Termen-limită pentru România. Cele 5 decizii pentru care Comisia Europeană a transmis un ultimatum Bucureștiului
În cadrul pachetului lunar de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor anunțat, pe 4 octombrie de Comisia Europeană, cele referitoare la România includ: o scrisoare de punere în întârziere privind analizarea regulată a piețelor de telecomunicații relevante, o scrisoare de punere în întârziere referitoare la adoptarea de hărți acustice și de planuri de acțiune pentru zgomotul ambiental, un aviz motivat referitor la transpunerea normelor privind instalarea infrastructurii pentru combustibilii alternativi, un aviz motivat privind transpunerea normelor referitoare la pungile din plastic subțiri utilizate pentru transport și un aviz motivat legat de măsurile de reducere a emisiilor de vapori de benzină.
Prima decizie a Comisiei Europene se referă la „Analizarea, la timp, a piețelor de telecomunicații relevante”.
Autoritățile naționale de reglementare trebuie să efectueze, la fiecare trei ani, analize ale piețelor de telecomunicații care fac obiectul reglementării UE, în temeiul cadrului juridic actual (Directiva 2002/21/CE), și să notifice Comisiei Europene măsurile corespunzătoare.
Belgia, Ungaria, Irlanda, Polonia, România, Slovenia și Spania nu au informat Comisia în legătură cu analizele lor în acest sens. Prin urmare, Comisia a decis, prin trimiterea unei scrisori de punere în întârziere, să solicite acestor șapte țări să efectueze, fără întârziere, analizele necesare ale piețelor de telecomunicații relevante, și să informeze Comisia în intervalul de timp stabilit de legislația UE relvantă. Pentru toate cele șapte cazuri, întârzierile depășesc cu mult o perioadă de cinci ani. Cele 7 state membre vizate au avut la dispoziție două luni – din 4 octombrie până în 4 decembrie 2017 – pentru a răspunde.
Prin pachetul său lunar de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Comisia Europeană urmărește acționarea în justiție a statelor membre care nu și-au îndeplinit obligațiile ce le revin în temeiul legislației UE. Aceste decizii, care vizează diverse sectoare și domenii de politică ale UE, au scopul de a asigura aplicarea corespunzătoare a legislației UE, în beneficiul cetățenilor și al companiilor.
A doua decizie a Comisiei Europene se referă la adoptarea de hărți acustice și planuri de acțiune privind zgomotul ambiental.
România, Cipru, Germania și Slovenia trebuie să respecte dispozițiile esențiale ale Directivei privind zgomotul (Directiva 2002/49/CE). Acestea prevăd obligația statelor membre de a adopta hărți acustice care să prezinte expunerea la zgomot în aglomerații urbane mai mari, precum și de-a lungul căilor ferate principale, al drumurilor principale și în preajma aeroporturilor mari.
Aceste hărți servesc ulterior ca bază pentru definirea măsurilor din planurile de acțiune privind zgomotul ambiental provocat de traficul rutier, feroviar și aeroportuar, deoarece zgomotul este considerat ca „a doua cauză de deces prematur, după poluarea atmosferică”.
Cipru și România nu au adoptat încă toate hărțile acustice și planurile de acțiune în materie de zgomot pentru aglomerațiile urbane și pentru drumurile principale, iar în cazul României, deficiența vizează și principalele căi ferate situate în afara aglomerațiilor. Prin urmare, Comisia a decis să trimită Ciprului și României, pe 4 octombrie, o scrisoare de punere în întârziere, solicitându-le să îndeplinească, în termen de două luni (deci până pe 4 decembrie), obligațiile principale prevăzute de Directiva privind zgomotul.
A treia decizie a Comisiei Europene vizează „Transpunerea normelor privind infrastructura pentru combustibili alternativi”.
Potrivit solicitării transmise pe 4 octombrie de Comisia Europeană, Bulgaria, Danemarca, Estonia, Franța, Lituania, Malta, Polonia, România și Suedia trebuie să transpună integral normele UE privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (Directiva 2014/94/UE). Principalul obiectiv al directivei este de a stabili un cadru comun pentru instalarea la scară largă a infrastructurii pentru combustibili alternativi în Europa. Acest lucru este esențial pentru a reduce dependența de petrol a transporturilor, pentru a atenua impactul lor asupra mediului și, prin urmare, pentru a consolida poziția de lider a Europei în combaterea schimbărilor climatice. Directiva stabilește cerințe minime privind construirea de infrastructuri pentru combustibilii alternativi, inclusiv de puncte de reîncărcare pentru vehiculele electrice și de puncte de realimentare cu gaze naturale și hidrogen.
Directiva trebuia să fie pusă în aplicare până la data de 18 noiembrie 2016, cel târziu. Cu toate acestea, statele membre menționate au comunicat doar parțial Comisiei măsurile de transpunere a directivei în legislația națională. Cele 9 state membre au avut la dispoziție două luni (respectiv până la data de 4 decembrie) pentru a notifica Comisiei măsurile respective; în caz contrar, Comisia poate decide să trimită cazul în fața Curții de Justiție a UE.
A patra decizie a Comisiei Europene are în vedere „Transpunerea normelor privind pungile din plastic subțiri”.
Comisia a solicitat, la 4 octombrie, României și Croației, să finalizeze transpunerea legislației UE în materie de deșeuri în legislația lor națională, respectiv a Directivei (UE) 2015/720 privind pungile de plastic).
În vederea soluționării problemelor legate de risipirea resurselor și abandonarea deșeurilor, statele membre trebuiau să adopte, până la 27 noiembrie 2016, măsuri pentru a reduce consumul de pungi din plastic subțiri pentru transport, conform dispozițiilor Directivei pe această temă. Normele prevăd obligația statelor membre de a realiza acest lucru prin stabilirea unui preț pentru pungile în cauză și/sau prin introducerea unor obiective naționale de reducere.
Guvernele naționale au la dispoziție o serie de măsuri pentru atingerea obiectivelor stabilite de comun acord. Printre acestea se numără instrumente economice, cum ar fi taxele sau redevențele. O altă opțiune este introducerea unor obiective naționale de reducere: astfel, statele membre trebuie să se asigure că nu se consumă mai mult de 90 de pungi pe cap de locuitor pe an, până la sfârșitul anului 2019, și până la sfârșitul anului 2025 acest număr trebuie redus până la maximum 40 de pungi de persoană. Ambele obiective pot fi atinse fie prin măsuri obligatorii, fie prin acorduri cu sectoarele economice. Este, de asemenea, posibil să se interzică pungile din plastic, cu condiția ca aceste interdicții să nu depășească limitele stabilite de directivă pentru a menține libera circulație a mărfurilor în interiorul pieței unice europene.
Comisia verifică cu prioritate dacă statele membre și-au îndeplinit obligația de a transpune directiva. În acest context, instituția a transmis un aviz motivat Croației și României pentru neîndeplinirea obligației de a notifica măsurile luate. Cele două state membre au avut la dispoziție două luni – până pe 4 decembrie – pentru a răspunde la avizul motivat. În absența unui răspuns satisfăcător în acest interval, Comisia poate trimite statele membre respective în fața Curții de Justiție a UE.
A cincea decizie a Comisiei Europene vizează „Măsurile de reducere a emisiilor de vapori de benzină”.
România a primit, pe 4 octombrie, un aviz motivat pentru neîndeplinirea obligației de a comunica măsurile de reducere a emisiilor de vapori de benzină în conformitate cu normele UE privind calitatea aerului (Directiva 2014/99/UE a Comisiei). Directiva reprezintă un instrument esențial pentru protejarea sănătății umane și a mediului prin limitarea emisiilor de compuși organici volatili din benzină în atmosferă.
Statele membre trebuiau să transpună o modificare a directivei respective până la data de 13 martie 2016. România nu a notificat până în prezent instrumentele juridice care transpun în legislația națională dispozițiile privind testarea sistemelor de recuperare a vaporilor de benzină. Prin urmare, Comisia a trimis un aviz motivat, iar autoritățile române au avut la dispoziție două luni – până pe 4 decembrie – pentru a răspunde. În absența unui răspuns satisfăcător în acest termen, Comisia poate trimite România în fața Curții de Justiție a UE.
Principalele decizii adoptate de Comisie în luna octombrie includ 29 de scrisori de punere în întârziere, 29 de avize motivate și 4 trimiteri în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene. Totodată, Comisia a decis închiderea a 133 de cazuri în care diferendele cu statele membre în cauză au fost soluționate fără a fi necesară continuarea procedurii.