Potrivit acestui document, care acoperă ultimele două trimestre din 2013, trei sirieni din patru trăiesc în sărăcie, iar peste jumătate (54,3%) în sărăcie extremă.
Și mai rău, aproximativ 20% din populație nu mai are mijloacele prin care să-și satisfacă nevoile de bază, iar în regiunile asediate oamenii suferă de foamete și malnutriție.
Șomajul a urcat vertiginos, de la 10,3% în 2011 la 54,3% în ultimul trimestru din 2013.
Aproape 2,67 milioane de sirieni și-au pierdut locul de muncă de la începutul conflictului, în martie 2011, afectând 11 milioane de persoane care depindeau de aceste venituri.
Provinciile cele mai afectate de acest flagel se află în nord-estul Siriei. Este vorba despre guvernoratele majoritar kurde Hasaka și Raka, aflate sub controlul jihadiștilor ultraradicali din cadrul Statului Islamic în Irak și Levant (SIIL), cu o rată a șomajului de 65%.
În schimb, mai puțin afectate sunt cele care au fost relativ ocolite de război, în provinciile vestice Tartus și Lattakia.
„Siria este devastată de șomaj”, subliniază Alex Pollock, directorul pentru microfinanțări din cadrul Biroului ONU pentru Ajutor și lucrări pentru refugiații din Palestina în Orientul Mijlociu (UNRWA), care a colaborat cu Programul ONU pentru Dezvoltare (UNDP) și Centrul sirian de cercetare politică pentru a întocmi acest raport.
Consumul privat a fost afectat de o scădere de 25,5% în ultimul trimestru din 2013, raportat la aceeași perioadă din 2012, cheltuielile familiilor limitându-se la necesități absolute, și anume hrană și chirii în cazul persoanelor care au fost strămutate.
Acest lucru este agravat de o inflație care atinge 178%, începând din 2011.
PIB-ul s-a conractat cu 41% în comparație cu nivelul din 2010, o pierdere estimată la suma de 70,88 miliarde de dolari de la începutul crizei. Structura acestuia s-a schimbat, având în vedere că doar comerțul intern și serviciile guvernamentale reprezintă cea mai mare parte din PIB, iar agricultura și industria s-au prăbușit.
Cheltuielile militare au înregistrat o ascensiune vertiginoasă, de la 1,7% din PIB în 2011 la 15,9% în 2013.
Sistemul educativ se află pe marginea prăpastiei – peste jumătate dintre copiii de vârstă școlară (51,8%) nu mai merg la școală. Această proporție a atins peste 90% la Rakka și Alep și 68% în zona rurală a Damascului. La sfârșitul lui 2013, 4.000 de școli nu mai funcționau, după ce au fost distruse, avariate sau transformate în adăposturi pentru persoane stămutate.
Sistemul sănătății este afectat de pagube cauzate infrastructurilor medicale, fuga profesioniștilor în domeniul sănătății, moartea și rănirea personalului medical și prăbușirea industriei farmaceutice.
În prezent, 61 dintre cele 91 de spitale publice au fost avariate, iar aproape jumătate (45%) nu mai funcționează, în timp ce 53 de spitale private au fost atinse.