CANDIDATELE DESCOPERITE. Vocea feminismului din România demontează tehnicile de seducție electorală ale Elenei Udrea și ale Monicăi Macovei

După o viață de studii în domeniul feminismului, Mihaela Miroiu și-ar fi dorit să aleagă o femeie președinte, iar la aceste alegeri pentru votul ei și a milioane de români se bat două candidate – Monica Macovei și Elena Udrea. „Ideea de justiție se regăsește impecabil în programul Monicăi Macovei, dar ce să-i faci? Dacă eu prefer o dreptate cu trei ochi deschiși, în locul unei legate la ochi? (…) Este percepută ca o persoană justițiară, foarte puternică și tenace, o persoană care este în stare să se lupte cu monstrul, cu hidra corupției și a demonstrat lucrul ăsta prin tot ceea ce a făcut. Este un fel de substitut de Vlad Țepeș pentru mulți dintre susținătorii ei, deci cea care va continua până-n pânzele albe lupta împotriva corupției. Numai că aici sunt câteva probleme. Nu putem personaliza lupta împotriva corupției”, este de părere Mihaela Miroiu, care crede că Monica Macovei este o persoană „admirabilă” pentru felul în care s-a implicat în lupta pentru „așezarea drepturilor omului în România”. Consideră că și contracandidata ei, Elena Udrea, are câteva mari calități. „E foarte inteligentă, e tenace, e abilă, are rasă pentru politică, are vocație pentru asta, are forță pentru asta, are stomac moral, cum zic eticienii politici înghite oricâte broaște râioase și cade tot în picioare. Asta este o calitate a oamenilor politici, și ea o are. E vie, acaparează locul”, le enumeră profesorul universitar. Însă potrivit Mihaelei Miroiu, Udrea face câteva erori fundamentale: „Continuă să facă două greșeli mari. Să-l invoce pe Traian Băsescu și să spună într-un fel că este omul lui Băsescu. Dar ar trebui să știe un lucru: că într-o democrație și într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om. Nu e admisibil așa ceva (…) Este un atu că e o femeie seducătoare, și este o femeie atrăgătoare, acest lucru e un avantaj în sensul de a ține oamenii cu ochii pe tine, alături de tine. Pe de altă parte, este o capcană. Jucând cartea asta e foarte posibil să-i pierzi pe ceilalți, care te vor acuza tot timpul că joci o carte sexuală, în loc să joci o carte politică”, este de părere Mihaela Miroiu

Ce spune Mihaela Miroiu despre candidați

Monica Macovei. „Este percepută ca o persoană justițiară, foarte puternică și tenace, o persoană care este în stare să se lupte cu monstrul, cu hidra corupției și a demonstrat lucrul ăsta prin tot ceea ce a făcut. Este un fel de substitut de Vlad Țepeș pentru mulți dintre susținătorii ei, deci cea care va continua până-n pânzele albe lupta împotriva corupției. Numai că aici sunt câteva probleme. Nu putem personaliza lupta împotriva corupției.”

Elena Udrea. „Continuă să facă două greșeli mari. Să-l invoce pe Traian Băsescu și să spună într-un fel că este omul lui Băsescu. Dar ar trebui să știe un lucru: că într-o democrație și într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om. Nu e admisibil așa ceva”

Victor Ponta. „îl consider un personaj populist, de o specie periculoasă din punct de vedere politic, genul ăla care te linge care în campanie și după aia te jupoaie, pentru că să te lingă ia o grămadă de bani din bugetul public și îți crează senzația că viața ta va fi mai bună, după care ar urma să te jupoaie pentru că trebuie să recupereze toate pagubele produse de activitatea de linsoare”

Klaus Iohannis. „Din punct de vedere politic are un program care e foarte aproape de interesele femeilor, mai ales că e primul program politic care începe cu educația”

CITIȚI INTERVIUL PE LARG

Doamnă Mihaela Miroiu, cu cine votați la aceste alegeri?

Să vă spun persoana? Da, eu am să votez cu Klaus Iohannis. Sunt trei rațiuni principale: din punct de vedere politic are un program care e foarte aproape de interesele femeilor, mai ales că e primul program politic care începe cu educația. Educația este un domeniu profund feminizat, e un domeniu care face parte din interesul major al femeilor, poate să schimbe soarta femeilor profesoare, învățoare, educatoare în mod semnificativ, și implicit a copiilor, a tuturor femeilor și bărbaților care au copii de școală. Această chestiune le afectează pozitiv pe femei, chiar dacă acolo nu scrie programul lui Iohannis pentru femei, pentru că educația este un domeniu feminizat, major feminizat.

Sănătatea e în aceeași situație. În momentul în care tu faci o listă de priorități, în care domeniile feminizate primează asupra celor masculinizate, de pildă cine face ca prioritate întâi armate, serviciile secrete, justiție și așa mai departe, implicit face o listă de priorități în favoarea bărbaților.

Sigur că în justiție sunt foarte multe femei. Și la ora actuală, mai mult decât atât, se pare că așezarea corectă vine în România vine din curajul femeilor de a face chestia asta, femeile judecătoare în mod special.

Dar e clar că în momentul în care ai o agendă politică, în funcție de lista ta de priorități, oricine face analize de gen, poate să vadă și să-și răspundă la întrebarea dacă acest om ar putea realmente să influențeze repartizarea bugetului public ar conveni mai mult femeilor alegerile lui?

Mihaela Miroiu, despre Monica Macovei: „Dacă eu prefer o dreptate cu trei ochi deschiși, în locul unei legate la ochi?”

Avem două candidate care se luptă pentru cea mai puternică funcție în stat. Cum le apreciați performanțele?

Pentru mine a fost o sfârșietoare alegere între o femeie admirabilă, pe care o cunosc din anii ’90, pe care o admir pentru implicarea ei în așezarea drepturilor omului în România, într-o perioadă în care drepturile astea erau abstracții pure, și pentru tot ce a însemnat Monica Macovei în acea vreme, după care vorbim despre ea în calitate de ministru al Justiției, apoi europarlamentar, deci am avut toate motivele să fiu foarte mândră de o asemnea persoană, de un asemenea calibru printre candidați. Am avut toate motivele să o susțin, și acum o admir enorm, mie mi se pare extraordinar să nu ai un partid mare în spate, să-ți faci o campanie extraordinară, să faci ceva din resurse mici, să exiști totuși într-un stațiu foarte ostil, că nici n-ai bani să plătești pentru asta, să fii foarte bună de fapt pentru fișa postului prezidențial, am fost foarte entuziasmată. Și mai sunt entuziasmată. Și consider un câștig uriaș și pentru femei că ea candidează. Dar dacă mă uit la programele ei….

Eu spun așa atunci când un politician sau o politiciană și-a făcut un program, el arată concepția ta despre politică, concepția despre rolul statului în societate. Ei bine, dacă eu mă uit la programul ei și la cel al lui Iohannis, spun următorul lucru: concepția mea despre rolul statului în societate, despre dreptate socială și interesele mele de femeie se apropie mult mai mult de programul lui Iohannis decât de programul ei.

Și în momentul acesta a trebuit să am în mine o ruptură dramatică, adică aș fi vrut să o pot susține până în pânzele albe, dar numai că nu poți, pe de o parte să fii o feministă a liberalismului bunăstării generale cum este cazul meu, să ai în spate atâția ani în care ai lucrat pentru treaba asta, și să vezi un program în care concepția despre stat este foarte apropiată de programele neoconservatoare, în care politicle de egalitate de șanse nu sunt discutate, în care o bună parte din interesele femeilor legate de creșe, creșterea femeilor nu există, și practic statul ar trebui să ne păzească de hoți și răufăcători, adică cu alte cuvinte, ideea mea de dreptate socială se regăsește mult mai mult la Iohannis. Ideea de justiție se regăsește impecabil în programul Monicăi Macovei, dar ce să-i faci? Și asta am exprimat-o foarte clar: dacă eu prefer o dreptate cu trei ochi deschiși, în locul unei legate la ochi?

Ați spus că votați cu Klaus Iohannis. Este un vot rațional, din moment ce avem două femei care candidează – Monica Macovei și Elena Udrea.

Da. Mi-aș fi dorit din suflet să votez această femeie pe care o admir și pe care o prețuiesc enorm (n.r Monica Macovei). Aș fi vrut să fie ea, să trăiesc și eu momentul în care votez și cu tot sufletul și cu toată mintea mea o femeie de care sunt mândră fără rezerve.””

„Nu poți personaliza lupta împotriva corupției”

Este societatea românească pregătită să fie condusă de o femeie?

Eu am avut surprize foarte mari în evoluțiile astea. Sigur, ce am văzut în campania asta electorală este că sunt foarte mulți bărbați care o susțin pe Monica Macovei, de la implicat și rațional până la entuziast și fanatic, deci ai diverse registre de implicare. Bărbați pe care până atunci realmente i-aș fi bănuit de misoginism sau de o detașare foarte serioasă, care ar fi respins ideea să fie conduși de o femeie și care dintr-o dată și-au mutat formula. Candidatura Monicăi Macovei, în mod deosebit, putem vorbi și despre Elena Udrea, a ridicat enorm percepția asupra femeilor.

Monica Macovei este percepută ca o persoană justițiară, foarte puternică și tenace, o persoană care este în stare să se lupte cu monstrul, cu hidra corupției și a demontrat lucrul ăsta prin tot ceea ce a făcut. Este un fel de substitut de Vlad Țepeș pentru mulți dintre susținătorii ei, deci cea care va continua până-n pânzele albe lupta împotriva corupției. Numai că aici sunt câteva probleme. Nu putem personaliza lupta împotriva corupției.

Dacă este să o personalizăm, atunci trebuie să-i ridicăm un mare monument istoric altei femei, Codruței Kovesi. Deci rezultatele astea spectaculoase de acum, se datorează în mare măsură felului în care ea știe să conducă DNA.

Pe de altă parte, o democrație care nu se bazează pe instituții, ci pe partide politice, nu e democrație, e cu totul altceva. Vrei nu vrei, eu sunt politolog. Pentru mine democrație înseamnă instituții ale democrației, funcționale, care există și se dezvoltă indiferent cine le conduce. În aceste condiții, personlizarea excesivă, care nu e vina ei, e vina susținatorilor, și care îmi transofrma orice candidat intr-un mesia, pentru mine e foarte dubios, ciudat.

La fel de dubios și de ciudat este programul mizerabil populist al lui Ponta, în care se personalizează de exemplu existența pensiilor, politicile pensiile sunt legate de o persoană. Asta este ridicol. Până la urmă, fiecare dintre oamenii ăștia vor să presteze servicii de guvernare.

Au o credibilitate mai mică sau mai mare. Din punctul de vedere al eticii politice între Monica Macovei și Victor Ponta este ca de la Pământ la Lună. Deci nu pot fi nicicum în comun. Dacă îi distilezi îți iese ceva complet la polul opus.

Ea are toate aceste virtuți. În mare măsură, însă, cred că și-a selectat o echipă care a făcut două greșeli. E prea libertariană și prea a construit un model de stat care foarte greu are de-a face cu faptul că avem doar patru milioane și ceva de salariați.

Deci e foarte nerealist, nu poți construi un program ignorand datele sociologice și cu accent spre o chestiune imaginară: cum ar fi dacă statul ar fi complet răsturnat și și-ar exercita funcțiile de așa manieră încât ai răul, și răul principal este văzut în faptul că banii publici sunt piratați și că statul este capturat. Așa e. Nimeni nu i-a contrazis. Dar nu angajăm un ministru al justiției, nici un procuror general, nici un Vlad Țepeș, ci o persoană care trebuie să presteze servicii prezidențiale și care între altele trebuie să se bazeze pe instituții, între aceste componente ale democrației trebuie să se bazeze pe partide, ori la ora actuală Monica Macovei nu are susținere politică din partea partidelor.

Mihaela miroiu, despre Elena Udrea: „Mă amuză puțin că, în această campanie, a început să se plângă feminist de felul în care este tratată”

Cum apreciați prestația electorală a Elenei Udrea, care are o puternică susținere din partea primului om în stat?

Primul om în stat nu mai contează. Să spunem așa, contează cât aș conta eu instituțional înainte cu o lună de pensionare. Cine se mai cramponează de mine?

Mie învârtitul în jurul lui Băsescu mi se pare o mare prostie și o mare pierdere a acestei campanii, care în felul acesta nici nu mai e campanie. Deci, noi avem un fel de combinație între obsesia pentru Băsescu și un fel de joc de-a hoții și vardiștii care nu se mai termină. În campania pentru prezidențiale, de fapt, răspunsul pe care ar trebui să ni-l dăm este în cine ar trebui noi să avem încredere? că o să contribuie substanțial la un echilibru, la păsarea de cetățeni, la faptul că va funcționa statul de drept, la faptul că va exista funcționa democrația, că va exista o pace și o colaborare socială? Astea sunt întrebările pe care ar trebui să ni le punem și la capătul cărora ar trebui să hotărăm în cine avem cea mai mare încredere.

Asta cu privire la campanie, dar ce ne spuneți despre Elena Udrea?

Este o persoană fascinantă, absolut fascinantă. Și vreau să spun că am sentimente amestecate în legătură cu ea. Concepțiile sunt mai puțin amestecate, sentimentele sunt mai amestecate.

Sunt foarte multe lucruri la ea care îmi plac enorm, pentru care o apreciez, e foarte inteligentă, e tenace, e abilă, are rasă pentru politică, are vocație pentru asta, are forță pentru asta, are stomac moral, cum zic eticienii politici înghite oricâte broaște râioase și cade tot în picioare. Asta este o calitate a oamenilor politici, și ea o are. E vie, acaparează locul. Din punct de vedere psihologic are foarte multe atuuri și abilități ca politiciană, încât să poată să crească mult la nivelul carierei politice și în vizibilitate. O admir pentru asta.

Sunt câteva lucruri care mă fac însă mai reținută. Pe mine mă amuză puțin că, în această campanie, a început să se plângă feminist de felul în care este tratată și de misoginismul care s-a abătut asupra ei. Și s-a abătut. Dar misoginismul există cu sau fără Elena Udrea este foarte adevărat.

Problema este că, dacă știi că există, încearcă să nu-l mai alimentezi. Sigur că aici e o ispită la modul electoratul trebuie să mă placă, inclusiv electoratul masculin, e un atu felul în care arată, e un atu că e o femeie seducătoare, și este o femeie atrăgătoare, acest lucru e un avantaj în sensul de a ține oamenii cu ochii pe tine, alături de tine. Pe de altă parte, este o capcană. Jucând cartea asta e foarte posibil să-i pierzi pe ceilalți, care te vor acuza tot timpul că joci o carte sexuală, în loc să joci o carte politică. Ea a încercat să-și revină din cartea asta și să joace o carte politică, abandonând în mare măsură toate conotațiile legate de caracterul ei foarte atrăgător și ispititor. Și cu destul de mult succes zic eu.

„Udrea Face o greșeală că îl invocă pe Traian Băsescu. Într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om”

Pe de o parte oamenii, mai ales jurnaliștii și ceilalți politicieni, nu pot trece peste istoria anterioară a acestui comportament. Pe de altă parte, ea continuă să facă două greșeli mari. Să-l invoce pe Traian Băsescu și să spună într-un fel că este omul lui Băsescu. Dar ar trebui să știe un lucru: că într-o democrație și într-un stat de drept, niciun om nu este omul altui om. Nu e admisibil așa ceva. Deasupra fiecăruia dintre noi e legea. Nu există niciun om mai presus nici de Nenea Gica de la sculărie, legea e mai presus de el. Nu pot fi omul cuiva și nici altcineva nu poate fi omul meu. Dacă nu știu această regulă, că nu pot să fiu un mijloc pentru scopurile nimănui, nu am înțeles substanța democrației.

Pe de altă parte, și asta nu e deloc numai problema ei, e o problemă puțin mai generală, megalomania – este specifică multor politicieni români și este o moștenire de la Ceaușescu. Știți că foarte multă lume nostalgică spune că Ceaușescu ne-a făcut metroul, ne-a făcut industria, ne-a făcut blocurile. Eu am auzit-o spunând am făcut pârtii de schii, am făcut spitale, am făcut străzi etc.

Ar trebui să fii puțin mai ponderat. Da, am hotărît, am construit proiectele, am avut puterea să aloc banii, dar cei care le-au făcut sunt alții.

E un pic de modestie și un pic de recunoaștere și de recunoștință pentru cei care de fapt au executat proiectele ar fi dat foarte frumos. E mult prea mult eu, mie, mi în toată povestea din politica românească.

Prea mulți politicieni se prezintă pe ei ca pe buricul absolut al pământului fără care se prăbușeste lumea.

Nu știu de ce cred că nu are destulă atracție politică faptul de a fi modest, de a învăța să-i prețuiești pe alții, de a-ți cere iertare când greșești.

Are Elena Udrea programe dedicate femeilor? Ce ne puteți spune despre programul ei?

Mie Elena Udrea mi se pare că nu poate să stea în aceeași barcă cu Băsescu în niciun caz. Nici cu Monica Macovei, pentru că Monica Macovei crede în principii până-n pânzele albe.

În politică de exemplu, porunca morală fundamentală este să nu-ți încalci promisiunile, să nu faci promisiuni mincinoase. Macovei a promis și a făcut foarte mult cât a avut puterea să facă. Mai mult, sunt foarte sigură că are o miză mare legată de cât poate produce ea pentru oameni. E drept că fișa postului pentru președinte îi cere altceva, nu ceea ce a făcut ea până acum în experiența ei.

În ceea ce privește programul politic al Elenei Udrea, nu pot să spun că are ceea ce este fundamental din punct de vedere politic, și anume cote de reprezentare de gen în reprezentarea politică. Nu are asta, nu știu despre ce vorbește.

Mediafax Foto: Andreea Alexandru

„Ponta a murit ca om politic când a plagiat”

Despre Victor Ponta ce ne spuneți?

N-am vorbit despre Ponta pentru că, eu persoanal, am spus așa: pentru mine, Ponta ca om politic a murit când a plagiat. Victor Ponta a murit în trei etape. O dată că a plagiat, că n-a recunoscut, și că nu și-a cerut iertare. Eu cred că oamenii pot greși, chiar și greși catastrofal, cum e greșeala de a plagia, o greșeală de neiertat. Dar lasă-i pe ceilalți să hotărască singuri dacă te iartă sau nu pentru porcăria pe care ai făcut-o, incalificabilă. Dacă tu nu te căiești și nu-ți ceri iertare…

S-a „prescris”…

Atenție, noi vorbim aici de o abordare morală. Din punct de vedere legal poate să prescrie ce vrei și unde vrei. Partea nenorocită, și în sensul ăsta nu pot să mă joc în perimetrul unor asemenea alegeri, nu pot să mă joc unde nu e vorba de oameni care sunt profunzi moral cum e cazul Macovei sau Iohannis. Ce să discut și ce să aleg când e vorba de cineva lipsit de simț moral și a probat în nenumărate feluri că n-are simț moral. Cum să cred eu că mă poate reprezenta un om care pare că n-are simț moral nici cât cățelușa mea Lizuca? Căreia nu-i pretindem așa ceva.

Poate dacă își cerea iertare, poate dacă spunea „măi, n-am știut să scriu cum trebuie o lucrare academică, nu sunt singur care a făcut copy-paste, eram ocupat și am fost superficial, mi-am bătut joc de lucrarea mea de doctorat și conducătorul meu de doctorat probabil nici n-a citit lucrarea sau probabil nu are nicio problemă cu plagiatul. Vă rog să-mi iertați toate aceste neghiobii și renunț la titlul de doctor pentru că nu l-am căpătat pe drept, iar dumneavostră cetățeni ai României iertați-mă pentru greșeala mea”…. Până și eu profesoară universitară și conducătoare de doctorat m-aș fi gîndit, nu că ar putea fi președinte, dar că poate ar mai fi putut continua să fie în politică, pe roluri nu chiar de front page, pentru că cel puțin s-a căit și și-a cerut iertare. Pentru mine e descalificat moral.

„Ponta e un personaj populist, de o specie periculoasă din punct de vedere politic”

Dacă ar fi să-l judecați pe Victor Ponta în afara plagiatului despre care ați vorbit, ce ați putea spune?

Lista este enormă. Eu îl consider un personaj populist, de o specie periculoasă din punct de vedere politic, genul ăla care te linge care în campanie și după aia te jupoaie, pentru că să te lingă ia o grămadă de bani din bugetul public și îți crează senzația că viața ta va fi mai bună, după care ar urma să te jupoaie pentru că trebuie să recupereze toate pagubele produse de activitatea de linsoare. Numai că genului ăstuia de oameni nu îi pasă față de ce se întâmplă în viitor. Sunt oameni care trăiesc momentul, oameni care gândesc în strategia „eu acum sunt pe val, după mine potopul, și nu le pasă. Oamenii cu simț moral au responsabilitate nu numai pentru următoarele zile, au responsabilitate și pentru generațiile următoare. Ăștia sunt oameni de stat. Restul sunt figuranți de diverse feluri care ocupă în sens foarte păgubos funcțiile publice.

Ce v-ați fi dorit să vedeți în programul candidaților la președinție și n-ați găsit?

Dacă este vorba despre femei, mi-aș fi dorit să-și dorească o democrație partiară și să considere că așa cum de produs producem o resurse publice și bărbații și femeile, ar trebui în mod normal și bărbații și femeile să hotărască asupra lor. Ca să hotărăști asupra resurselor publice, asupra legilor după care trăiesc oamenii, ar trebui să fii acolo unde se iau hotărâri.

Cum? E clar, cu excepții fantastice cum e cel al Monicăi Macovei, care este un călăreț singuratic, poate că era foarte interesant dacă această alinață ACL ar fi propus-o pe ea în locul lui Iohannis, dacă ar fi fost cu adevărat susținută politic, să aibă șanse într-adevăr mari, dar n-a fost. Și n-a fost, pentru că cinstit le e foarte greu unor bărbați complexați să considere că nu vor fi de-a dreptul castrați simbolic, dacă în fața lor se află o femeie. Există acest complex tacit de care suferă bărbații.

Numai bărbații suferă de misoginism? Sau și femeile?

Nu în aceeași proporție. E fals că femeile nu votează femei. Dar să nu ne inchipuim că ele nu pot fi misogine, pot fi foarte misogine. Și candidatele pot să fie misogine, dar nu în aceeași măsură cu bărbații. După cum sunt și foarte mulți bărbați extrem de feminiști, foarte ăparteneriali și foarte suportivi pentru treaba asta, pe care eu îi consider democrați și umaniști.

Cum se va schimba percepția asupra femeilor după actuala campanie electorală

Un eșec al unei femei la alegerile prezidențiale cum ar influența percepția asupra femeilor în societate?

Păi presupunem că cele două candidate (n.r. Monica Macovei și Elena Udrea) vor avea eșec în sensul că niciuna dintre ele nu va ieși președinte. Nu este deloc un eșec. Să le comparăm cu ceilalți candidați. Păi să te situezi în poziția a treia a patra în condițiile astea, să fi un subiect ultramediatizat, să faci agendă politică, să influențezi puternic felul în care se poziționează ceilalți candidați, cum face Monica Macovei, asta e o victorie, nu numai a ei, e o victorie a femeilor. De data asta o femeie a impus cea mai mare parte a agendei politice de campanie. Au trebuit să țină toți cont de ea. Este o victorie, fără discuție, indiferent că vor lua 7 sau 5 procente. Cred că e un mare progres că în sensul culturii politice românii au câștigat și au câștigat foarte mult de pe urma acestei candidaturi. Eu mă uit ncu uriașă simpatie și cu foarte mult drag la evoluția asta istorică, pentru că în momentul în care am fost lăsați liberi în 90 și am putut alegere, ce au făcut românii a fost să voteze 2,5% femei în parlament și 1,6% în consiliile locale, deci lăsați liber după comunism ala egalitar reacția a fost: „Duceți-vă naibii, să nu vă mai vedem în fața ochilor în nicio formă de decizie politică!”

Păi dacă luăm de acolo, de la mizerabilul sexism, misoginism, la discriminarile pe fată, la o presă super ostilă și misogină până în momentul de față progresul este uriaș. Văd un mare progres istoric și dacă se va scrie istoria onestă a evoluției femeilor din punct de vedere politic în România acest moment este foarte important din punct de vedere istoric.

Imagine: Cătălin Sanda

Editor imagine: Florin Despa