The Guardian: Mii de românce, exploatate sexual în Marea Britanie! Un singur bordel poate avea încasări de 1 milion de lire pe an

Traficanții sexuali pot obține profituri de peste 1 milion de lire sterline pe an doar dintr-un singur bordel iar lockdown-urile impuse în contextul pandemiei de coronavirus le-au creat condițiile propice pentru a opera și mai ușor.

În urmă cu trei săptămâni, poliția a intrat într-un bordel din sud-estul Angliei după ce a primit informații despre activități criminale. Înăuntru, au găsit opt românce care purtau scuturi pentru față și măști de protecție în timp ce puneau pe pereți anunțuri referitoare la măsurile de siguranță în contextul pandemiei COVID-19. O sticlă de produse igienice de dimensiuni industriale stătea lângă ușa din față.

Majoritatea victimelor identificate de autoritățile britanice sunt românce!

„Inițial nu arăta ca un loc în care se desfășura criminalitatea și exploatarea sexuală”, spune Cristina Huddleston, specialist în sprijinul victimelor traficului care a participat la operațiunea autorităților din acea seară.

În schimb, ancheta poliției a constatat că bordelul și femeile din interior se aflau sub controlul unei bande criminale, care conducea și cel puțin alte trei incinte în care erau exploatate românce. Se estimează că doar unul dintre aceste bordeluri ar fi adus peste 1 milion de lire sterline profit în fiecare an.

Conform statisticilor din Marea Britanie, numărul victimelor traficului sexual identificate a scăzut brusc în primele câteva luni de lockdown. Cu toate acestea, experții din prima linie susțin că traficanți sexuali nu au fost afectați deloc.

„Majoritatea activității sexuale din Marea Britanie se desfășoară independent și consensual, dar când vine vorba de criminalitate există un model de afaceri agil, extraordinar de eficient, care a făcut din Marea Britanie o destinație principală pentru traficanții și proxeneții care aduc femei din estul Europei, în special din România”, a declarat Huddleston pentru The Guardian.

„Sumele câștigate din exploatarea sexuală sunt incredibile, plus drogurile și armele de foc, furtul de identitate și spălarea banilor care vin la pachet”, mai adaugă aceasta.

Traficanții, adevărați afaceriști

Huddleston, în calitate de șef al operațiunilor europene în cadrul organizației de caritate anti-trafic Justice and Care, conduce o rețea care asistă poliția în identificarea victimelor exploatării sexuale. Aceasta susține că, în ciuda lockdownului, echipa lucrează la capacitate maximă.

Un avantaj al restricțiilor impuse în contextul pandemiei de coronavirus a fost scăderea numărului de infracțiuni, cum ar fi spargerile, oferind poliției mai mult timp pentru a se concentra asupra infracțiunilor cu prejudicii grave.

„Într-un sens, acest lucru înseamnă doar că am avut timp să facem mai multe modele și investigații, iar amploarea situației cu care ne confruntăm a devenit mai evidentă”, spune Huddleston.

Armata Salvării, care gestionează servicii legale de sprijin pentru victimele traficului de persoane, și-a exprimat îngrijorarea cu privire la scăderea accentuată, de 53%, a sesizărilor în perioada februarie-aprilie a acestui an către Mecanismul Național de Referire (NRM), cadrul care identifică victimele sclaviei moderne.

„Cu siguranță nu a avut loc mai puțină exploatare, ci doar că a devenit și mai puțin vizibilă”, spune Emilie Martin, șefa operațiunilor caritabile.

De asemenea, Datele Armatei Salvării nu reflectă, de asemenea ceea ce găsesc muncitorii din prima linie precum Huddleston și Ward atunci când investighează cazuri de criminalitate în industria sexuală din Marea Britanie.

Potrivit Armatei Salvării, doar 18 românce au intrat în serviciile de sprijin anul trecut, comparativ cu peste 416 de femei de origine albaneză, 78 cu origine chineză, 48 de nigerience și 46 de britanice.

„Statisticile sclaviei nu prezintă o imagine exactă a traficului sexual în Marea Britanie. Am lucrat cu peste 600 de victime din 24 de naționalități diferite, dar marea majoritate a femeilor pe care le găsim în bordeluri legate de criminalitatea organizată și exploatarea sexuală sunt românce. Cu toate acestea, femeile românce sunt reticente să meargă la poliție, iar cele care, în cele din urmă, declară că au fost exploatate rareori sunt de acord să intre în MRN, astfel încât să nu fie niciodată considerate victime”, a mai adăugat Huddleston.

În 2018, o anchetă parlamentară privind exploatarea sexuală comercială a concluzionat că românecele erau traficate la scară industrială în Marea Britanie.

86% din victime, românce

Poliția din Leicester a raportat că în cele 156 de bordeluri cercetate între 2016 și 2018, 86% dintre femeile găsite erau românce.

În Northumberland, poliția a făcut descinderi la 81 de bordeluri în aproximativ aceeași perioadă. Mai mult de jumătate erau conduse de bande criminale organizate care operau la mai multe adrese și 75% dintre femeile găsite erau românce.

„Marea majoritate a femeilor pe care le găsim ori de câte ori investighăm o adresă legată de traficul sexual sunt românce.Femeile românce au în prezent dreptul de a lucra aici, așa că fără ca victima să mărturisească este mult mai greu pentru noi să le putem ajuta. Trebuie să lucreze și să câștige bani, iar metodele de constrângere și control pe care le au sunt dificil de parcurs”, spune Ward.

La începutul acestui an, a fost publicat un raport despre grupările românești care se ocupă de traficul de persoane, realizat de Radu Nicolae, un academician român la Centrul pentru Educație Syene, care a folosit interviurile cu peste 20 de traficanți români condamnați pentru a identifica modelul financiar folosit pentru control și profit.

Se estimează că, în Marea Britanie, fiecare femeie controlată de o terță parte ar putea câștiga între 500 și 700 de lire sterline pe zi prin vizite multiple ale clienților. Traficanții care au operat în Marea Britanie au declarat cercetătorilor că câștigă cel puțin 12.500 de lire sterline pe victimă în fiecare lună, sau 135.000 de lire sterline pe an.

Unele victime sunt controlate de mai multe persoane

În raport, traficanții subliniază un model de afaceri ierarhic eficient și nemilos, fiecare jucând un rol specific în procurarea de femei pentru muncă sexuală în Marea Britanie, Italia, Spania și Germania.

Cei mai jos pe scara ierarhică sunt recrutorii locali care operează în zone rurale, în mare parte sărace, din România, care sunt plătiți în jur de 500 de euro pentru fiecare femeie pe care o recrutează, de multe ori petrecând luni de zile pentru a curta câte 10-20 de femei în aceeași perioadă.

„Majoritatea femeilor vizate sunt de obicei foarte vulnerabile, din medii extrem de sărace, cu antecedente de abuz sexual sau violență domestică, care, prin acest modelul «iubitului» folosit de recrutori, sunt făcute să creadă că se află într-o relație autentică”, susține Laetitia Gotte, președintele Asociatia Free, o organizație de caritate românească care oferă sprijin victimelor traficului de persoane.

„Scopul final este de a face femeia să fie de acord să-și părăsească casa și să se mute în străinătate pentru a face bani. Femeile ar putea părea naive, dar nu cred că, dacă nu ați experimentat genul de viață pe care îl au aceste femei, puteți înțelege alegerile și deciziile cu care se confruntă”, a mai adăugat aceasta.

O româncă, victimă a traficului, care dorește să rămână anonimă, a povestit pentru The Guardian cum a fost recrutată și traficată în muncă sexuală în Marea Britanie.

„Mai întâi am plecat într-o altă țară europeană și a fost bine, am avut un contract adecvat și un loc de muncă real. Scopul meu a fost să câștig bani pentru a-mi susține fiica printr-o muncă bună în Marea Britanie, dar când am ajuns aici nu era ceea ce mă așteptam. Bărbatul [care m-a adus aici] m-a forțat să rămân și să fac [sex] o muncă pe care nu am vrut să o fac”, povestește aceasta.

Huddleston susține că aproximativ 90% dintre femeile cu care lucrează au fost recrutate prin modelul „iubitului”, dar au ajuns să fie vândute în operațiuni criminale mai mari.

„În ceea ce privește amploarea criminalității organizate, în 87% din cazurile noastre de trafic aici, în Marea Britanie, vedem operațiuni ale mai multor femei conduse de mai mult de două persoane. De multe ori femeile călătoresc aici independent, știind că vor lucra în prostituție, dar cred că vor trebui să lucreze doar șase luni, vor putea păstra toți banii și vor putea alege cu câți clienți se vor culca în fiecare zi”, relatează aceasta.

În schimb, când ajung în Marea Britanie, sunt supuse violenței fizice și sexuale și li se spune că trebuie să achite costurile zborurilor și transportului, plus să plătească pentru haine, produse cosmetice, chirie, mâncare. Adesea li se oferă sume mici de bani pentru a le trimite acasă familiilor, suficient pentru a le oferi un stimulent astfel încât să continue să lucreze.

„Uneori am văzut femei forțate să facă o intervenție chirurgicală estetică pe care trebuia să o plătească. Datoriile nu se plătesc niciodată ”, spune Huddleston.

Femeile care se află în situații de exploatare rareori raportează situația poliției, spune Elizabeth Flint, un consultant antitrafic care lucrează direct cu victimele din Marea Britanie.

„Există adesea o neînțelegere cu privire la natura controlului psihologic și emoțional care poate fi exercitat asupra persoanelor aflate în această situație”, spune aceasta.

Româncele, amenințate sau șantajate

„Supraviețuitoarele cu care am lucrat erau deseori libere să vină și să plece, aveau telefoane sau li se dădeau niște bani, doar cât să trimită acasă familiilor lor și să lucreze în continuare. Acestea sunt, de asemenea, ținute sub control prin amenințarea reală sau percepută de violență, șantaj emoțional, teama față de autorități și rușine”, mai explică Elizabeth Flint.

Ward spune că atitudinile, instruirea și recunoașterea în rândul poliției a ceea ce constituie exploatarea sexuală s-au îmbunătățit dramatic, totuși autoritățile încă se confruntă cu o sarcină imposibilă, mai ales din cauza mediului online.

Pe măsură ce măsurile restrictive sunt relaxate, urgența de a rupe verigile lanțului care atrage femeile spre exploatare în Marea Britanie crește.