SUMMITUL NATO de la Chicago. Cum a luat naștere cea mai mare organizație mondială de apărare colectivă

Creată la începutul Războiului Rece, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) a devenit principala organizație comună de apărare și are 28 de țări membre în Europa și America de Nord, relatează AFP.

NATO a fost fondată de un tratat semnat pe 4 aprilie 1949 la Washington. Rațiunea sa de a fi era, la vremea respectivă, să se opună amenințării sovietice și să afirme principiul solidarității reciproce între toți membrii săi.

Celor 12 membri fondatori, și anume Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Norvegia, Olanda, Portugalia și Statele Unite, li s-au alăturat, mai întâi, în decursul timpului, alte șapte țări, și anume Grecia, Turcia, Germania, Spania, Polonia, Ungaria și Cehia.

În martie 2004, acestora li s-au alăturat un al doilea val de șapte țări din Europa de Est – Lituania, Estonia, Letonia, Slovacia, Slovenia, Bulgaria și România. Ele au fost urmate, în 2010, de Albania și Croația.

Sediul NATO a fost mai întâi la Londra, iar apoi la Paris, după care a fost transferat la Bruxelles, în 1966. Comandamentul său militar (SHAPE) se află la Mons, în Belgia.

Secretarul său general este, din 2009, Anders Fogh Rasmussen, în vârstă de 59 de ani, un fost premier danez. El conduce o reformă internă, destinată reducerii costurilor și efectivelor permanente, în prezent de aproximativ 10.000 de persoane.

Coloana vertebrală a organizației, articolul 5 al Tratatului NATO stipulează că orice atac împotriva unei țări membre este considerat ca un atac împotriva tuturor.

Acesta a fost invocat pentru prima dată în 2001, pentru a marca susținerea aliaților față de Statele Unite, imediat după atacurile teroriste de la 11 septembrie.

Principalele operațiuni ale NATO se desfășoară, în prezent, în Afganistan, unde sunt staționați aproximativ 130.000 de militari străini, și în Kosovo, unde 5.500 de oameni asigură securitatea nordului țării. Organizația a efectuat, de asemenea, o misiune aeriană în Libia, în 2011, care a condus la îndepărtarea de la putere a dictatorului Muammar Kadhafi.

Organul principal de decizie în domeniul politic al NATO este Consiliul Atlanticului de Nord.

Franța, care a fost un membru fondator al NATO, a revenit în 2009 în cadrul structurii militare de comandă a Alianței Nord-Atlantice (cu excepția grupului pentru planuri nucleare), din care s-a retras în 1966, prin decizia generalului Charles de Gaulle.