Trump a anunțat, oficial, că SUA se retrag din Acordul climatic de la Paris. UE și China își confirmă angajamentele
UPDATE: Donald Trump, președintele SUA, a anunțat joi seară decizia privind retragerea Statelor Unite din Acordul climatic de la Paris, confirmând astfel informațiile apărute în presa americană.
Acordul de la Paris este foarte nedrept față de Statele Unite”, a declarat Donald Trump, denunțând faptul că alte țări, precum India și China, ar beneficia de condiții mai bune în virtutea tratatului climatic.
„Prin acordul de la Paris s-ar transfera locuri de muncă în afara Statelor Unite, alte țări obținând avantaje financiare în competiția cu America”, a argumentat Donald Trump.
Liderul de la Casa Albă susține că retragerea din Acordul de la Paris este „în UE și China confirmă angajamentele în favoarea acordului interesul economic” al Statelor Unite, subliniind că Administrația sa va continua să aplice politici ecologice.
Donald Trump s-a declarat favorabil negocierii unui nou acord climatic, care să protejeze mai bine Statele Unite, fără a avea ca efect „închiderea fabricilor și pierderea locurilor de muncă”.
„Vreau să mă asigur că America va rămâne liderul mondial în domeniul protejării climei”, a subliniat Donald Trump, promițând măsuri ecologice îmbinate cu menținerea unui nivel de trai ridicat.
UE și China confirmă angajamentele în favoarea acordului
Pe fondul atitudinii Statelor Unite, China pare să devină partenerul global al Europei în materie de schimburi comerciale și securitate. Premierul chinez, Li Keqiang, se va întâlni vineri cu oficiali UE, la Bruxelles, unde vor exista discuții inclusiv despre testele balistice nord-coreene și producția de oțel.
În plus, în context, aflat joi la Berlin, Li Keqiang a reiterat susținerea Chinei pentru Acordul climatic de la Paris, contestat de Statele Unite. „China își va respecta responsabilitățile în sensul contracarării schimbărilor climatice”, a declarat Li Keqiang după întrevederea pe care a avut-o cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei.
China și UE asumă angajamentul comun de a dezvolta tehnologii ecologice și de a ajuta la colectarea anuală a câte 100 de miliarde de dolari, până în anul 2020, pentru a ajuta țările sărace să reducă emisiile de gaze poluante. „Uniunea Europeană și China consideră acțiunile în domeniul climei și în sensul tranziției spre energii ecologice un imperativ mai important ca niciodată”, se arată într-un comunicat comun semnat de Donald Tusk, președintele Consiliului European, de Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene, și de Li Keqiang.
La rândul său, Rusia a semnalat, potrivit agenției ANSA, că acordă „o mare importanță” Acordului de la Paris, subliniind însă că „eficiența tratatului climatic probabil va fi redusă fără alți actori-cheie”, o referire la Statele Unite.
Donald Trump, președintele SUA, „nu înțelege bine” termenii Acordului Paris, a acuzat șeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, explicând că Statele Unite nu se pot retrage brusc din Tratatul climatic, întrucât ar fi ilegal.
Ce este acordul de la Paris și ce înseamnă retragerea SUA
Acordul de la Paris este un acord global privind schimbările climatice la care s-a ajuns la 12 decembrie 2015 la Paris. Acordul prezintă un plan de acțiune pentru limitarea încălzirii globale „mult sub” 2 °C. Acesta vizează perioada cu începere din 2020.
SUA este al doilea cea mai mare sursă de dioxid de carbon, emițând anual 15% din întreaga cantitate de carbon la nivel mondial. Conform unor estimări ale unor grupuri de reflecție, nemaifiind obligată să respecte normele acordului climatic, SUA va emite în fiecare an până la trei miliarde de tone în plus de dioxid de carbon, fapt ce ar duce la ridicarea temperaturii globale de la 0,1 grade Clesius la 0,3 grade până la sfârșitul acestui secol.
Principalele puncte ale acordului:
– Obiectivul pe termen lung: Obiectivul pe termen lung al Acordului este ca încălzirea globală să rămână „cu mult” sub nivelul de două grade Celsius și să se „continue eforturile” în vederea limitării creșterii temperaturii medii la 1,5 grade Celsius. Temperatura medie a crescut deja cu aproximativ un grad Celsius față de nivelul din perioada preindustrială. Pentru a atinge acest obiectiv, guvernele s-au angajat să oprească creșterea nivelului emisiilor gazelor cu efect de seră „cât mai curând posibil”. La un moment dat, după 2050, prevede acordul, emisiile poluante urmează să scadă la un nivel la care pădurile și oceanele să le poată absorbi.
– Obiective cu privire la emisii: Pentru a atinge obiectivul pe termen lung, țările au convenit să-și stabilească obiective la nivel național în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră, din cinci în cinci ani. Peste 180 de țări au prezentat deja obiective pentru primul ciclu, care începe în 2020. Doar de la țările dezvoltate se așteaptă să-și reducă nivelul emisiilor în termeni absoluți. Țările în curs de dezvoltare sunt „încurajate” să facă acest lucru astfel încât capacitățile lor să evolueze în timp. Până atunci, de la ele se așteaptă doar să-și limiteze creșterea nivelului emisiilor, în timp ce economiile lor cresc.
– Revizuirea obiectivelor: Aceste ținte inițiale nu vor fi suficiente să așeze lumea pe drumul către atingerea obiectivului pe termen lung de reducere a temperaturii la nivel global. Astfel, acordul prevede ca guvernele să-și revizuiască obiectivele în următorii patru ani și să analizeze dacă le pot „actualiza”. Acest lucru nu presupune ca guvernele să-și înăsprească măsurile de reducere a emisiilor. Însă există speranța că ele vor putea să facă acest lucru, în măsura în care sursele de energie regenerabilă vor deveni mai accesibile și mai eficiente.
– Transparență: Acordul nu prevede penalizarea țărilor care își ratează obiectivele cu privire la emisii. Însă el furnizează reguli în vederea transparenței, care să ajute și să încurajeze țările să facă ceea ce spun că vor face. Aceasta a fost una dintre piesele asupra căreia s-a ajuns cel mai greu la un acord. China a cerut condițiii mai slabe pentru țările în curs de dezvoltare. Acordul prevede obligația ca toate țările să prezinte rapoarte cu privire la emisii și la efortul pe care îl depun pentru a le reduce sau limita. Însă el permite o anumită „flexibilitate” în cazul țărilor în curs de dezvoltare care „au nevoie” de această flexibilitate.
– Bani: Acordul obligă țările bogate să continue să ajute financiar țările sărace pentru ca acestea să-și reducă nivelul emisiilor și să se adapteze la modificarea climatică. El încurajează și alte țări să participe, în mod voluntar. Acest lucru deschide calea unor economii emergente – ca China – să contribuie, însă nu le obligă să facă acest lucru. Sume exacte în acest sens nu au fost introduse în acord, însă țările bogate s-au angajat anterior să furnizeze fonduri de mediu în valoare de 100 de miliarde de dolari până în 2020.
– Pagube și daune: Acordul conține o secțiune cu privire la recunoașterea unor „pagube și daune” în cazul unor catastrofe legate de modificarea climatică, considerată o adevărată victorie a unor mici țări insulare amenințate de creșterea nivelului oceanelor. Statele Unite se opuneau de mai mult timp ca această problemă să fie introdusă în acord, îngrijorate de faptul că ar putea conduce la solicitarea unor compensații pentru pierderi cauzate de fenomene meteorologice extreme. Până la urmă secțiunea a fost inclusă în acord, însă într-o notă de subsol se precizează în mod expres că pagubele și daunele nu implică garanții și compensații.