Prima pagină » Interviurile Gândul » Ce au înțeles românii din Codul Bunelor Maniere? Răspunsul autoarei cărții vândute în peste 300.000 de exemplare în România

Ce au înțeles românii din Codul Bunelor Maniere? Răspunsul autoarei cărții vândute în peste 300.000 de exemplare în România

Să nu te faci de râs, să nu vorbești urât, să nu-ți jignești interlocutorul, să zâmbești sunt câteva dintre principalele reguli de bune maniere pe care toată lumea ar trebui să le repecte. Aurelia Marinescu autoarea „Codului Bunelor Maniere Astăzi" a vorbit într-un interviu pentru Gândul despre ce mai înseamnă astăzi politețea și despre comportamentul românilor la 25 de ani de la Revoluție. Cu toate că volumul „Codul Bunelor Maniere", publicat prima dată în 1995, a fost un succes, fiind vândut până acum în peste 300.000 de exemplare, Aurelia Marinescu consideră că, în general, cartea se cumpără pentru a fi făcută cadou, nu citită. „Normal este să asimilezi niște lucruri, nu doar să le citești într-o carte. În general, Cartea Bunelor Maniere Astăzi se cumpără pentru ca să fie făcută cadou și nu se citește", spune Aurelia Marinescu.

„Societatea românească a evoluat prost, adică românii nu se comportă în așa fel încât să se simtă bine interlocutorul. Și nu știu niște lucruri elementare care se obțin de la generație la generație”, a mai spus Aurelia Marinescu în interviul pentru gândul.

Cu toate că știe că niciunde în lume nu există vreo țară ai cărei cetățeni să se comporte perfect în societate, Aurelia Marinescu s-a gândit să scrie un cod al bunelor maniere după Revoluție, când a observat că românii nu sunt foarte educați.

„Românii erau foarte rudimentari, foarte prost crescuți, și mulți au rămas până în ziua de astăzi. Zilele trecute m-am urcat într-un  autobuz în Piața Moghioroș și un domn îmi zice  „Hai mamaie, mișcă-te mai repede”. Eu n-am fost obișnuită cu astfel de cuvinte” , spune Aurelia Marinescu.

„Astăzi, respectăm omul pentru statutul lui social, care nu are nicio legătură cu bunele maniere”

Fostă profesoară de limba română la Liceul Dimitrie Cantemir din Capitală, doamna Marinescu arată că speranța pentru civilizație vine de la tineri, cu toate că mulți dintre cei mai în vârstă îi consideră needucați pe aceștia.

„Cei  în vârstă dau tot timpul vina pe tineret – „vai tineretul din ziua de azi”- dar uită că au fost și ei tineri. Orice tânăr are două modalități de a se purta: una oficială în care asimilează tot ce i s-a spus la școală și un limbaj și un comportament dezinvolt, liber, în care tânărul pune radioul la maxim, spunând că e democrație, nedându-și seama că și pe el l-ar deranja muzica de Bach pusă la maxim. Respectul față de ceilalți e elementar”, arată Aurelia Marinescu.

Crescută în altă vreme, Aurelia Marinescu, astăzi în vârstă de 81 de ani, își amintește cum era viața în urmă cu jumătate de secol.

„Indiferent de statutul social, oamenii îi respectau pe ceilalți. De exemplu, la concerte mergeau numai din nevoia de a asculta muzică. Erau straturile sociale foarte bine determinate. Și oamenii erau respectați pentru munca lor, nu pentru statutul lor social”, arată Aurelia Marinescu.

Astăzi însă, lucrurile nu stau deloc așa. „Este un amestec între dorințele omului și realizarea lor. Și asta nu e bine, pentru că este respectat omul  pentru statutul social, care n-are nicio legătură cu bunele maniere”, mai spune autoarea Codului Bunelor Maniere.

Aurelia Marinescu revizuit și adăugit volumul bunelor maniere și anul acesta a publicat o nouă ediție, aniversară, în care vorbește inclusiv despre folosirea telefonului și a internetului.

Reguli de politețe la telefon, în era smartphone-ului

„Când sună telefonul, trebuie să răspundem cel mai târziu după al cincilea apel. Dacă ceva ne împiedică s-o facem (suntem sub duș sau intrăm în casă chiar atunci, încărcați cu sacoșe de cumpărături), ne cerem scuze celui care telefonează că i-am răspuns atât de târziu”, arată Aurelia Marinescu în capitolul despre „Telefonul – flagel, sau bineface?”.

„Telefonul se folosește dintotdeauna pe stradă. Erau cabine telefonice la care vorbeau oamenii, nu era nimic ieșit din comun. Dar trebuie să știi și cum să vorbești la telefon. De pildă, are voie să închidă numai cel care a sunat, trebuie să întrebe dacă cel sunat are timp de vorbit sau nu. Pe stradă, oamenii ar trebui să nu vorbească atât de mult și atât de tare. Dar asta este imposibil, și atunci facem concesii”, a spus Aurelia Marinescu în interviul acordat gândul.

Foto:Alexandru Hojda

Mizeria de pe străzi și limbajul trivial folosit de multe ori în plină stradă spune despre români că sunt necivilizați, consideră doamna Marinescu, care spune că speranța ei sunt tinerii care vin din urmă.

Surpriza pe care am avut-o este că tinerii și copiii îți atrag atenția dacă greșești. Odată am avut o pungă mică, mică de gunoi și am pus-o pe o  grămadă care era la colțul străzii. Atunci doi copii de nici 10 ani mi-au făcut observație că există lăzi de gunoi. Nădejdea este în tineretul care se comportă bine, ca în țările civilizate”, mai spune Aurelia Marinescu.

„Dacă părintele înjură și vorbește urât și nu-l respectă pe celălalt, nu poți să vorbești de cei 7 ani de acasă”

Petrecerea timpului  liber poate spune despre gradul de civilizație al unui popor, consideră Aurelia Marinescu. „Românii se axează numai pe mâncare, petreceri în aer liber și îi interesează mai puțin respectul față de celălalt”, arată autoarea regulilor de bune maniere, care spune că acestea se învață în familie sau de la cei care le practică. Cei șapte ani de acasă nu sunt vorbe goale, spune doamna Marinescu.

„Depinde cine ți-i dă. Că dacă bunicul sau părintele înjură și vorbește urât și nu-l respectă pe celălalt, nu poți să vorbești de cei 7 ani de acasă. Dar ei trebuie să fie obligatorii. Acum scriu o carte pentru cei mici, care nu știu să citească. Dacă oamenii  nu ai șapte ani de acasă cresc și ei la rândul lor copii prost crescuți”, arată autoarea.

Corupția ține și ea de nivelul de educație dintr-o societate. „Bunele maniere înseamnă să reziști tentației să nu devii dintr-un om cinstit un hoț”, consideră Aurelia Marinescu, care s-a întrebat de multe ori de unde vine corupția din societatea românească.

Și mi-am răspuns: „E, ce să facem? Trăim în România. Nu pot să-mi explic de unde vine necinstea, dar în mod sigur suntem poporul cel mai antipatizat, poate și de la confuzia rom/român, dar pe toate listele de referințe  maghiarii  de exemplu sunt înaintea noastră, iar românii sunt pe ultimul loc”, consideră Aurelia Marinescu.  Românii spre deosebire de alte popoare nu știu să-și pună în valoare calitățile, conchide Aurelia Marinescu.

Câteva reguli  de bune maniere:

Reguli pentru reușita conversației. Trebuie să fii întotdeauna atent la ceea ce ți se spune, astfel încât să nu-ți pui interlocutorul în inferioritate, chiar dacă ești mai instruit decât el.

Cum ne purtăm când ieșim în lume. Când suntem în vizită, codul este categoric: nu ne descălțăm.

Când suntem în societate nu ținem mâinile în buzunare, dar nici pe șolduri și nici la spate. Nu ne agățăm de un scaun sau de marginea unei mese și cu atât mai puțin de interlocutorul nostru.

În societate, nu cânți, nu fluieri, nu fredonezi melodii, chiar dacă ești înzestrat cu o voce fermecătoare.

Arta de a dărui și a primi. Nu se oferă și nu se țin în casă flori artificiale, orcât de bine le-ar imita pe cele naturale.

Florile se oferă de obicei fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă este „foarte frumos”.

Nu se dau flori bărbaților decât dacă se află la spital.

Florile nu se refuză în nicio situație.

Sursa: Codul Bunelor Maniere Astăzi, Ediție aniversară, Humanitas 2015

Cine este Aurelia Marinescu

Aurelia Marinescu s-a născut la 21 februarie 1934 la București. Este licențiată a Facultății de Limba și Literatura Română, Universitatea din București. A fost vreme de peste 25 de ani profesoară de română la liceul „Dimitrie Cantemir” din Capitală.  În 1996 a publicat Codul bunelor maniere astăzi. Prima ediție a fost urmată de alte trei (1999, 2002, 2015 – prezenta ediție aniversară), succesiv revăzute și aduse la zi.Cartea a fost un adevărat succes, vânzându-se în 300.000 de exemplare.

Citește și