Xi Jinping, un enigmatic „prinț roșu” la conducerea Chinei

Xi Jinping deține de-acum toate frâiele puterii în China pentru următorii zece ani, dar rămâne o enigmă, atât de mult se confundă personalitatea sa cu cariera unui aparatcik care a știut să urce cu abilitate și prudență în ierarhia comunistă, relatează AFP.

Primul lider născut după fondarea regimului de către Mao Tse Tung, în 1949, el este fiul unui erou revoluționar, fiind cunoscut din acest motiv și ca unul dintre „prinții roșii” ai nomenklaturii celei de a doua puteri mondiale.

Mai degrabă masiv, cu o față ca de păpușă și părul negru cu o cărare impecabilă, Xi Jinping îi succedă, la vârsta de 59 de ani, lui Hu Jintao ca președinte al celei mai populate țări din lume (aproximativ 1,3 miliarde de locuitori). În noiembrie, Xi Jinping l-a înlocuit deja pe Hu Jintao ca numărul unu al ierarhiei Partidului Comunist Chinez (PCC), partid unic.

ACTUALITATE Sebastian Burduja, urări în VERSURI: Soarele să strălucească, prosumatorii să-l iubească/ Să avem gaze cât cuprinde, asta doar de noi depinde

16:28

NEWS ALERT Curtea de Apel București îi RESPINGE lui Călin Georgescu acțiunea prin care a contestat decizia BEC de anulare a alegerilor prezidențiale

16:24

Apropiat de armată, el a preluat imediat conducerea puternicei Comisii Militare, organul prin care PCC controlează Armata Populară de Eliberare (APL).

Însă acumularea acestor titluri nu îi conferă tot atâtea puteri depline, ca predecesorului său. El va fi nevoit să conducă cu ajutorul membrilor de rang înalt din cadrul PCC, unde, ca regulă, s-a impus consensul.

În cele patru luni de tranziție, Xi Jinping și-a consolidat poziția, dovedind, potrivit expertului în probleme chineze Jean-Pierre Cabestan, un „nou stil, dar nimic substanțial”.

La fel ca Hu Jinato, el a avertizat că fenomenul corupției endemice din interiorul PCC riscă să „ucidă Partidul” și, deci, regimul. Dar îi rămâne să își demonstreze voința declarată de a îndepărta nu doar „muștele”, cadrele locale corupte, ci și și „tigerii”, oficiali de rang înalt, și de a întreprinde reforme așteptate de majoritatea chinezilor.

Secretul care îl înconjoară pe Xi Jinping a fost spart în iunie de către agenția Bloomberg, care a dezvăluit averea colosală a rudelor sale. Ancheta jurnalistică a fost imediat cenzurată în China.

În contrast cu gestica „robotizată” a glacialului său predecesor, Xi Jinping este considerat o persoană călduroasă, susținând cu zâmbetul pe față alocuțiuni presărate cu ieșiri din tradiționala „limbă de lemn” comunistă.

El urmează să arate lucru în câteva zile, în cadrul primului turneu prezidențial, în Rusia și Africa.

Însă, dincolo de fațadă, acest bărbat rămâne, în mod fundamental, o enigmă.

Soția sa, Peng Liyuan, o cântăreață celebră avansată la gradul de general de armată este, de altfel, mai populară de cât el în China. Cuplul are o fiică ce se află, potrivit unor informații, la studii în Statele Unite, la Harvard, sub un nume fals.

În 2009 el a suprins întreaga lume, în cursul unei vizite în Mexic, criticându-i pe un ton mușcător pe „străinii cu burta plină, care nu au altceva mai bun de făcut decât să arate cu degetul” China.

Potrivit unei telegrame dezvăluite de WikiLeaks, Xi Jinping a mărturisit unor diplomați americani că îi plac filmele de război hollywoodiene. „Saving Private Ryan” al lui Spielberg ar fi filmul său preferat.

Însă, pentru a îl înțelege mai bine pe enigmaticul Xi Jinping este necesar să fie cunoscută perioada tulbure a tinereții sale.

Tatăl său, Xi Zhongxun, a fost unul dintre fondatorii gherilei comuniste în nordul Chinei. Victimă, ca mulți alții, a „Revoluției Culturale” a lui Mao (1966-1976), el va fi reabilitat la începutul anilor ’80, odată cu revenirea la putere a lui Deng Xiaoping.

Restul familiei sale va avea de suferit în timpul Revoluției Culturale (1966-1976). Mama sa este trimisă într-un lagăr de muncă. Sora sa vitregă ar fi fost ucisă.

Potrivit versiunii oficiale, tânărul Xi Jinping profită de bibliotecile abandonate pentru a învăța, citind tot ceea ce îi pică în mână.

La vârsta de 15 ani, Xi Jinping este expediat la țară, în Shaanxi (nord), împreună cu milioane de liceeni și studenți, inclusiv foști „gardieni roșii” ai „revoluției culturale”, cu scopul de a fi „reeducat” de către țărani.

El intră în Partid în 1974, după care este admis, în 1975, la recomandarea PCC, la prestigioasa Universitate Tsinghua din Beijing. Aici obține o diplomă de inginer chimist, o meserie pe care nu o va practica niciodată.

El datorează primele sale posturi relațiilor tatălui său și urmează, ulterior, o carieră clasică de cadru comunist – fără prea multă strălucire, dar evitând unele „capcane” – în cadrul căreia a forjat diverse alianțe cu scopul de a accede la funcții tot mai importante.

Revenind în mediul privilegiat al copilăriei, se căsătorește cu fiica ambasadorului Chinei în Marea Britanie, de care divorțează trei ani mai târziu.

În 1985 efectuează un sejur în America, în Iowa, unde studiază agricultura americană.

Guvernator la Fujian, în 2000, și șef al partidului la Zhejiang în 2002 – două dintre cele mai strălucitoare provincii de coastă ale „miracolului economic” chinez -, el este chemat în ajutor de către Hu Jinato, în 2007, să să facă „curățenie” în metropola Shanghai, unde numărul unu al partidului, Chen Liangyu, căruia îi ia locul, a fost îndepărtat de un vast scandal de corupție.

În octombrie 2007, la Congresul al XVII-lea al PCC, el își face intrarea în Comitetul Permanent al Biroului Politic, „centrul puterii”, în urma unui compromis asupra numelui său, între Hu Jintao și predecesorul său Jiang Zemin.

Numărul șase între cei nouă membri, el continuă ascensiunea. În martie 2008 devine vicepreședinte al statului chinez, iar în octombrie 2010 devine vicepreședinte al puternicei Comisii Militare a PCC. Această promovare îl confirmă ca succesor al lui Hu Jintao.

Xi Jinping a adâncit singur misterul care îl înconjoară la începutul lui septembrie, când a dispărut fără nicio explicație timp de aproximativ 12 zile, suscitând un val de speculații cu privire la starea sa de sănătate.

În străinătate, noii lideri chinezi sunt percepuți ca reformatori atunci când preiau funcțiile. Unii îl consideră pe Xi Jinping un apărător al sectorului privat. Alții dau asigurări cu nu va schimba absolut nimic.

„Nu văd în el un reformist, ca să fiu sincer”, afirmă Cabestan.