Potrivit independent.co.uk, pentru alcătuirea acestei prime ediții a topului, denumit „Good Country Index”, țările lumii au fost departajate în funcție de 35 de indici diferiți, transmiși de instituțiile citate.
Printre criteriile principale avute în vedere pentru alcătuirea topului general s-au aflat factori precum „Știință și tehnologie”, „Cultură”, „Pacea internațională și securitate”, „Ordinea mondială”, „Planetă și climă”, „Prosperitate și egalitate” și „Sănătate și bunăstare”.
Primul loc în topul general este ocupat de Irlanda, iar podiumul este completat de Finlanda și Elveția.
Topul 10 este completat de Olanda, Noua Zeelandă, Suedia, Marea Britanie, Norvegia, Danemarca și Belgia.
România ocupă locul al 65-lea.
Țările afectate de război, precum Irak, Vietnam și Libia, ocupă ultimele trei poziții în acest clasament.
Deși Irlanda se află pe primul loc, Europa de Nord este considerată regiunea cu cea mai consistentă contribuție colectivă adusă umanității și planetei, depășind de departe alte zone din lume.
Statele Unite se află pe locul al 21-lea în topul general, iar experții consideră că această țară a fost „trasă în jos” de scorurile slabe înregistrate la criteriul „Pacea internațională și securitate”.
În afara țărilor din Europa de Vest și a celor vorbitoare de limbă engleză, Costa Rica ocupă cea mai înaltă poziție, ocupând locul al 22-lea, iar Chile se află pe locul al 24-lea.
Kenya a fost desemnată cea mai bună națiune africană, întrucât a avut cea mai consistentă constribuție la bunăstarea planetei din grupul țărilor de pe acest continent, ocupând în indexul general locul al 26-lea, fiind de altfel singura țară africană ce a reușit să pătrundă în top 30.
Experții au remarcat, de asemenea, faptul că nouă țări din Top 10 se află în Europa Occidentală, ceea ce face ca aceasta să fie considerată „cea mai bună” parte a lumii.
Indexul a fost realizat sub coordonarea consultantului politic Simon Anholt. Acesta consideră că topul va schimba felul în care țările vor face de acum înainte afaceri între ele, întrucât statele vor fi încurajate să se gândească mai mult la impactul global al acțiunilor lor și mai puțin la interesul propriu.