Cum a devenit mai român decât românii doctorul Ani, „indianul de la Masterchef”: „România m-a făcut om. Este locul unde mi-am câștigat respectul. Aici am totul”

Într-o Românie în care la fiecare 4 ore un medic român alege să părăsească țară pentru un loc de muncă într-un spital din străinătate pentru un salariu chiar și de zece ori mai mare decât la noi, doctori de naționalitate indiană, iraniană sau siriană aleg să le ia locul. Din păcate, numărul acestora este atât de mic, încât nu acoperă nici 10% din golul lăsat de medicii români.

Acesta este și cazul lui Anjani Kumar Jaiswal, în vârstă de 30 de ani, medicul rezident de naționalitate indiană din Oradea pe care o țară întreagă l-a văzut la show-ul culinar MasterChef. „Pentru mine, România este țara care m-a făcut om. Este locul unde mi-am câștigat respectul, am un loc de muncă. Aici am totul”, a declarat dr. Anjani într-un interviul acordat gândul.

A venit pentru prima dată în România în urmă cu 11 ani, iar de atunci a decis să nu părăsească țara care l-a adoptat chiar dacă a primit oferte de muncă mult mai avantajoase în Germania și Anglia. „Am primit o propunere în care mi se ofereau 3.000 de euro, dar pentru mine nu banii sunt importanți. Eu sunt fericit dacă am bani doar ca să îmi plătesc chiria, restul utilităților și ca să mănânc, iar acest lucru România mi-l asigură”, spune medicul indian stabilit în Oradea. Este în al treilea an trei de rezidențiat în neurochirurgie.

Recunoaște că a trecut prin momente dificile din punct de vedere financiar, dar nici atunci nu s-a gândit să plece din România. „În anii IV și V de facultate au fost luni în care am trăit cu 50 de euro pe lună. Ai mei nu puteau să îmi trimită bani de acasă și a trebuit să mă descurc. M-au ajutat colegii de facultate și prietenii”, mărturisește dr. Anjani.

Mai jos puteți citi interviul pe care dr. Anjani Kumar Jaiswal l-a acordat pentru gândul.

Când ai venit în România? De ce ai ales țara noastră pentru a profesa medicina?

Am ajuns în România în noiembrie 2003. Am venit să dau la Facultatea de Medicină din Oradea. Decizia de a face facultatea în această țară a fost după ce nu am intrat la Facultatea de medicină din India. Atunci, fratele meu, medic, care era stabilit aici din 1999, mi-a spus să vin la el și să fac Facultatea de Medicină în Oradea. Iar de atunci sunt aici. Rare au fost dățile în care m-am mai dus acasă în India.

Nu ți-a fost greu să renunți la familia ta, la prietenii tăi și să vii într-o țară străină de unde să o iei de la zero?

În România era fratele meu care m-a ajutat foarte mult ca să mă acomodez. Mi-a fost greu cu limba, dar fratele meu m-am ajutat, mi-a explicat. Cel mai greu mi-a fost să mă obișnuiesc cu mâncarea. La noi nu există ciorbe sau supe. Încet, încet m-am obișnuit și cu asta.

Ce știai despre România înainte să vii aici?

Auzisem de Hagi, fotbalistul. Asta era tot ce știam.

Care a fost cel mai dificil moment prin care ai trecut de când te-ai stabilit în România?

În anul IV și V de facultate au fost luni în care am trăit cu 50 de euro pe lună. Ai mei nu puteau să îmi trimită bani de acasă și a trebuit să mă descurc. M-au ajutat colegii de facultate și prietenii. Mergeam cu ei la țară și mâncam acolo. Eu le găteam. De Crăciun, mergeam și tăiam porcul și, așa cum e obiceiul la voi, carnea se împărțea la toată lumea care ajuta. În facultate nu am avut bani de manuale. Cărțile de medicină sunt foarte scumpe. Îmi făceam mereu xerox-uri. Acum e mult mai ușor. Cărțile se găsesc și pe internet și pot fi luate și puse pe telefon, tabletă, calculator.

O mare parte dintre tinerii români care fac Facultatea de Medicină aleg ca în perioada rezidențiatului să profeseze în alte țări. Tu de ce ai ales să rămâi să practici medicina în România?

Mie îmi place aici, în România. M-am obișnuit. Când aud că medicii români pleacă să muncească în alte țări mi se pare un pic ciudat. Nu știu, poate că nu sunt prea multe locuri disponibile în spitalele din România, dar dacă îți dai silința îl poți obține și cu siguranță poți duce o viață bună și aici.

Ești mulțumit de salariul pe care îl primești de la Spitalul Județean Oradea? Dar de condițiile în care muncești în spital?

Am primit o propunere în care mi se ofereau 3.000 de euro, dar pentru mine nu banii sunt importanți. Eu sunt fericit dacă am bani doar ca să îmi plătesc chiria, restul utilităților și ca să mănânc, iar acest lucru România mi-l asigură. După ce îmi plătesc toate cele mai rămân lunar cu vreo 400-500 de lei, Îmi sunt suficienți. Mănânc rar în oraș, îmi gătesc acasă. Dacă pleci în străinătate nu rămâi cu mai mulți bani dacă e să calculezi. Acolo cazarea e scumpă, mâncarea e scumpă, nivelul de trai e ridicat. Dacă am asigurată cazarea și mâncarea, pentru mine restul nu contează.

Faci rezidențiatul în neurochirurgie. De ce ai ales această specializare?

Eu am vrut să fac chirurgia generală, dar pentru că nu mai erau locuri pe această specializare am decis să fac neurochirurgia.

Părinții sunt medici? Cum de tu și fratele tău ați optat pentru această profesie?

Părinții mei sunt oameni normali, cu o condiție modestă. Mama este casnică, iar tatăl meu este contabil la stat. Mama și-a dorit ca noi să devenim medici. Noi locuim, în India, într-un oraș mic numit Pachperwa, în partea de nord. Este situat în apropiere de granița cu Nepal. În copilărie vedeam destul de des oameni care aveau nevoie de un medic, dar care nu aveau acces la servicii medicale. Astfel, s-a născut dorința ca noi să facem ceva în acest sens. Fratele meu s-a întors în India, acasă, și practică medicina în orașul natal, dar, eu nu cred că o să îl urmez. Îmi place foarte mult aici.

Dincolo de venitul mic, mulți medici români optează să plece la spitalele din străinătate și din cauza atitudinii nerecunoscătoare pe care o afișează pacienții sau aparținătorii. Cu tine cum se poartă aceștia?

Nu m-am confruntat cu astfel de situații. Când aud că sunt străin se bucură foarte mult că unul ca mine a ales să muncească într-un spital din România și că a ales să îi trateze pe ei chiar și pe un salariu mic. Deseori pacienții și aparținătorii îmi mulțumesc pentru ceea ce fac pentru ei.

După experiența MasterChef ai învățat multe lucruri în materie de cooking. Dacă ți s-ar oferi un job într-un restaurant de lux și un salariu de mii de euro, ai renunța la profesia de medic?

După terminarea emisiunii m-am mai întâlnit cu foștii colegi cu care am rămas în relații apropiate. Am participat chiar și la diferite evenimente culinare. Dacă ar fi să mi se ofere un job în acest domeniu, nu aș accepta. Ca să fii bucătar e foarte greu. Cunosc cazuri de chefi care stau chiar și 16 ore în picioare. Menirea mea e să fiu medic. Cu toate astea o să mai merg la evenimente de cooking cu o singură condiție: să nu fiu de gardă la spital sau să nu fiu în timpul programului la spital.

Ce sfat ai pentru medicii români care optează să muncească în străinătate?

Să meargă în străinătate, să se specializeze, dar dacă acolo nu găsesc ceea ce și-au imaginat să se întoarcă. Nu cred că viața de medic este atât de rea în România încât să spui că nu vrei să profesezi aici. Banii nu îți aduc fericirea.