Alegerile legislative se încheie luni, în Italia, unde crește îngrijorarea atât cu privire la degajarea unei majorități stabile, cât și față de un risc de instabilitate, în contextul unui probabil avans al votului de protest față de auteritatea și recesiunea din țară, relatează AFP, potrivit MEDIAFAX.
Rezultatele scrutinului sunt așteptate cu nerăbdare în zona euro și în Europa, în general, care se întreabă dacă Italia va avea un guvern stabil, cu o majoritate solidă, și care sunt șansele fostului comisar european Mario Monti, perceput ca un garant al seriozității și stabilității, să intre într-un guvern, în cazul în care coaliția de centru-stânga obține victoria.
Secțiile de votare au fost deschise la ora locală 7.00 (8.00, ora României) și vor fi închise la ora locală 15.00 (16.00, ora României), în contextul în care condiții meteorologice nefavorabile – freezing rain în sud și ninsoare în mai multe regiuni din nord – au contribuit duminică, prima zi de scrutin, la o prezență scăzută la urne. După închiderea secțiilor, rata prezenței era de 55,17%, mai mică cu șapte la sută în comparație cu cea de la alegerile din 2008.
În absența unor îndemnuri în acest sens din partea politicienilor, toată presa italiană titra despre această scădere considerată spectaculoasă a participării la vot și prezenta bilanțuri „amare” ale campaniei.
„Responsabilitate necesară”, pleda cel mai important cotidian italian, Il Corriere della Sera, așteptând să afle, luni seara, cine va guverna Italia, care pare să fie, după toate probabilitățile, liderul coaliției de centru-stânga Pier Luigi Bersani.
Influentul ziar din Milano, de centru-dreapta, descrie „o țară «dezorientată», absența reformelor, palate (ale puterii) goale, (o) vacanță a puterii”, într-un moment în care „rămânem și fără papă”.
„Italia întoarce spatele politicii, fuge de urne și își marchează asfel protestul”, apreciază ziarul de stânga Il Fatto Quotidiano, care observă o „dezertare a maselor” în anumite orașe „sinistrate” din punct de vedere economic atât în sud, cât și la Reggio, în Calabria.
Îngrijorarea este palpabilă în privința degajării unei majorități stabile, în contextul în care se pare că numeroși italieni au votat împotriva austerității, care le-a sporit povara fiscală.
Patru mari coaliții se înfruntă, și anume una de centru condusă de către premierul demisionar Mario Monti, una de centru-dreapta condusă de către predecesorul său Silvio Berlusconi, una de stânga condusă de către Pier Luigi Bersani și cea a fostului actor de comedie Beppe Grillo.
Potrivit ultimelor sondaje disponibile, Partidul Democrat (PD) al lui Bersani a pornit de pe prima poziție cu aproape 34% din intențiile de vot. Dar nu este sigur că poate garanta, ulterior, o stabilitate politică.
El ar putea să obțină o victorie în Camera Deptaților, fără să dispună de o majoritate suficientă în Senat, vizat de reguli electorale diferite, dar având o importanță politică identică.
Beppe Grillo, singurul care a efectuat o campanie reală pe teren, străbătând Italia într-un „tsunami-tur”, ar putea tulbura jocul. Catalizator al angoaselor produse de criză – în rândul șomerilor tineri și patronilor de afaceri -, vociferând împotriva partidelor tradiționale, el îi seduce pe unii cu un program considerat „populist” de către adversarii săi, program care include, între altele, introducerea unui venit minim în valoare de 1.000 de euro, reducerea salariilor politicienilor și ieșirea din zona euro.
Altă necunoscută este scorul lui Silvio Berlusconi – plecat de la putere huiduit, în noiembrie 2011, lăsând o Italie aproape asfixiată financiar -, care a înregistrat o revenire spectaculoasă în sondaje, după ce s-a concentrat, în campanie, pe tema scăderii impozitelor, ajungând stânga din urmă, la doar câteva puncte procentuale.
În ceea ce îl privește pe Monti, care se bucura de o foarte bună popularitate după ce a restabilit credibilitatea Italiei pe piețe, riscă să suporte consecințele politicii sale de austeritate.