional, iar misiunea ei a fost similară celei din prezent.
Există însă două diferențe notabile, subliniază STRATFOR. În primul rând, în timpul operațiunii Plumb Topit, forțele de securitate egiptene au securizat punctul de trecere de la Rafah și au permis forțelor israeliene să se angajeze pe Philadelphi Route. Egiptul are în prezent un Guvern diferit, care ar putea să nu susțină o operațiune terestră. Cairo a anunțat deja că punctul de trecere de la Rafah va rămâne deschis. Aceasta crește necesitatea ca unitățile israeliene să întrerupă liniile de alimentare din sudul Fâșiei Gaza către orașul Gaza. Forțele terestre israeliene ar putea să fie nevoite să ocupe fizic granița dintre Egipt și Gaza deoarece atacurile navale și cele aeriene ar putea să nu ajute la îndeplinirea misiunii. Aceasta ar însemna o ușoară extindere a acțiunii din 2008-2009 și ar putea aduce forțele israeliene în contact apropiat cu forțele egiptene.
În al doilea rând, în nord, raza de acțiune potențială a rachetelor Fajr-5 extinde eventuala zonă de tragere, care trebuie eliberată. În teorie, aceasta necesită izolarea unei zone extinse și eventuala folosire a unui număr mai mare de militari sau întinderea pe o perioadă mai mare de timp.
Din punct de vedere tactic, armata israeliană a intrat în Fâșia Gaza pe timp de noapte în 2008-2009, creându-și propriile puncte de trecere și propriile rute, diferite de cele obișnuite către Gaza. Forțele terestre au colaborat îndeaproape cu cele aeriene care au desfășurat operațiuni de recunoaștere și susținere și au avut sprijinul artileriei, ceea ce le-a permis să evite dispozitivele improvizate, drumurile minate, ambuscadele și contraatacurile militanților.
Într-o potențială incursiune terestră, IDF ar putea folosi tactici similare care au fost rafinate în ultimii patru ani, dar trebuie să se aibă în vedere și faptul că militanții din Gaza nu vor mai face aceleași greșeli și vor folosi tactici diferite pentru a provoca daune mai mari forțelor terestre. Informații neconfirmate susțin că militanții folosesc MANPADS(lansatoare de rachete de umăr), ceea ce ar putea limita rolul sprijinului aerian și al rachetelor antitanc.