Sute de oi AU BLOCAT TRAFICUL în Madrid. TRADIȚIA pe care capitala Spaniei NU O UITĂ

În fiecare an, încă din 1994, ciobanii și-au mânat oile în orașul Madrid, urmând o rută folosită în trecut pentru zonele mai puțin dezvoltate din țară către o regiune pentru pășunat pe timpul iernii.

Ciobanii plătesc o sumă simbolică, conform unui acord semnat în 1418 cu consiliul municipal, care a cerut o taxă de 50 de maradevis (n. red. – o monedă antică din cupru) pentru fiecare turmă de o mie de oi care străbăteau piața centrală Sol și strada Gran Via.

În 1994, Asociația pentru Transhumanță și Natură a convins autoritățile locale să permită, o dată pe an, reluarea tradiției. De atunci, într-o duminică din octombrie, sute de oi sunt mânate de ciobanii lor până în fața Primăriei din Madrid. Ciudata procesiune este precedată de dansatori în costume tradiționale, încălțați cu saboți de lemn cu ținte, specifici ciobanilor spanioli. În urma turmei de oi, mii de turiști și localnici se amuză și mărșăluiesc pe străzile capitalei spaniole.

Primarul Manuela Carmena Castrillo i-a așteptat și anul acesta pe ciobani, care i-au plătit tradiționala taxă în piața centrală, în sunet de flaut și tamburine.

Legenda spune că și Bucureștiul a fost întemeiat cu multe secole în urmă de un cioban pe nume Bucur, care plecase cu gândul să își ducă turma la Dunăre, dar a rămas lângă apele Dâmboviței.

„Aici, pe un dâmb, și-au clădit o casă mare și au împrejmuit-o cu gard înalt din butuci groși, ca un adevărat zid de cetate. Apoi, când Anca s-a măritat și a avut copii, deci familia baciului Bucur a sporit, au construit și o bisericuță, care se vede și azi, și se cheamă chiar Biserica lui Bucur. Cu anii, s-au adunat aici tot mai mulți români. Iacă așa, în jurul casei lui Bucur, după sute și sute de ani, s-a format un oraș, căruia oamenii i-au zis București, iar azi este frumoasa capitală a României”, istorisește scriitorul Dumitru Almaș în povestea întemeierii Bucureștiului.