„Este aproape sigur că (fragmentul găsit) este de la un avion Boeing 777. Șeful anchetei noastre mi-a spus acest lucru”, a declarat Abdul Aziz Kaprawi pentru Reuters.
El a anunțat că o echipă malaysiană a plecat către Insula Reunion, situată la aproximativ 600 de kilometri est de Madagascar.
În opinia sa, sunt necesare aproximativ două zile pentru a se verifica dacă fragmentul aparține avionului care asigura zborul MH370.
O sursă la curent cu dosarul a declarat anterior pentru Reuters că fragmentul respectiv aparține aproape sigur unui Boeing 777. Fragmentul găsit conține marcaje sau părți din numere de serie care ar urma să permită depistarea unui anumit avion, adăuga această sursă.
Anchetatorii cred că cineva a oprit în mod intenționat transponderul zborului MH370, după care avionul și-a schimbat direcția de zbor. Cei mai mulți dintre pasageri erau chinezi.
Beijingul a anunțat că urmăește evoluția îndeaproape.
În cazul în care se va dovedi că fragmentul provine de la avionul care asigura zborul MH370, experții vor încerca să refacă traiectoria derivei înapoi către locul de unde ar fi putut să ajungă pe Insula Reunion. Însă ei avertizează că este puțin probabil ca fragmentul să ofere vreo informație precisă despre locul unde s-ar afla epava avionului.
„Această epavă se află în apă – dacă (fragmentul) ar fi de la MH370 – de peste un an, dar s-ar fi putut deplasa atât de departe încât să nu fie prea folositor în identificarea cu precizie a locului unde este aeronava”, a declarat vicepremierul australian Warren Truss pentru presă.
Un oceanograf de la Universitatea New South Wales din Sydney, Robin Robertson, a declarat că momentul și locul apariției acestui fragment îl fac „foarte plauzibil” să provină de la MH370, pe baza a ceea ce se știe despre curenții din Oceanul Indian.
Boeing a refuzat să comenteze pe marginea fotografiilor în care apare fragmentul găsit.
Un consultant în aviație, Greg Feith, a apreciat că, dacă fragmentul provine de la MH370, cea mai mare parte a avionului s-a scufundat, dar bucata de aripă avea buzunare de aer care i-au permis să plutească.
Găsirea epavei ar implica studierea inversă a curenților oceanici pentru o perioadă de peste 18, în opinia sa. „Va fi nevoie de multe calcule matematice și științifice pentru a înțelege ceea ce s-a întâmplat”, a spus el.