Prima pagină » Știri externe » The New York Times: Prețul mare plătit de liderii protestatarilor din Piața Tiananmen și de China

The New York Times: Prețul mare plătit de liderii protestatarilor din Piața Tiananmen și de China

The New York Times: Prețul mare plătit de liderii protestatarilor din Piața Tiananmen și de China
Liderii protestatarilor prezenți în 1989 în Piața Tiananmen din Beijing au plătit un preț mare, la fel și China, scrie, într-un editorial publicat în cotidianul The New York Times, Wang Dan, unul dintre organizatorii mișcării studențești, care speră că națiunea chineză va adopta reforme democratice.

„Am aflat că eram cel mai căutat infractor din China în timp ce mă tundeam la bordul unui vas cu aburi, aglomerat și învechit, pe Fluviul Yangtze. Sistemul de informare publică a transmis brusc că Biroul de securitate publică din Beijing ordonase arestarea a 21 de studenți acuzați de instigare la organizarea «violențelor contrarevoluționare» din Piața Tiananmen. Numele meu era primul pe listă. Se întâmpla în iunie 1989, la nouă zile după ce trupele guvernamentale cu vehicule blindate au intervenit în centrul Beijingului și au reprimat demonstrațiile studențești prodemocratice care durau de șapte săptămâni”, afirmă Wang Dan, unul dintre liderii mișcării de protest din 1989, într-un editorial publicat în cotidianul The New York Times sub titlul „Ce am învățat conducând protestele din Piața Tiananmen / Am plătit un preț mare pentru demonstrațiile de acum trei decenii. La fel și China”.

„Anunțul pe care l-am auzit pe vas m-a devastat. Dat fiind că eram unul dintre organizatorii protestelor, fugeam de autorități. Nu mă așteptam ca teroarea din Beijing să meargă atât de departe. Totul începuse în seara zilei de 17 aprilie 1989, când studenții Universității din Beijing se adunaseră la moartea lui Hu Yaobang, un fost lider al Partidului Comunist demis pentru că propunea reforme de tip occidental. Unii colegi studenți m-au propus să rostesc un discurs deoarece organizasem un «Salon al democrației» în primul an de facultate. Imediat după ce am început să vorbesc despre problemele țării, inhibițiile mi-au dispărut. Am sugerat să ne deplasăm în marș 15 kilometri până în Piața Tiananmen, folosind cazul morții lui Hu Yaobang ca moment pentru a protesta față de corupția guvrnamentală și a solicita reforme democratice. Alături de sute de colegi, am părăsit campusul în acea noapte și am ocupat Piața Tiananmen. Ni s-au alăturat studenți de la alte universități și personalități din societate. Într-o perioadă în care China efectua tranziția de la era Mao, mișcarea le-a oferit speranță celor care voiau schimbare. Protestele s-au extins în alte orașe”, își amintește Wang Dan.

Pe parcursul protestelor, Wang Dan a fost ales în conducerea Federației Autonome a Studenților din Beijing, un grup care încerca să dialogheze cu Guvernul. Liderii guvernamentali au respins dialogul, argumentând că protestele riscau să submineze Partidul Comunist. S-a instituit legea marțială, iar trupele au încercuit capitala.

„Pe 3 iunie, după ce apelul meu de retragere din Piață fusese respins de alți lideri ai mișcării studențești, eu am revenit la cămin. M-au sunat unii prieteni în acea noapte să îmi spună că militarii deschiseseră focul spre protestatari; am fost în stare de șoc. Nu ne gândiserăm deloc să regimul va folosi forța, întrucât noi insistam ca Partidul Comunist să își îmbunătățească politicile, nu să cedeze puterea”, subliniază Wang Dan.

„În săptămânile în care am stat ascuns, am văzut la televizor cum au fost arestați colegii mei activiști. Am decis să revin la Beijing, știind că urma să fiu capturat și eu. Poliția m-a găsit pe 2 iulie, arestându-mă după o urmărire cu mașina. «Micul Wang a fost prins!», i-a transmis încântat un ofițer șefului său. Am petrecut trei ani și șapte luni la închisoare. De multe ori, inima îmi era plină de vină și durere. Mulți studenți și locuitori ai Beijingului au murit în timpul acțiunilor de reprimare. M-am simțit parțial responsabil”, subliniază Wang Dan, care a fost eliberat în anul 1993, când China încerca să organizeze Jocurile Olimpice și avea politici mai flexibile. După încă doi ani, Wang Dan a fost rearestat, fiind condamnat la 11 ani de închisoare. A fost eliberat în 1998.

„Mișcarea noastră a eșuat acum 30 de ani deoarece nu aveam susținere și experiență în promovarea reformelor prodemocratice. Mulți dintre noi aveam speranța că facțiunile liberale din conducerea Partidului Comunist vor iniția schimbări din interiorul sistemului, dar am subestimat puterea liderilor vechi din partid. Masacrul ne-a spulberat iluziile, ajutându-ne să vedem brutalitatea sistemului de tip partid unic din China. Nu doar noi, studenții, eram naivi. În câțiva ani de la masacrul din Piața Tiananmen, multe guverne occidentale au anulat sancțiunile impuse Chinei. A prevalat politica de dialog a Occidentului, bazată pe speranța că investițiile și comerțul vor aduce schimbări democratice în China. Dar în loc să stiumleze liberalizarea, capitalul occidental a umplut buzunarele liderilor Partidului Comunist, oferindu-le puterea de a prelungi regimul prin reducerea la tăcere a vocilor disidente și prin extinderea influenței țării pe plan mondial”, consideră Wang Dan.

„În pofida eșecului, cred că noi, protestatarii, am reușit să facem o diferență. Postul CNN a relatat în direct despre ce s-a întâmplat în Piața Tiananamen, iar Administrația Chinei și-a dat seama că nu își mai poate masacra cetățenii sub privirile întregii lumi. Am reușit să creștem gradul de sensibilizare asupra democrației; mulți avocați și activiști pentru drepturile omului care au contestat legitimitatea Partidului Comunist după masacru au fost participanți sau susținători ai mișcării de protest din 1989. Iar acum Occidentul a recunoscut în sfârșit pericolele regimului totalitarist din China”, subliniază Wang Dan.

„Dorința mea de a aduce democrație în China, un vis aparent îndepărtat, rămâne puternică. Administrația Chinei a șters din cărțile de istorie masacrul din Piața Tiananmen. Orice referire la aceste evenimente pe rețelele de socializare online este considerată act subversiv. Cu toate acestea, eu încerc să discut cu tinerii, împărtășindu-le experiențele mele și păstrând vii amintirile. Acum, tinerii din China, aproape toți crescuți în familii cu un singur copil, sunt mai pragmatici decât eram noi în anii 1980. În pofida acțiunilor de spălare pe creier ale instituțiilor guvernamentale, ei știu să utilizeze tehnologiile și să obțină informații din exterior. Ei înțeleg mai multe despre Occident decât înțelegeam noi. Spre deosebire de studenții din generația mea care aveau speranțe false privind partidul, membrii actualei generații tinere sunt mai cinici și mai realiști. Imediat ce vor apărea oportunități, se vor ridica așa cum am făcut noi acum 30 de ani”, crede Wang Dan, observând o oportunitate de a obține reforme politice în cadrul negocierilor Chinei cu SUA pentru depășirea conflictului comercial.

Citește și