Un scriitor a găsit „vinovații” pentru atentatele din Paris: „Au eșuat lamentabil în a proteja populația franceză”

Celebrul scriitor francez, autorul controversatului roman „Supunere” („Soumission”), ce imaginează o islamizare inevitabilă a Franței, a formulat aceste critici violente într-un editorial publicat în ediția de joi a cotidianului italian Corriere della sera.

„Guvernele care s-au succedat pe parcursul ultimilor 10 ani (20 sau chiar 30) au eșuat lamentabil, răsunător și sistematic în misiunea lor fundamentală, aceea de a proteja populația franceză”, afirmă Michel Houellebecq.

În fața „discreditării” de care suferă în prezent clasa politică franceză, „unica soluție care ne rămâne este să ne îndreptăm treptat spre unica formă de democrație veritabilă, iar prin asta mă refer la democrația directă”, a adăugat cunoscutul romancier și eseist francez.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Deosebit de sever la adresa președintelui Hollande și a premierului Manuel Valls – pe care, potrivit lexpress.fr, scriitorul îi caracterizează prin sintagme precum „insignifiant oportunist”, respectiv „retardat congenital” -, Michel Houellebecq nu îi citează în mod expres pe predecesorii acestora, Nicolas Sarkozy și François Fillon. Însă scriitorul afirmă că toți acești politicieni și-au multplicat erorile în ultimii ani.

„Care sunt liderii politici care au angrenat Franța în operațiuni «absurde și costisitoare» al căror rezultat principal a fost aprofundarea haosului, «mai întâi în Irak, apoi în Libia»?”, se întreabă Houellebecq. „Și cine era dispus, până de curând, să facă același lucru în Siria?”, se întreabă din nou scriitorul, denunțând, de asemenea, reducerile bugetare care au afectat Poliția franceză.

Singurul politician care a scăpat de criticile sale virulente este fostul ministru de Externe Dominique de Villepin, care, potrivit lui Michel Houellebecq, va intra în istorie, deoarece a evitat, „măcar o dată”, ca Franța să se „aventureze într-un război inutil, cel din Irak, în 2003”.

În schimb, romancierul consideră că poporul francez nu a eșuat. „Franța va rezista. Francezii vor ști să reziste, fără însă să fi fost nevoiți să recurgă la un eroism excepțional sau să aibă nevoie de o tresărire colectivă a orgoliului național”.

„Vor rezista pentru că nu pot să facă altfel și pentru că oamenii se obișnuiesc cu orice. Pentru că nicio emoție umană, nici măcar frica, nu e mai puternică decât obișnuința”, a adăugat Michel Houellebecq.

Pe 7 ianuarie, în plin turneu de promovare a romanului „Supunere”, scriitorul Michel Houellebecq a părăsit Parisul sub escorta poliției, în urma atentatelor din redacția săptămânalului de satiră Charlie Hebdo. Romanul „Supunere” imaginează o Franță guvernată în 2022 de un partid musulman. Cu toate acestea, scriitorul spune că romanul său nu este islamofob.

O carte care a generat controverse puternice, „Supunere” a apărut în Franța pe 7 ianuarie, în aceeași zi cu tragicul eveniment petrecut în redacția revistei Charlie Hebdo. Publicat într-un prim tiraj de 150.000 de exemplare, romanul a fost epuizat în primele zile, urcând instantaneu pe primele locuri în topurile de vânzări. Ediția în limba germană, publicată la numai câteva zile distanță de lansarea ediției franceze a atins primul loc în topurile de vânzări, cu un tiraj de peste 250.000 de exemplare.

Înainte de apariția pe piață, romanul „Supunere” („Soumission”) a fost piratat și citit de mii de internauți. Imediat după ce a văzut lumina tiparului, romanul a devenit simultan bestseller în Franța, Germania și Italia. „Supunere” este cel de-al șaselea roman al scriitorului Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuți și traduși autori francezi contemporani.

Roman pe care autorul îl include în genul PF (political fiction), „Supunere” „a zguduit” deja Occidentul. Un Occident pe care încă din 1998, prin „Particulele elementare”, Michel Houellebecq îl analizează cu scalpelul în mână, punându-i în față mizeria morală și deruta politică. Antieroul lui Houellebecq, François, profesor de literatură la Sorbona, mizantrop care caută cu același entuziasm pe internet meniuri de catering și servicii sexuale, asistă abulic la instalarea legitimă la putere a unui guvern musulman moderat. Viața lui nu are nimic spectaculos, iar prefacerile aduse de manevrele politice se dovedesc inexorabile. Sorbona devine universitate musulmană, iar cariera lui François depinde de o convertire, ale cărei avantaje sunt nesperate. Și de ce nu s-ar supune, când lucrurile promit să se aranjeze atât de bine? La urma urmei, nu este civilizația modernă bazată pe dezideratul „căutării fericirii”? Provocator cu program, scriitorul șochează de fiecare dată prin tușele satirice îndrăznețe, însă întrebările subiacente aparțin unui moralist care, schițând portretul unei Europe lipsite de ideal, constată eșecul proiectului iluminist și întrevede sfârșitul civilizației occidentale seculare.

Michel Houellebecq, unul dintre cei mai cunoscuți și traduși autori francezi, a primit, în 2010, prestigiosul premiu Goncourt, pentru romanul „Harta și teritoriul”. Supranumit „copilul teribil al literaturii franceze”, romancierul a mai fost nominalizat de două ori la premiul Goncourt, în 1998, cu „Particulele elementare”, și șapte ani mai târziu, cu „Posibilitatea unei insule”.

Născut pe 26 februarie 1958, în insula La Réunion, potrivit biografiei sale oficiale, și în 1956, potrivit altor surse, Houellebecq a devenit un scriitor cult în 1994, cu volumul „Extinderea domeniului luptei/ Extension du domaine de la lutte”. Anterior, în 1992, el a publicat primul volum de poeme, „Pe urmele fericirii”, distins cu premiul Tristan Tzara. Al doilea volum de poeme, „Sensul luptei”, a obținut Prix de Flore în 1996.

Monstru rece și provocator pentru unii, geniu absolut pentru alții, acesta a publicat în 1998 volumul „Particulele elementare/ Les Particules élémentaires”, care a fost tradus în 25 de limbi și recompensat cu Prix Novembre. În 2000, i-au apărut un disc, „Prezența umană”, cu poeme în lectura proprie, acompaniate de muzica lui Bertrand Burgalat, și „Lanzarote”, un volum între reportaj și ficțiune, cu fotografii.

Un exponent al antieroului și al disperării, el a publicat în 2001 cel de-al treilea roman, „Platforma/ Plateforme”, consacrat turismului sexual. În anul 2002, a devenit primul francez căruia i s-a acordat prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award. Urmează „Posibilitatea unei insule/ La Possibilité d’une île”, în 2005, volum care este recompensat cu premiul Interallié.

La editura Polirom au fost publicate romanele sale „Platforma” (2003), „Extinderea domeniului luptei” (2005), „Particulele elementare” (ediția a doua revăzută, 2006), „Posibilitatea unei insule” (2006), „Inamici publici” (2008; Polirom, 2009), în colaborare cu Bernard-Henry Lévy, „Harta și teritoriul” (2011). Romanul „Supunere”, de Michel Houellebecq, a fost bestseller al editurii Humanitas Fiction la Bookfest 2015.