Lagărele din Coreea de Nord reprezintă o lume a torturii și muncii forțate, potrivit mărturiilor a doi foști deținuți, care au participat la Geneva la o reuniune cu tema drepturilor omului, organizată de o organizație non-guvernamentală, relatează AFP.
„Am văzut în fiecare zi acte de tortură precum și oameni care mureau din cauza malnutriției și foamei”, a declarat Kang Chol-hwan într-un interviu acordat AFP. „Mi-am văzut mulți prieteni murind și eu însumi am fost aproape să mor de malnitriție”.
În vârstă de 43 de ani, Kang a fost închis în Tabăra 15, împreună cu familia sa, când era copil, rămânând acolo o perioadă de zece ani.
Shin Dong-hyuk, în vârstă de 30 de ani, a fost prizonier al Taberei 14, unde s-a născut și și-a petrecut primii 23 de ani din viață. El a fost torturat și supus muncii forțate, înainte să evadeze, în urmă cu șapte ani.
Shin este singura persoană despre care se știe că s-a născut într-un lagăr nord-coreean și a reușit să evadeze. El își povestește viața într-o carte publicată de jurnalistul Blaine Harden, intitulată „Evadarea din Tabăra 14”.
Tabăra 14 este un lagăr de muncă de mari dimensiuni, care include mai multe „sate”, dar și uzine, ferme și mine.
Potrivit ONG-ului Comitetul pentru Drepturile Omului în Coreea de Nord, în jur de 200.000 de persoane sunt închise în lagărele din Coreea de Nord. Potrivit aceleiași surse, aproximativ 400.000 de persoane au murit din cauza torturii, foametei, bolilor, sau au fost executate.
Tatăl și bunicul lui Shin au fost trimiși în lagăr după ce doi dintre unchii săi au fugit în Coreea de Sud.
Shin și-a petrecut toată viața în detenție din cauza sistemului nord-coreean de „culpabilitate prin asociere”, care pedepsește trei generații ale aceleiași familii, dacă un membru este găsit vinovat.
„Nașterea unui copil este o binecuvântare pentru lumea din afară, însă în tabere, copiii care se nasc devin sclavi, la fel ca părinții lor”, a explicat Shin pentru AFP.
În aceste tabere, unde neraportarea altor prizonieri este pasibilă de pedeapsa cu moartea, Shin a dezvăluit unui gardian, la vârsta de 13 ani, planurile de evadare ale mamei și fratelui său mai mare și nu a simțit nicio remușcare când a asistat la execuția lor.
Shin mărturisește că nu s-a simțit niciodată apropiat de ei sau de vreun om din tabără, în timp ce fiecare persoană era un potențial concurent pentru rația foarte mică de fiertură de varză, care le asigura subzistența.
Lucrurile s-au schimbat după ce a părăsit tabăra. „Simt acum că mi-au fost foarte dragi”, a declarat el.
Shin își amintește că nu a știu nimit despre lumea din afară, până să întâlnească un prizonier care a trăit în străinătate și care i-a descris toate alimentele pe care le-a gustat.
„Nu înțelegeam deloc ce este libertatea, am evadat din simplul motiv al foamei”, a spus el.
Shin, care trăiește acum în Coreea de Sud, încearcă să crească gradul de conștientizare asupra condițiilor de viață din taberele nord-coreene.
„Astăzi mă aflu în afara taberei, însă în fiecare zi vorbesc despre situația de acolo”, a declarat el. „În mintea mea, sunt încă în lagăr”.
Într-un interviu acordat AFP, cei doi evadați, care voreau în limba coreeană, au mers până acolo încât să compare sistemul de tabere de concentrare nord-coreean cu lagărele de exterminare naziste.
„Oamenii se gândesc că Holocaustul face parte din trecut, însă a rămas întotdeauna o realitate. Acesta continuă în Coreea de Nord”, a afirmat Shin.
„În estență, este același lucru ca la Auschwitz”, a accentuat Kang. „Metodele sunt poate diferite, însă eforturile sunt aceleași, este monstruos!”
Cei doi bărbați își doresc să vadă comunitatea internațională că face mai multe pentru a ajuta nord-coreenii. Potrivit lui Kang, aceasta ar trebui să profite de sentimentul de opoziție din ce în ce mai accentuat din rândul populației acestei țări comuniste.
După întâlnirea cu Shin, Navi Pillay, Înaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omunui, a lansat un apel la o anchetă internațională aprofundată „asupra uneia dintre cele mai grave” situații din lume.