„În presă apar imagini triste, deoarece mostrele prelevate din Dunăre, din pești și din păsări constată prezența unor doze mari de plastic”, declară Gabor Farkass, directorul Asociației ungare pentru Materiale Plastice, denunțând atitudinea nepăsătoare a autorităților față de reciclare.
„După ce a supraviețuit zeci de ani poluării industriale masive în perioada comunistă, statutul ecologic al Dunării s-a îmbunătățit semnificativ. Dar se conturează amenințări din partea unor noi surse de poluare pentru fluviul aflat pe primul loc în lume din punctul de vedere al numărului mare de țări străbătute”, notează cotidianul The Guardian.
Dunărea se confruntă cu intensificarea poluării cu particule de plastic, cu pesticide și deșeuri farmaceutice. Dar probabil cea mai mare dificultate este depistarea surselor acestor probleme. Cel mai recent raport al Comisiei pentru Protejarea Dunării (ICPDR) a identificat principalele 20 de substanțe care poluează Dunărea, constatând că doar șapte sunt raportate la nivel oficial.
„Asistăm la o lipsă masivă de informații despre tipurile de substanțe poluante transferate în Dunăre de entități industriale”, atrage atenția Adam Kovacs, expert tehnic pentru controlul asupra polurării la Comisia pentru Protejarea Dunării (ICPDR). El acuză că legislația Uniunii Europene este desuetă.
Una dintre noile surse de poluare sunt particulele de plastic, acestea afectând peștii și larvele, care le confundă cu mâncarea. Un studiu efectuat anul trecut în Austria a descoperit că 40 de tone de microplastice – bucăți de cel mult 5 mm – sunt transportate anual de Dunăre.
Rudiger Baunemann, directorul general al asociației PlasticsEurope, ia apărarea industriei de profil, susținând că producătorii fac tot posibilul pentru protejarea mediului. Este nedrept ca vina să le fie atribuită doar companiilor. Este „necesar un efort comun între industria de profil, autorități, ONG-uri și alte părți implicate”, spune Baunemann.
Poluarea cu plastic este doar una dintre problemele Dunării. Investiții recente în agricultură în țări riverane – precum proiectul de 500 de milioane de dolari (465 milioane euro) al producătorului de semințe Monsanto în Ungaria și România – riscă să amplifice presiunile de poluare în următorii ani. Când substanțele de fertilizare a solului ajung în Dunăre, acestea pot conduce la eutrofizare (cu efectul scăderii concentrației de oxigen), favorizând creșterea masivă a algelor și asfixierea organismelor.
Folosind finanțare europeană, Ungaria a făcut investiții masive într-o stație de epurare în Budapesta. Dar, din cauza disparităților politice și economice, astfel de proiecte de infrastructură sunt mai rare în alte țări aflate pe cursul Dunării. Criza economică din anul 2008 a blocat implementarea unui plan privind modernizarea stațiilor de epurare în toate țările riverane.
Totuși, există și semne de speranță. România, una dintre cele mai sărace țări de pe parcursul Dunării, coordonează un proiect paneuropean, DANUBIUS-RI. „Obiectivul este înțelegerea surselor, distribuției și impactului noilor surse de poluare, de genul microplasticelor, substanțelor din agricultură și din industria farmaceutică”, afirmă șeful proiectului, Adrian Stanică, citat de cotidianul The Guardian.