Violențele produse la summitul G20 au generat disensiuni puternice în coaliția de guvernare din Germania, formată din partidul cancelarului Angela Merkel, Uniunea Creștin-Democrată (CDU), și din Partidul Social-Democrat (SPD), al vicecancelarului Sigmar Gabriel.
Pe fondul criticilor, unele voci au cerut demisia primarului din Hamburg, Olaf Scholz, un politician social-democrat.
Însă, în acest context, Sigmar Gabriel a cerut demisia Angelei Merkel. „Cine vrea demisia (lui Olaf Scholz -n.red.) – deși solicitarea este total inadecvată – ar trebui să ceară demisia Angelei Merkel”, a afirmat marți după-amiază Sigmar Gabriel, potrivit FunkeMediengruppe și Die Welt.
Angela Merkel „poartă responsabilitatea organizării summitului G20 în Hamburg, având scopul secret de a-și îmbunătăți imaginea înaintea alegerilor. Înaintea scrutinului parlamentar, cancelarul Angela Merkel a vrut să se folosească de organizarea summitului G20 în orașul său natal, Hamburg, pentru a-și face imaginea mai atrăgătoare”, a adăugat Sigmar Gabriel, vicecancelar și ministru de Externe.
Angela Merkel și-a atras critici dure pentru organizarea summitului G20 în orașul Hamburg, în contextul în care protestele antiglobalizare la care au luat parte peste 100.000 de persoane au degenerat în violențe soldate cu sute de răniți în rândul agenților de poliție, iar numeroase vehicule și magazine au fost distruse de manifestanți. Un politician din cadrul Uniunii Creștin-Sociale (CSU), Hans-Peter Uhl, a denunțat decizia organizării reuniunii într-un oraș mare. „Nu ar fi trebuit organizat niciodată un astfel de summit într-un oraș precum Hamburg, în care ordinea publică este atât de greu de menținut”.
„Politicienii poartă întreaga responsabilitate pentru numărul mare de polițiști răniți și pentru distrugerea orașului. Acest summit nu ar fi trebuit organizat niciodată aici”, a acuzat, la rândul său, Jan Reinecke, liderul Sindicatului Poliției din Hamburg (BDK).
Însă ministrul german al Finanțelor, Wolfgang Schäuble, a argumentat că numărul membrilor delegațiilor statelor și al jurnaliștilor a depășit 10.000 de persoane, care nu puteau fi cazate decât într-un oraș mare.