„Viața în Iad”. Țara care își ține bolnavii legați în lanțuri

Raportul HRW susține că, deși tehnica legării în lanțuri a celor bolnavi mintal a fost interzisă în Indonezia încă din 1977, stigmatizarea lor și lipsa unor servicii de îngrijire și suport personalizate fac această tehnică extrem de răspândită.

Persoanele expuse la pasung, așa cum este denumită tehnica legarii gleznelor în lanțuri, sunt ținute așa luni de zile sau chiar ani, de obicei goi și incapabili să se spele.

Cifrele recente oferite de guvernul Indoneziei arată că cel puțin 57.000 de indonezieni au fost supuși la pasung cel puțin o dată, în timp ce în prezent 18.800 de oameni sunt imobilizații în lanțuri sau încuiați în întuneric, informează raportul.

În 2014, 1274 de cazuri de pasung au fost raportate în 21 de provincii din Indonezia, 93% dintre persoane fiind salvate. Nu există însă date referitoare la modul în care s-au reabilitat acestea sau câte au ajuns din nou în această situație.

Cercetătorii HRW au stat de vorbă cu un om care și-a ținut fiica în lanțuri timp de 15 ani, pe motiv că aceasta ar fi fost vrăjită și nu a avut bani să o ducă la doctor.

„A devenit extrem de agresivă. Distrugea culturile oamenilor și mânca porumbul crud. Imi era rușine și mă speria gândul că s-ar putea întâmpla din nou”, spunea el.

„Mai întâi i-am legat încheieturile de la mâini și de la picioare cu niște cabluri, dar a reușit să le desfacă, așa că am decis să o închid pentru că vecinii se speriau”, povestește omul.

Deși și-a eliberat fiica la două luni după vizita celor de la Human Rights Watch, omul a recunoscut că ea a stat închisă timp de 15 ani, dezbrăcată, fără a fi niciodată spălată sau vizitată. Singurele contacte cu lumea exterioară erau atunci când i se dădea mâncare, printr-o gaură făcută în perete.

„Încătușarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală este ilegală în Indonezia, dar rămâne o practică larg întâlnită și brutală”, a declarat Kriti Sharma, autorul raportului.

„Oamenii petrec ani de zile în lanțuri, închiși în grajduri, în întuneric, pentru că familiile nu știu ce să facă cu ei, iar guvernul nu oferă alternative pentru bolnavii mintal”, mai spune Sharma.

Indonezia, țară cu 250 de milioane de locuitori, are doar 800 de psihiatri în cele 48 de spitale de psihiatrie, dintre care jumătate sunt  în 4 dintre cele 34 de provincii.

HRW susține însă că guvernul Indoneziei a avut mai multe inițiative în acest sens, precum campania „Indonezia free from pasung” („Indonezia eliberată de pasung), care are drept scop eliminarea acestei practici până în anul 2019. Progresele acestei campanii sunt însă blocate de descentralizarea guvernului, dar și de infrastructura și resursele inadecvate.

Raportul mai specifică faptul că peste 90% dintre persoanele cu probleme psihiatrice care ar putea avea nevoie de aceste servicii nu pot beneficia de ele și că cei 1,5% din bugetul de stat acordat în 2015 Ministerului Sănătății reprezintă o sumă insuficientă pentru a gestiona situația.

Nici cei care sunt ținuți în instituții de stat nu au parte de sprijin. Multe dintre aceste instituții sunt supra-aglomerate, iar condițiile de igienă sunt precare, bolnavii fiind puși să doarmă, să mănânce și să-și facă nevoile în același loc.

Raportul mai precizează că, în multe cazuri, bolnavii sunt supuși la electroșocuri, sunt drogați și obligați să citească din Coran.

HRW solicită guvernului din Indonezia să facă o prioritate din îngrijirea bolnavilor mintali, punând capăt „fenomenului pasung”.