Drona este echipată cu șase elice și poate atinge o viteză de 100 de kilometri pe oră, având la bord o încărcătură de patru kilograme. Aparatul funcționează automat, fără a fi nevoie de un pilot uman care să îl controleze de la distanță, putând ajunge la locul de origine al unui apel de urgență după localizarea telefonului și ghidându-se prin GPS.
„Aproximativ 800.000 de persoane suferă un stop cardiac, în fiecare an, în Uniunea Europeană și doar 8% dintre ele supraviețuiesc”, a declarat Alec Momont, studentul belgian în vârstă de 23 de ani care a dezvoltat sistemul.
„Principalul motiv (pentru rata mică a supraviețuirii, n.r.) este timpul relativ lung necesar serviciilor de urgență să ajungă la fața locului, care este de aproximativ 10 minute, în condițiile în care, în cazul unui stop cardiac, decesul se produce după patru până la șase minute”, a mai spus Momont, într-un comunicat.
Potrivit studentului, „drona ambulanță” ar putea livra un defibrilator în circa un minut, într-o zonă de 12 kilometri pătrați, „ceea ce ar crește rata de supraviețuire de la 8% la 80%”.
Odată ce drona a ajuns la fața locului, personalul medical ar putea să comunice și să dea instrucțiuni persoanelor din preajma victimei, prin intermediul unui microfon și al unei camere video atașate aparatului.
Deși este doar un prototip, drona a atras deja atenția serviciilor de urgență olandeze, mai ales ale celor din Amsterdam.
Alec Momont își dorește ca o rețea de drone de urgență să fie dezvoltată în Olanda în următorii cinci ani și visează ca aparatul său să devină „o trusă medicală zburătoare”, capabilă să transporte o mască de oxigen unei persoane blocate într-un imobil incendiat sau o doză de insulină unui diabetic.
„Drona ambulanță” are o structură din fibră de carbon, iar unele elemente au fost produse cu ajutorul unei imprimante 3D. Costurile de producție ale unui exemplar se ridică la aproximativ 15.000 de euro.