VLADIMIR PUTIN revine la Kremlin pe fondul contestării. Biografia liderului cu mână de fier al Rusiei

Liderul rus Vladimir Putin revine luni la Kremlin, pentru un al treilea mandat prezidențial, după o mișcare de contestare fără precedent de la sosirea sa la putere în 1999 și o opoziție care se teme de înăsprirea regimului, relatează AFP.

Ales la 4 martie cu aproape 64 la sută din voturi, în urma unui scrutin marcat de fraude potrivit opoziției, Putin va depune jurământul în fastuoasa sală Sfântul Gheorghe de la Kremlin, palatul prezidențial pe care l-a părăsit în 2008 pentru a deveni prim-ministru, deoarece nu putea efectua un al treilea mandat consecutiv de președinte, potrivit Constituției.

Fostul agent KGB i-a lăsat atunci postul de șef al statului unui subordonat, Dmitri Medvedev, care urmează acum să devină premierul său, un „tandem” care pare să se instaleze pentru mult timp la putere.

Revenirea lui Putin la Kremlin va fi sărbătorită cu fast alături de peste 2.000 de invitați ruși și străini, în special fostul președinte al Consiliului italian Silvio Berlusconi și fostul cancelar german Gerhard Schroeder, cu care liderul rus a păstrat relații amicale.

În timp ce primii opt ani ai președinției Putin (2000-2008) au fost marcați de reluarea controlului asupra țării și o anumită stabilitate, după anii liberali dar haotici ai mandatului lui Boris Elțîn, acest al treilea mandat, care va fi de șase ani, se anunță mai dificil într-o societate în care setea de schimbări nu a mai fost niciodată atât de puternică de la destrămarea URSS în 1991.

După ce a dobândit un statut de „țar” intangibil timp de un deceniu, Putin s-a regăsit la sfârșitul lui 2011 în fața unui val de contestare inedită din partea populației, care a ieșit în număr mare pe străzi pentru a denunța fraudarea alegerilor și corupția din țară.

Rețelele de socializare au jucat un rol preponderent în această contestare fără precedent. Mișcarea a fost declanșată de fraudele masive denunțate de observatori și de opoziție la alegerile legislative din decembrie, câștigate de partidul lui Putin, Rusia Unită.

După ce a adunat zeci de mii de persoane la mai multe manifestații din Moscova în perioada decembrie-martie, împotriva revenirii lui Putin la Kremlin, mobilizarea mișcării heteroclite inspirate în special de bloggerul anticorupție Aleksei Navalnîi a scăzut, din cauza absenței unui lider și a unei veritabile strategii, conform analiștilor.

Opoziția a făcut apel la o mare manifestație duminică, denumită „marșul milioanelor”, care va fi un test pentru capacitatea sa de mobilizare înainte de învestirea președintelui ales.

Reprezentanți ai opoziției se tem de o înăsprire a regimului odată cu revenirea lui Putin la Kremlin, care beneficiază în continuare de un sprijin important al populației și i-a criticat virulent pe detractorii săi, acuzându-i că sunt plătiți din străinătate.

În fața contestării, Putin le-a promis creșteri salariale profesorilor și medicilor, precum și ajutoare sociale considerabile până la sfârșitul mandatului său în 2018.

El a anunțat de asemenea un program de reînarmare fără precedent a țării, în valoare de 590 de miliarde de euro până în 2020, și creșteri de până la 300 la sută ale soldelor militarilor. Costul acestor măsuri este astronomic și riscă să ruineze țara dacă sunt puse în aplicare toate, potrivit experților.

Putin a mai promis să lupte împotriva declinului demografic și să continue o politică externă „echilibrată ca în trecut”.

Dar dacă nu răspunde aspirațiilor de schimbare ale societății, Putin s-ar putea confrunta cu probleme serioase, avertizează experții.

Vladimir Putin, liderul cu mână de fier al Rusiei

Vladimir Putin, spion fără renume apoi înalt funcționar sârguincios, s-a impus, după o ascensiune-fulger, ca un lider autoritar care a transformat Rusia în ultimii 12 ani, relatează AFP.

Ales cu aproape 64 la sută la prezidențialele din martie, după patru ani ca prim-ministru, Putin, un om cu o privire pătrunzătoare și fruntea lată, va rămâne la conducerea țării cel puțin până în 2018.

El a dat asigurări că are o singură ambiție, anume „dezvoltarea stabilă” a unei țări pe care a reușit deja să o scoată din situația anilor ’90 pentru a-i reda statura de mare putere.

„Nu credeam niciodată că voi deveni șeful statului”, declara el în februarie. „Dar mi-ar plăcea ca odată încheiată munca mea, Rusia contemporană să fie o construcție solidă”, adăuga el.

Pentru partizanii săi, „verticala puterii” în serviciul „liderului național” este garanția unui viitor radios. Ei felicită intransigența de care dă dovadă Putin, chiar și când acest lucru implică moartea a zeci de persoane nevinovate, cum a fost în timpul crizei ostaticilor de la teatrul Dubrovka din Moscova (2002).

El își cultivă acest rol de om dur și în fața camerelor de filmat. În timp ce nu vorbește deloc despre viața sa privată, inclusiv despre cele două fiice ale sale, Putin se lasă filmat călărind la bustul gol prin stepă, stingând incendii la bordul unui avion sau coborând cu bobul pe o pistă.

Dacă ar fi să credem ce scrie profesoara sa Vera Gurevici într-o carte din 2004, Putin, un judoka emerit, a preferat întotdeauna stilul puternic.

Certat pentru că i-a rupt piciorul unui coleg, la vârsta de 14 ani, el răspundea: „Sunt oameni care nu înțeleg cuvintele (…), înțeleg doar forța”, potrivit profesoarei sale, care adaugă că acest lucru i-a rămas întipărit în minte mult timp.

Confruntat din decembrie 2011, de la alegerile legislative controversate, cu o mișcare de contestare fără precedent, Vladimir Putin respinge criticile, calificându-i pe opozanți drept maimuțe, spioni plătiți de americani sau incapabili.

„Ei nu au un program unificat, mijloace clare și comprehensibile de a-și atinge obiectivele, care nu sunt nici ele clare, și nu au oameni capabili să facă lucruri concrete”, declara el în decembrie.

De atunci, pentru detractorii săi, anii Putin sunt cei ai disprețului față de democrație, după cum arată maniera în care revine la Kremlin.

Constituția nu autorizează decât două mandate consecutive la președinție, astfel că el l-a desemnat în 2008 ca succesor pe apropiatul său Dmitri Medvedev. Acesta nu a candidat la prezidențialele din 4 martie, respectând scenariul redactat de „mai mulți ani”, a explicat Vladimir Putin.

Totuși, Putin a intrat ca reformator în politică, în 1991, devenind un apropiat colaborator al primarului din Sankt Petersburg, după o carieră de ofițer KGB, despre care nu se cunoaște aproape nimic, cu excepția faptului că a activat în fosta Republică Democrată Germană (1985-1990).

În 1996, anul în care a intrat în administrația președintelui Boris Elțîn, care era afectat de alcool și boli, Putin avertizează chiar împotriva tentației de a reveni la un lider cu mână de fier pentru a restabili ordinea în Rusia.

„Acest confort va trece repede, acel pumn va începe să ne stranguleze”, spunea el într-un interviu.

La Kremlin, el a sedus atunci prin eficacitatea sa: din vara lui 1998, a fost numit la conducerea FSB (succesorul KGB), iar un an mai târziu a devenit prim-ministru.

În acest post, el s-a arătat a fi un lider fără concesii, declanșând în octombrie, după un val de atentate, al doilea război din Cecenia, un conflict sângeros care avea să fie baza popularității sale, dar și a imaginii sale autoritare.

În decembrie, Elțîn a demisionat și l-a lăsat pe Putin la Kremlin.

Bazându-se pe „structurile de forță” (FSB, poliție, armată) și pe apropiații săi de la Sankt Petersburg (fost Leningrad, unde s-a născut la 7 octombrie 1952), el s-a debarasat de câțiva „oligarhi”, acei oameni de afaceri foarte bogați și influenți sub mandatul lui Elțîn.

Unii sunt exilați, iar președintele grupului petrolier Iukos, Mihail Hodorkovski, intrat în rezistență, este în închisoare din 2003. Televiziunile trec sub controlul regimului, iar statul preia un rol preponderent în economie. Opoziția comunistă și populistă este tolerată deoarece nu atacă fundamentele sistemului.

În țară domnea ordinea, iar pentru unii acest lucru nu era întâmplător. „Eu cred că Putin este un om pe care Dumnezeu și destinul l-au trimis Rusiei în timp ce traversa o perioadă dificilă”, declara în iulie Vladislav Surkov, fost ideolog al regimului rus.