Prima pagină » Știri externe » Vor renunța SUA la scutul de la Deveselu după alegerea lui Trump? Frank Rose: „Există amenințări reale la adresa flancului sudic al NATO”

Vor renunța SUA la scutul de la Deveselu după alegerea lui Trump? Frank Rose: „Există amenințări reale la adresa flancului sudic al NATO”

Vor renunța SUA la scutul de la Deveselu după alegerea lui Trump? Frank Rose:  „Există amenințări reale la adresa flancului sudic al NATO
Statele Unite și NATO trebuie să fie vigilente în Europa de Est, inclusiv în zona Mării Negre, pentru a contracara acțiunile Rusiei, care încearcă subminarea sistemului de securitate euroatlantic, afirmă, într-un interviu acordat MEDIAFAX, Frank A. Rose, asistent al secretarului de Stat american. Chiar dacă mandatul său se încheie odată cu venirea la Casa Albă a noului președinte Donald Trump, Rose, cel care a reprezentat SUA la negocierile cu România privind instalarea scutului antirachetă de la Deveselu, consideră că nu se pune problema ca SUA să își schimbe atitudinea față de aliații săi, în încercarea de a normaliza relațiile cu Rusia: „Indiferent de administrație, democrată sau republicană, eu, personal, nu văd ca Statele Unite să își renege angajamentele față de aliatul nostru. Acesta este primul aspect. În al doilea rând, a existat o puternică susținere bipartită pentru sistemul european de apărare antirachetă; în ultimii șase ani, am avut o Cameră a Reprezentanților majoritar republicană, iar ei au finanțat în totalitate instalarea sistemelor Aegis de uz terestru la baza din România, astfel că mă aștept ca acest proiect să continue".

Alianța Nord-Atlantică trebuie să fie vigilentă în Europa de Est, inclusiv în regiunea Mării Negre, pentru a contracara acțiunile Rusiei, afirmă Frank A. Rose, asistent al secretarului de Stat american responsabil de Controlul armamentului, Verificare și Conformare, într-un interviu acordat agenției MEDIAFAX, subliniind că toate administrațiile de la Washinton au vrut și vor în continuare să aibă relații amicale cu Moscova, dar că „problema este Rusia”.

De asemenea, Frank A. Rose a explicat că România beneficiază de sprijin politic unanim în Statele Unite, fiind considerată un partener important, care depășește așteptările. În altă ordine de idei, Frank A. Rose a enumerat noi tipuri de amenințări la adresa securității internaționale și a recomandat Administrației Donald Trump să dialogheze cu Rusia și China pentru evitarea neînțelegerilor în domeniul apărării nucleare și strategice.

Prezentăm interviul integral:

Care sunt riscurile de securitate în regiunea Mării Negre?

Frank A. Rose: Îmi voi prefața răspunsul spunând că eu nu sunt oficialul american responsabil de situația de securitate în zona Mării Negre; această sarcină este atribuită, la Departamentul de Stat, colegei mele, secretarul de Stat asistent Victoria Nuland. Dar pot spune că Marea Neagră este o zonă de o reală importanță pentru Statele Unite și pentru aliații noștri; în plus, începând cu summitul NATO de la Varșovia, am observat o serie de inițiative menite să consolideze securitatea aliaților noștri de pe flancul estic, inclusiv în regiunea Mării Negre. Aș spune că una dintre cele mai mari preocupări pe care le avem în această zonă este Rusia, după ocuparea ilegală a Crimeei și în contextul exercițiilor militare. Prin urmare, trebuie să fim vigilenți și, sincer, cred că facem ceea ce trebuie pentru a răspunde amenințărilor ruse în această regiune.

România găzduiește elemente ale sistemului antirachetă NATO. Există vreo posibilitate ca Administrația Donald Trump să anuleze acest proiect pentru a face pe placul Rusiei?

Din păcate, nu pot vorbi în numele Administrației Trump, dar ceea ce aș spune este: în primul rând, există amenințări reale și evolutive la adresa flancului sudic al NATO; una dintre cele mai mari amenințări sunt activitățile continue ale Iranului de a dezvolta, a testa și a instala sisteme de rachete balistice; chiar dacă acordul nuclear iranian a reușit să frâneze programul nuclear iranian, programul balistic continuă; prin urmare, pentru a putea răspunde acestei amenințări, Alianța Nord-Atlantică trebuie să instaleze sisteme antibalistice eficiente. După cum știți, la summitul desfășurat la Varșovia în iulie, NATO a declarat operațională faza inițială a sistemului de apărare antirachetă, iar aceasta este o contribuție națională a Statelor Unite, având un rol important în acest sistem; indiferent de administrație, democrată sau republicană, eu, personal, nu văd ca Statele Unite să își renege angajamentele față de aliatul nostru. Acesta este primul aspect. În al doilea rând, a existat o puternică susținere bipartită pentru sistemul european de apărare antirachetă; în ultimii șase ani, am avut o Cameră a Reprezentanților majoritar republicană, iar ei au finanțat în totalitate instalarea sistemelor Aegis de uz terestru la baza din România, astfel că mă aștept ca acest proiect să continue. În al treilea rând, acest sistem nu vizează Rusia; elementele antirachetă ale SUA și NATO sunt îndreptate împotriva unor amenințări din afara zonei euroatlantice, mai precis suntem preocupați, așa cum am menționat anterior, de capacitățile balistice ale Iranului; sistemele de apărare antibalistică ale NATO și ale Statelor Unite nu sunt îndreptate împotriva Rusiei, nici nu au capacitatea tehnică de a submina capabilitățile strategice de disuasiune ale Rusiei.

Cum este percepută România la Washington? Este România un partener credibil și un pol de securitate în sud-estul Europei, în contextul pozițiilor proruse din țări învecinate?

Ceea ce aș spune este că eu cred că percepția la Washington, percepția bipartită la Washington este că România este un partener de securitate care depășește așteptările; în afară de găzduirea instalațiilor antibalistice pentru susținerea sistemului NATO de apărare antirachetă, (România – n.red.) este implicată activ în operațiunile din Afganistan de peste un deceniu. Am avut plăcerea de a rosti un discurs cu ocazia Zilei Naționale a României, la Washington; în afară de mine, au fost doi membri republicani ai Congresului care, în discursurile lor, au exprimat admirație pentru rolul important pe care îl joacă România pentru securitatea reciprocă și din care decurge susținerea în Congres, atât din partea democraților, cât și a republicanilor, pentru relația SUA-România. De aceea, cred că este corect să spun: considerăm România un partener serios de securitate și, sincer vorbind, dovezile în acest sens sunt foarte, foarte clare, indiferent că este vorba de găzduirea elementelor antirachetă, aici, în țara dumneavoastră, sau de trimiterea de trupe în Afganistan ori în alte regiuni ale lumii.

Care ar fi riscurile pentru Europa de Est în cazul în care Administrația Donald Trump ar avea relații mai bune cu Rusia și ar reduce angajamentele în cadrul NATO?

Din nou, nu pot vorbi în numele Administrației Donald Trump; dar pot spune următorul lucru: cred că toate administrațiile SUA din ultimii peste 20 de ani au încercat să aibă relații amicale cu Rusia; problema este Rusia. Iar atât timp cât Rusia continuă să submineze sistemul de securitate euroatlantic, cred că trebuie să fie conștientă că în Statele Unite există o puternică susținere bipartită pentru protejarea sistemului euroatlantic. Prin urmare, chiar nu pot face comentarii despre ce urmează să facă Administrația Trump, dar speranța mea puternică este că va continua abordarea bipartită a politicii externe a SUA din ultimii 60-70 de ani în privința intereselor de securitate pe care le avem aici, în Europa. Așteptăm să vedem. Dar, dacă urmărim numirile în funcții, generalul James Mattis va fi noul secretar al Apărării; el are o experiență îndelungată în colaborarea cu parteneri din toată lumea.

Ați vorbit recent despre noi tipuri de amenințări, în spațiul cosmic, în spațiul cibernetic și asupra cablurilor submarine de telecomunicații. Care sunt potențialii adversari în aceste zone?

Mă bucur că ați citit discursul meu, căci aceasta era tema ultimului discurs. Aș spune următorul lucru: potențialii noștri adversari, printre care se numără Rusia și China, dar sunt și alții, au urmărit de câteva decenii modul operațiunilor militare ale Statelor Unite și aliaților. Mai precis, ei înțeleg că Statele Unite și aliații depind de fluxurile de informații pentru activarea capabilităților militare. Iar perspectiva lor este că, dacă pot opri fluxurile de informații, pot obține un avantaj împotriva Statelor Unite și a aliaților noștri. Asta în primul rând. În al doilea rând, iar aceasta este ideea pe care voiam să o transmit de fapt în acel discurs, aceste capabilități nu pot fi privite separat. Toate sunt interconectate. Așa cum am spus în acel discurs, vastele sisteme din spațiu sunt foarte vulnerabile la atacuri cibernetice. Am menționat în discurs că acum câțiva ani a fost o situație în care un atac cibernetic a vizat patru sateliți meteorologici americani. Prin urmare, ideea este că nu putem privi provocările de securitate emergente ca fiind elemente separate; de fapt, sunt integrate; iar noi trebuie să ne asigurăm că, în perspectivă, vom privi aceste provocări de securitate emergente într-o manieră integrată. Acestea sunt ideile pe care am vrut să le evoc înainte de încheierea mandatului; voi fi în funcție până la jumătatea lunii ianuarie, astfel că am vrut să semnalez aceste lucruri, nu doar pentru instituțiile guvernamentale din SUA și din țările aliate, ci și pentru public și pentru comunitatea institutelor de analiză, dat fiind că acesta este un domeniu în care este necesar să acordăm mai multă atenție.

Ce ați recomanda viitoarei Administrații din SUA în privința relațiilor cu Rusia și China?

În pofida disensiunilor cu Rusia și China – și avem multe disensiuni cu Rusia și China, iar eu am criticat de multe ori în mod public ambele țări – este în interesul nostru să prevenim situațiile de percepție greșită și incidentele care pot induce în eroare cu Rusia și China, mai ales în domeniul capabilităților nucleare și strategice; și există anumite lucruri pe care le-aș recomanda: în primul rând, ar trebui să avem discuții pe tema stabilității strategice atât cu Rusia, cât și cu China; obiectivul acestor discuții ar fi evitarea situațiilor de percepție greșită și a incidentelor care pot induce în eroare; de asemenea, ar trebui să analizăm posibilitatea eforturilor de reducere a riscului nuclear, posibil prin prelungirea Noului Tratat START (Tratatul pentru Reducerea Armelor Strategice). De exemplu, în pofida tuturor problemelor existente în relațiile dintre SUA și Rusia, implementarea Noului Tratat pentru Reducerea Armelor Strategice, a Noului START, continuă. Iar cel mai important lucru despre acest Tratat nu este reducerea numărului armelor nucleare; acest lucru este important, dar nu cel mai important; cel mai important lucru sunt mecanismele de efectuare a inspecțiilor pe teren, schimbul de notificări despre mișcarea forțelor strategice; de la intrarea în vigoare a Tratatului, în anul 2011, am efectuat peste 12.000 de notificări, iar după reuniunea Comisiei consultative bilaterale, grupul creat prin Tratat pentru aplicarea măsurilor, întâlnirile continuă, sunt continuate activitățile de implementare a măsurilor. Obiectivul principal este reducerea riscurilor nucleare; iar eu cred că aceasta într-adevăr trebuie să fie prioritatea viitoarei Administrații, atât în relația cu Rusia, cât și cu China. Până acum, dialogul nostru a fost mult mai solid cu Rusia. Unul dintre lucrurile pe care eu am încercat să le fac în calitatea de asistent al secretarului de Stat a fost îmbunătățirea dialogului cu China în sfera capacităților strategice; spre exemplu, am prezidat prima reuniune cu China în domeniul securității spațiale, în mai 2016. Vom organiza o nouă reuniune cu China pe teme de securitate, la Beijing, înainte de sfârșitul acestui an. Acestea ar fi principalele recomandări pe care le fac.

Asistentul secretarului de Stat american responsabil de Controlul armamentului, Verificare și Conformare a efectuat, în perioada 12-16 decembrie, vizite oficiale în România, Belgia, Franța și Marea Britanie. Pe 12 decembrie, Frank Rose s-a aflat în vizită oficială la București, unde s-a întâlnit cu reprezentanți ai Președinției României, ai Ministerului de Externe și Ministerului Apărării.

Citește și