Ce frumoasă te-ai făcut, Românie, dar ce urât vorbești!

Luna trecută, Martin S. Martin și-a lansat la București cartea „Cu mâna pe inimă”, apărută la Editura Humanitas, în care scrie despre viața din România, dar și despre cea din America. „Hai să vă arăt o față a Americii care e puțin cunoscută turistului obișnuit, care n-a  pătruns în comunitatea americană adevărată și tradițională, a rămas la vizitarea Mahnattanulul, a Disneylandului”, spune americanul, născut Martin Ștefan Constantinescu. Într-un interviu acordat gândul, reputatul chirurg vorbește despre partea de Românie pe care a dus-o în SUA, despre cum trăiește un român în America, dar și despre ceea ce își dorește pentru țara în care s-a născut.

CITIȚI MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL:

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu am dat BANI să-l cunosc pe Trump. Sunt mai zgârcit”

19:30

ACTUALITATE Victor Ponta: „Cu cât avansează INTELIGENȚA artificială, cu atât avansează și prostia naturală”

19:00

Domnule Martin, cum găsiți România când vă întoarceți acasă?

Nu cred că se poate da un singur răspuns. Am venit în București în fiecare an în ultimii cinci ani și e evident mult mai bine. Așa cum e aparența străzilor, așa cum sunt construcțiile,  astfaltul de pe străzi e mai bun, câinii au dispărut, Bucureștiul e mai curat, multe dintre blocurile care aveau culorile oribile ale scursurilor de ploaie și erau aproape negre s-au schimbat după izolarea termică. Strada când te uiți la ea arată mai bine. Orașul arată mult mai bine. Dar Bucureștiul are probleme enorme cu traficul, de nesuportat. Și cred că până nu va veni cineva care o să facă încrucișările modificate prin pasaje aeriene sau subterane n-o să puteți face față la numărul de mașini din orașul ăsta. Are o poluare foarte mare. Dar altfel, are noi magazine care arată bine, mici bussiness-uri, de la plăcintărie și bijuterii ieftine pentru femei până la marfă de calitate. Însă, am observat că de la an la an o schimbare negativă în felul oamenilor de a vorbi.

Asta era următoarea mea întrebare: cum i-ați caracteriza pe români?

E o limbă românească mai grăbită, mult mai agresivă, mult mai plină de vulgarități. Vezi pe stradă o fată bine îmbrăcată, drăguță,  dar de la trei metri o auzi cum vorbește și îi auzi înjurăturile. Asta era de neconceput pe timpul în care eram eu aici. Grația femeii, frumusețea femeii are o mulțime de a face cu înfățișarea exterioră, cu eleganța, cu mersul, cu comportamentul, dar și cu limbajul. De ce o fată de vârsta asta se crede mai interesantă să vorbească vulgarități? Am călătorit în câteva orașe cum au fost Piteștiul, Brașovul, Sinaia, Iașiul – am văzut și acolo cam același tip de schimbări. Schimbările urbanistice sunt pozitive, schimbările modului de trai sunt pozitive, strada arată bine, în America nu găsești o stradă cu atâtea femei frumoase și bine îmbrăcate,  pentru că sunt toate în mașini sau în apartamente, or, aici e o bucurie să vezi ce popor frumos e.

De ce credeți că s-au schimbat românii față de cum îi știați dumneavostră, cel puțin în privința limbajului?

Eu cred că sunt mode, e un model care a fost preluat prin imitare de la ceilalți. Și cineva a început chestia asta și a prins foarte repede. Așa cum dacă ar reveni la un limbaj civilizat va fi tot printr-o modă, când va deveni trendy să vorbești o limbă corectă și frumos articulată. Dar suntem acum în fază de obscenități, vulgarități, și mai ales un ton răstit, care nu exista în anii mei.

Ton repezit?

Da, repezit. Nerăbdarea de a spune lucrurile, care face vorba mai urâtă decât era înainte.

Vor oare oamenii să ardă etapele? Vi se pare că vine din lucrul ăsta?

Nu vine din personalitate? Nu vine din felul de a te manifesta? A fost un mare poet în România – Nichita Stănescu – care a vorbit și a scris versuri despre limba română cu o admirație extraordinară și a spus „limba română este patria mea”, și a arătat de multe ori de ce e atât de frumoasă și a contribuit la schimbarea limbajului într-un sens fără egal. Nu e păcat să ai o limbă atât de frumoasă? Ați auzit limbi care nu sunt atât de atrăgătoare prin sonoritate și inflexiuni, nu îmi e rușine să dau exemplul limbii japoneze. Mie nu-mi mai place să vorbesc japoneză în felul ăla răstit și sacadat. Nu e păcat să ai o limbă atât de frumosă și să o strici prin felul în care o folosești? Nu e păcat să nu o păstrăzi așa cum păstrezi clădirile, străzile, frumusețile naturale.

Dumneavoastră în America vorbiți limba română?

În casă. Sunt trei categorii de români în America: cei ca noi, eu și nevastă-mea, care am venit primii, suntem români care trăiesc în America. În casele noastre se vorbește românește sută la sută. Copiii noștri au vorbit cu noi limba română. Ne bucurăm de viața americană, dar ne păstrăm tradițiile,  ne închinăm ca ortodocșii, ne ducem la biserica ortodoxă, avem o bucătărie amestecată, și americană și română, și grecească, și franceză. Dar ne bucurăm să ne aducem prietenii la o masă românească. Citim ziarele românești în fiecare zi, vorbim despre problemele românești. Apoi vin copiii noștri, fie născuți acolo, fie veniți la vârste foarte mici. Ei sunt cei cărora le-aș zice româno – americani. În casele lor se vorbește engleză, după ce au plecat la colegii și universități și după ce s-au căsătorit, ei sunt mult mai implicați în viața americană. Au avut o prezență mare a culturii românești prin noi și prin ce au trăit în copilăria lor. Și apoi vin copiii lor, care nu mai sunt români, partea românească e o ușoară amintire a unui trecut de familie, nu stăpânesc limba română, nu citesc cărți românești, sunt americani. Aceste trei generații au un comportament și un fel de a gândi total diferite.

Cum sunt văzuți românii în America?

Dacă faci ce trebuie, dacă ești un profesionist bun, nu vei auzi niciodată „tu nu știi, tu ești român, tu stai puțin mai la o parte, fiindcă noi știm mai bine”, ori „argumentul tău nu e bun pentru că tu aparții unei alte etnii”- niciodată. Sau promovarea ta către un post pe care îl meriți ar putea avea ceva cu faptul că nu ești născut aici.

Dar dacă nu faci ce trebuie, dacă ai un viciu ascuns- mincinos, bețiv, leneș, bârfitor- dacă aduci cu tine niște obiceiuri greșite din cultura română, pe care le știu foarte bine pentru că le-am trăit, atunci îți vor spune „tu nu ești ca noi”. Înaintarea ta în profesie și în societate nu va fi atât de netedă și de ușoară, greșelile pe care le vei face îți vor fi aduse la cunoștință fără nicio ezitare. În America nu există tabuuri despre ce poți să vorbești, se poate vorbi de absolut orice, se poate întreba orice. Și dacă ai pus o întrebare greșită, cel care răspunde îți spune „da, îți răspund, dar nu trebuia să întrebi asta”.

La copiii noștri depinde enorm de cum au trecut prin școli și ce fel de școli au fost cele prin care au trecut. În clipa când au devenit profesioniști independenți și de valoare au aceeași evoluție cu toată lumea.

Este comunitatea românilor unită?

 Există mai multe asociații de români. Românii sunt foarte uniți, numai românii care nu sunt de calitate nu sunt uniți. În Chattanooga, care e un oraș de 300.000 de oameni în statul Tennessee, pentru mulți ani eu și nevastă-mea am fost singurii doctori români. Acum vreo 10 ani brusc  au venit cei mai tineri ca noi, care au terminat facultatea, și-au dat examenele de bord și au venit la rezidență în America și apoi s-au stabilit în America. Și în orașul nostru brusc au devenit 15 doctori români, un oraș mic față de altele. Noi am făcut imediat un club al doctorilor români și toți, dar absolut toți, fără nicio excepție, sunt oameni de valoare în profesia lor, foarte stimați, cu succes în locurile unde lucrează, oameni cu etică și cu umor, și care citesc cărți românești. Noi avem un club care se întâlnește automat o dată pe lună, într-o zi stabilită – a doua marți în fiecare lună, la ora șapte seara într-un restaurant care ține deschis 24 de ore. Luăm o cină împreună, ne certăm pe subiecte politice și rămânem cei mai buni prieteni.

V-ați certat și acum, cu ocazia alegerilor?

Da, sigur, absolut. Dar e o ceartă civilizată.

În America n-au fost chiar probleme cu votul.

Mie îmi expirase pașaportul românesc și n-am putut vota. Dar pot să vă spun cum aș fi votat: aș fi votat ori pentru Monica Macovei, ori pentru Klaus Iohannis.

Ați scris într-o carte de-a dumneavostră că America nu e așa cum o văd cei mai mulți dintre români și ați vrut să le arătați o altă față a Americii. De fapt, cum este America?

America nu e într-un fel, sunt mai multe Americi. Și eu am prezentat Statele Unite în eseul acela în încercarea de a schimba părerile antiamericane bazate pe lipsă de informații sau pe informații greșite, ăsta a fost rostul cărții. Și am ales un număr de subiecte care sunt aproape lucruri comune, unele chiar caricaturale – cum că americanii  nu știu să mănânce, americanii nu știu să se îmbrace, americanii sunt proști, ei nu știu unde e Bucureștiul, îl confundă cu Budapesta.Eu îi întreb aproape invariabil pe cei care aduc exemplul necunoașterii capitalei române: spune-mi capitala Perului!

Am descoperit în America că e o țară foarte bună, eu cred că e cea mai bună din lume, care nu e perfectă. Și am descoperit nu atâtea diferențe între lucruri și modalități, ci între atitudinea oamenilor din America și atitudinea oamenilor din Europa, și inclusiv din România. Și am găsit in Statele Unite multe atitudinii care sunt mai bune. Am vrut să pun în carte acele lucruri care merită stimă, poate chiar merită să fie imitate și care sunt altfel decât apar în aceste variante foarte limitate de a discuta defectele americanilor. Intenționat n-am pus atitudini negative care există.

N-am vrut să fac o confuzie, am vrut să spun: „hai să vă arăt o față a Americii care e puțin cunoscută turistului obișnuit”, care n-a  pătruns în comunitatea americană adevărată și tradițională, a rămas la vizitarea Mahnattanulul, a Disneylandului, poate Las Vegas, și crede că a văzut și știe America. Pentru că această majoritate  americană despre care am vorbit este tăcută și puțin prezentată, ea nu e explozivă, trebuie să trăiești în mijlocul ei și să o cunoști nu America din filmele americane, cu droguri, cu sex, cu violență.

Percepția asta e luată și din filmele americane.

 Dar eu am vrut să atrag atenția asupra faptului că există încă o parte a națiunii, care este de fapt șira spinării a poporului  american, acea parte a națiunii care face lucrurile durabile, acea parte a națiunii  plătește taxele, acea parte a națiunii contribuie la mersul înainte al lumii, acea parte a națiunii crește copii buni care n-ajung pe stradă să jefuiască automatele bancare ș. a.m.d, pentru că ea nu e des prezentată, este oarecum în umbră. Absolut și din filmele americane.

Politicienii o numesc the silent majority  și are un cuvânt de spus la alegeri, acolo o vezi, adică îi vezi rezultatele. Și despre acea parte am vrut eu să vorbesc și să o aduc  la cunoștința publicului românesc și să-i spun: hai să vă arăt o parte din informații care ar putea să vă shcimbe părerea.

Dar amercanilor ce le spuneți despre români?

E o mică poveste cu asta. Până la Revoluția din 1989,  România era foarte puțin cunoscută. Când cineva afla că ești român i se părea interesant: „spune-mi și mie ceva despre țara ta”.

Trei lucruri știau: Nadia Comăneci, Ceaușescu și unii veneau cu Gheorghe Hagi, fotbalistul care jucase la Barcelona, și Dracula, bineînțeles. După 89 a fost un  interes enorm. Te oprea în spital lume pe care nu o cunoșteai: „spune-mi și mie ce se întâmplă, cum putem ajuta?” Era un interes fabulos.

Pe urmă, a venit fenomentul de la Târgu Mureș din 1990, cu bâtele, cu bătaia, cu oameni întinși pe stradă. Eu nu știu nici azi explicația corectă a ce s-a întâmplat și cine a fost cel mai vinovat. Dar din acel moment nu a mai existat nimeni care să mă întrebe ce se întâmplă cu România. A mai existat un moment favorabil după atacul terorist de la New York. Un ziarist român -Cornel Nistorescu- a scris un editorial Odă Americii care a explodat pe internet, dar a fost un interes trecător pentru acest om.

Mediafax Foto: Victor Ciupuligă

Dumneavostră care ați lucrat mulți ani la Institutul Fundeni, cum găsiți medicina românescă  când vă întoarceți în România?

Mi-e greu să vă spun că n-am vizitat spitale. Pot să vă spun că am fost la congrese medicale- anul trecut am fost la două-  la congresul național de chirugie de la Iași, în septembrie, și la congresul național de cardiologie de  la sinaia, în octombrie, și amândouă mi s-au părut de o ținută înaltă.

Mai știu, că am urmărit ce s-a întâmplat în chirurgia cardiacă, că un grup de medici conduși de profesorul Horațiu Suciu la Târgu Mureș  a operat un număr de copii cu cardiopatii congenitale foarte complexe și i-am citit articolele și am rămas impresionat.

Știu că centrele de chirurgie cardiacă au făcut lucruri foarte bune în ultima vreme și mă bucur pentru asta.

Mai știu ce se întâmplă în cardiologie, dar nu pot să vă spun ce se întâmplă în ortopedie, medicină internă. În cardiologie se întâmplă lucruri bune și se fac intervenții comparabile cu cele din spitalele cele mai bune din lume. Nu știu dacă volumul este suficient, dar știu că se fac lucruri bune.

O problemă pe care toată lumea o ridică în sistemul sanitar sunt salariile medicilor. Medicii sunt nemulțumiți, ca urmare 3.000 de medici pleacă anual. Cum vedeți problema asta? Există vreo soluție?

Medicina nu trebuie să fie bugetară, să aparțină de guvern. Trebuie să fie independentă să-și facă proprii ei bani, de la cabinetul medical până la spitalul multidisciplinar. Asta o face profitabilă și funcțională, nu ai nevoie de nicio direcție să-și dea aprobarea să cumperi materialele de care ai nevoie, le cumperi singur pe banii tăi. În America,  prin anii 40, când medicina a început să devină scumpă, au ajuns la concluzia că dacă se apucă să pompeze bani în instituțiile statului și să plătească medicii ca salariați ajung la niște sume fabuloase. Și au făcut o chestie foarte simplă: au făcut o lege în care dacă un spital se declară fără profit, adică nu folosește profitul pentru interese personale, deci nu e un spital condus de 10 doctori, proprietarii care iau tot profitul și îl împart în 10, acele spitale nu mai plătesc impozite. Spitalele care au fost pe lângă biserici, pe lângă așezăminte sociale au practicat aceleași prețuri pentru munca lor și au investit toți banii în reconstrucții, noi tehnologii și în personal mai bun, în cercetare.  Niciun ban din profitul lor nu a mers la o persoană particulară. Astea s-au dezvoltat cel mai mult, cu cea mai mare viteză, ele au dus medicina americană înainte.

Statul a pierdut taxele veniturilor profiturilor lor, dar față de ce era nevoie, dacă voia să le finanțeze, a fost mult mai puțin. Asta îi trebuie României- spitalele să fie independente, să aibă specialiști de calitate, atunci vor putea să aibă salarii de 5.000 de euro pe lună și asistentele medicale de 2.800 de euro, pentru că ei vor plăti la nivelul la care nu mai pleacă din țară. Cât timp vor lucra cu bugetul ce aparține de Ministerul Sănătății vor fi deficitare și nu vor putea să țină spațiul cu restul.

Dacă ați fi ministru al Sănătății care ar fi măsurile pe care le-ați lua?

Privatizarea medicinei pe toate planurile, control asupra fraudei, promovarea valorilor adevărate, nu a celor cu credit social și politic, și grija ca să deschid piața asigurărilor, nu o singură companie care e un fel de surogat al Ministerului Sănătății, ci companii multiple care prin competiție vor fi obligate să ducă prețurile în jos. Nu prețurile pe care le plătesc medicilor și spitalelor, ci prețurile pe car ele percep asiguraților. Adică acele asigurări de sănătate trebuie să se conducă după principiul profitului, că asta e legea pieței libere, dar nu pentru profituri uriașe și servicii controlate.

Când vă referiți ca corupția din sistem vă referiți și la șpaga pe care o primesc medicii?

Dacă faci un sistem cum vă spun eu asta nu va mai avea loc.

Vin și în America pacienții cu atenții pentru medici?

Nu. Nu există acest lucru. Eu m-am dus la cardiologul meu cu două ouă încondeiate de Paște și a fost foarte jenat să le primească. I-am spus că ăsta nu e un cadou, este un obicei care se face în anumite regiuni ale țării.

În România e altă cultură, altă tradiție în privința atenților pentru medici.

Gândiți-vă că dacă un om plătește asigurarea pentru el și familia lui, și să zicem că omul câștigă 1000 de euro pe lună, și nevasta lui tot o mie de euro pe lună, și trebuie să plătească 250 de euro pe lună asigurarea pentru membrii de familie, nu va mai fi înclinat să dea un plic doctorului și nici n-are de ce, pentru că are ușa deschisă și nu i se va mai spune nu poți fi operat decât peste două luni. Făcând un sistem fair și foarte deschis, fără ascunzișuri și fără secrete, vei face sistemul rentabil. N-o să fie ușor și n-o să fie fără niște lucruri dureroase la început ca orice salt.

Dar ce este sistemul medical din România este o falsă asigurare de sănătate, fiindcă nu dă tuturor cât au nevoie în servicii medicale și nu dă tuturor spitalelor aceeași șansă. E un sistem depășit sistemul care ține de sistemul național, nu trebuie să țină de  Guvern.

Guvernul trebuie să inspecteze și să supravegheze că noi apucăm pe căi greșite, dar nu să decidă ce să facă și cum să facă. Unitatea medicală decide ce bani investește și în ce. Vrei medicină ca pe piața liberă trebuie să faci sistemul de asigurare de sănătate ca pentru piața liberă.

Dacă ar fi să comparați cele două sisteme medicale, românesc și american, care sunt diferențele? Se pot compara cele două sisteme?

Se pot compara la evaluarea oamenilor, oamenii sunt inteligenți și talentați, și de câte ori vezi un tânăr doctor român venit la rezidență e clar că devine printre cei mai buni. Pus în condiții corecte, el face o dezvoltare spectaculoasă. Deci, dacă anumiți doctori nu sunt buni aici nu e din cauza lor, e din cauza de sistem. Facultatea de Medicină din România este exclusiv teoretică, nu-i învață nimic practic, ei termină cu o foarte bună informație, dar nu sunt în stare să pună o perfuzie și nu pot resuscita un om pe stradă.

Asta spuneți și în carte că se întâmpla pe timpul studenției dumneavostră. Dar și acum?

Și acum e la fel. Învățarea acestor lucruri este 1,2,3,4,5- trebuie să le știe automat. Rezidența nu e destul de riguroasă și personalul de învățământ care conduce programele de rezidențiat nu e interesat să formeze din rezidenți oameni foarte calificați. Ba chiar dai de situații în care un medic șef de secție nu vrea să lase rezidentul să vină la operația bolnavului particular pentru că e legat de bolnav printr-un interes pe care nu are curajul să-l declare pe față. Asta e o situație total anormală, rezidentul trebuie să aibă acces la absolut orice din spitalul ăla.

Deci, rezidență riguroasă, să scoți specialiști foarte buni, spitale funcționale și policlinici funcționale, și normalizarea lucrurilor, acest lucru să se întâmple fără reglementări și repartiții.

Un spital dacă vrea să fie bun recrutează absolvenții cei mai buni, își face rezidenții cei mai buni și doctorii cei mai buni.

Ce legătură are directorul care face repartiția din Ministerul Sănătății cu interesul acelui spital? E un simplu birocrat, habar n-are de nevoile acelui spital, e numai un nume pentru el. Dacă lași sistemul liber, ierarhia medicală, după valoare, se instalează singură și sistemul profită.

Deci rigoare la învățământ, rigoare la rezidență, rigoare la cei pe care îi faci cadre didactice, fiindcă sunt foarte mulți slabi, corupți și cărora nu le pasă. Deasemeni rigoare la examene si la acordarea de titluri. Titlurile universitare din România, în unele cazuri, au devenit un fel de recompense pentru alte lucruri decât valoarea și performanța. Ele se obtin prin influenta, uneori prin plata. Daca ati vorbi cu studentii in medicina, va vor spune cum strâng bani înainte de examen ca să-i facă un cadou foarte mare profesorului.

În America toate examenele sunt electronice și nici nu se dau în spitale, se dau în centre de examen.

E o mare dezbatere în România că ne pleacă anual mii de medici, iar statul dă la rândul lui mulți bani pentru pregătirea lor.

Cum îl aduci înapoi pe medicul care câștigă 10.000 de euro pe lună în străinătate, ca să-i dai 800 de euro pe lună în țară? Este vina sistemului dacă medicii pleacă în străinătate. Și situația nu va putea fi corectată, decât când medicii vor avea în țară venituri comparabile cu cele din străinatate, dar asta nu se poate realiza decât decât dacă scoță sistemul medical din regimul bugetar și îl privatizezi complet.

Ce l-ați sfătui pe un student care se pregătește să dea la Medicină?

Fii cel mai bun și fă ce e cel mai bine pentru interesul tău. L-aș sfătui să se ducă la ceea ce se numește medicină cardiovasculară, mai puțin la chirurgie cardiacă.

Chirurgia cardiacă pierde lucruri care sunt din ce în ce mai mult luate de cardiologie și de cei care sunt specialiști vasculari fără să deschidă corpul omenesc. Apoi aș sfătui un student în medicină să considere oncologia, care în ultimii 10 ani are performanțe fără egal, vindecarea în cancer a devenit o realitate, nu mai e o vagă speranță, sunt multiple forme de cancer care se pot vindeca. Apoi sunt foarte active si performante ortopedia, traumatologia, anestezia, medicina de urgent, terapia intensive, chirurgia reparatorie cu protezari multiple.

De asemenea, oftalmologia e un domeniu bun, va veni foarte curând retina artificală care va da vedere orbilor. Sunt multe domenii de vârf. Un domeniu fabulos în America este cercetarea medicală.

În statistici, România nu stă prea bine în ceea ce privește bolile de inimă, dar și la alte boli. Ce i-ați sfătui pe români ca să nu ajungă la chirurgie și nici să ia medicamente toată viața?

 Pentru cei care nu au încă o boală de inimă declarată, prima recomandare este abandonarea completa a fumatului, tratarea precoce a hipertensiunii arteriale, o dieta sănătoasă și corectarea dislipidemiei (colesterolul anormal). Pentru toată lumea recomand evitatea obezității, mișcarea fizică, dieta sanatosă și prevenirea efectelor hipertensiunii. De asemenea, o bună îngrijire a diabetului pentru cei care au deja diabet.

Pentru cei care deja au o boală de inimă, pe lângă ce tratetază doctorii lor, un sfat foarte simplu: o aspirină pe zi, un kilometru de plimbare pe zi și jumătate de pahar de vin seara.

În România, avem multe cazuri de malpraxis. În America sunt astfel de cazuri? Ce i se întâmplă unui medic care omoară un pacient?

Se întâmplă și acolo, însă toți medicii sunt asigurați și intervine asigurarea ta pentru malpraxis, tu nu-ți pierzi vremea prin tribunale. Dar gluma este că a devenit loterie națională. Asigurarea medicală pentru malpraxis a ajuns la niște sume mari-în anumite discipline cum este obstretica s-a ajuns la 200.000 de dolari pe an, numai asigurarea medicală pentru doctori. Bolnavii s-au transformat în abili speculatori de asigurări și te dau în judecată pentru 4 milioane de dolari. Li se spune procese frivole și unele sunt absolut trăznite. La un moment dat se înțeleg  avocații între ei să cadă la pace și se ajunge la o compensație de 72.000 de dolari, în loc de 4 milioane, iar în acel punct închid procesul pentru că toată lumea știe că nu poate câștiga mai mult.

Care sistem medical din lume este cel mai bun?

Niciunul. Adeseori se dă exemplu sistemul suedez. Nu este cel mai bun din lume. Dimensiunea problemei face ca niciun sistem din lume să nu fie perfect. Dar dacă sistemul medical reușește să nu lase oamenii în afară și să facă cel mai bun lucru la care te poți aștepta, dacă te uiți la cifrele de insucces, la mortalități, la durata de viață a canceroșilor operați, la mortalitatea infantilă, la supraviețuirea accidentelor – dacă sunt parametrii ăștia adunați și ei sunt sub cea mai bună cifră cunoscută până atunci ai un sistem bun.

Lumea știe în Europa că americanii nu au sistem bun fiindcă au un sistem în care rămân oameni care nu sunt asigurați. Dar dacă un om care cerșeste și trăiește pe stradă face infarct miocardic și trecătorul cheamă salvarea, salvarea îl ia imediat și îl tratează pe drumul către spital ca pe oricine.

El intră pe aceeași linie de tratament, ca orice alt bolnav și nimeni nu-l întreabă de asigurare. Este tratat la fel ca orice alt bolnav, prin intervențiile de urgență, terapia de reanimare și cu medicamentele indicate. Apoi este pus în rezerva de un pat, cu baie, TV color și aer condiționat. La sfârșitul spitalizării, un reprezentant al spitalului începe sa adune datele personale, contactează asigurarile sociale și aranjează transferul la un serviciu medical de convalescență. Spitalul își recuperează pierderea, dar n-are niciun profit. Și asta o raportează la sfârșitul anului ca partea lor de caritate. Deci chestia că un om fără resurse nu este primit la camera de gardă nu este adevărată.

Președintele Obama este acuzat că al vrea să europenizeze America în privința sistemului medical. Ca medic, cum comentați?

Este corect. Obamacare, care e forma caricaturală, este o reformă a sistemului de sănătate, care a lucrat multă vreme cu trei jucători principali: bolnavii, asigurările de sănătate și sistemul medical. Sistemul medical asigură tratamentul, companiile de asigurări acoperea costul, iar bolnavii asigurați plăteau asigurarea lunară, pentru ei și familiile lor. Pacienții neasigurați, care au fost estimați la 40 de milioane, înainte de introducerea acestei reforme, erau împărțiti în trei grupe: imigranții ilegali (în jur de 14 milioane), tinerii cu venit care nu voiau să plătească asigurarea și oamenii fără venit, sau cu venit foarte mic. Toți aceștia foloseau pentru problemele medicale acute tratamentul la camerele de garda, care au devenit supra solicitate. Dar costul tratamentului medical este foarte ridicat la camera de gardă. O amigdalită acută tratată la serviciul de urgență al spitalului costă 1.200 de dolari; același tratament la un cabinet medical costă doar 100 de dolari.

Obamacare, care a asigurat pe toată lumea, a înghesuit toți neasigurații în sistem, dar a asigurat costul suplimentar prin ridicarea taxelor de asigurare la cei care plateau deja. Cel mai mare beneficiu l-au avut neasigurații și companiile de asigurare.

Sistemul s-a schimbat într-unul cu patru jucători: bolnavii-guvernul-companiile de asigurări și sistemul medical.

Echipa Obama a dat asigurări că reforma medicală nu va crește „nici măcar cu o centimă” costul sănătății. A fost o minciună deliberată, destinată să facă să se voteze legea. Costurile au explodat pentru cei care plătesc asigurările.

Vă voi da un exemplu, acela al practicii medicale din care am făcut parte: un grup de șase cardiologi, cu 50 de salariați. Inainte de reformă, doctorii au făcut contract cu o companie de asigurări. Doctorii plăteau 100% din asigurarea lor și 90% din cea a salariaților. Un salariat, plătea 46 de dolari pe lună și era responsabil pentru ce se numește „partea deductibilă”, care este ceea ce plătești din buzunar, înainte ca asigurarea să înceapă acoperirea costurilor. Partea deductibilă era de 500 de dolari pe an. Astăzi, după aplicarea Obamacare, un salariat plătește peste 100 de dolari pe lună și partea deductibilă a crescut la 2.000 de dolari pe an.

Dumneavostră ca specialist,  cum vedeți viitorul Obamacare?

Partea bună a reformei de sănătate a sistemului american este că a introdus universalitatea: toată lumea este asigurată. Partea proastă este că asigurările au devenit mult mai scumpe pentru cei care plăteau și înainte și acum. În plus, serviciile medicale s-au raționalizat și un asigurat primește mult mai puține servicii decât înainte. Companiile de asigurări veghează și refuză testele, intervențiile și medicamentele scumpe. Bolnavii sunt tratați bine, dar nu cel mai bine.

Cei care au beneficiat de aceasta reformă sunt bolnavii neplătitori, guvernul, care a extins asigurările medicale facandu-i pe alții să plătească și companiile de asigurări. Cei care au pierdut sunt bolnavii plătitori, spitalele și doctorii, cărora li s-a redus plata pentru servicii.

V-ați gândit să vă întoarceți în România?

La 10 ani după plecare, era 1995, când ne-am întors pentru prima dată am descoperit că noi ne-am schimbat, că cei de aici s-au schimbat. Noi am venit cu gândul că o să fie o reconectare imediată, dar n-a fost pentru că în tine se petrec schimbări foarte multe.