Cum ar putea rămâne Victor Ponta DOCTOR ÎN DREPT. Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, la INTERVIURILE GÂNDUL

Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, susține în interviul acordat Gândul, că nu a discutat cu premierul Victor Ponta depre ordonanța prin care un deținător al titlului de doctor poate renunța la el, iar actul normativ are acordul celor „13 universități care asigură conducerea Consiliului Național al Rectorilor”.  Întrebat de criticile dure mediului academic în privința actului normativ, ministrul a evitat un răspuns tranșant, spunând că ordonanța cuprinde o serie de prevederi pentru deblocarea sistemului de învățământ superior. Ministrul a precizat că nu va semna ordinul care reglementează procedura de renunțare la titlul de doctor până când Parlamentul nu va lua o decizie în privința ordonanței. „Nu pretind că nu putem greși, dar în cazul în care am greșit sunt sigur că în Parlament acest lucru va putea fi amendat. De aceea, am preferat să nu promovez metodologia de revocare prin ordin de ministru a titlului de doctor până când Parlamentul nu confirmă dacă inițiativa a fost corectă din toate punctele de vedere sau nu”.

Sorin Cîmpeanu a mai vorbit în interviul acordat gândul despre despre predarea religiei în școli, despre contestarea notelor de către elevi, dar și despre cum se va schimba modul în care elevii susțin simulările pentru examenele naționale  în perioada următoare. În privința ultimelor schimbări aduse de noul regulament din școli, ministrul Educației se teme că, dacă unele dintre prevederi nu vor fi aplicate cu responsabilitate, acest lucru poate duce la blocarea activității din școală.

Cele mai importante declarații:

VIDEO NETANYAHU anunță „progrese” în negocierile cu Hamas, dar este prudent asupra perspectivelor unui acord

20:52

ACTUALITATE Marcel Ciolacu DESFIINȚEAZĂ acuzațiile lansate de George Simion, la adresa social-democraților: „Să vă duceți imediat la DNA și să spuneți”

20:50

DESPRE ORDONANȚĂ

„Nu am discutat despre ordonanță cu dumnealui (Victor Ponta – n.r.), am discutat în mod firesc despre problemele care au fost ridicate ca fiind de importanță în cadrul audierilor prin care orice ministru trece prim comisiile din Cameră și Senat, și bineînțeles, am menționat și această problemă care a fost ridicată la nivelul comisiei, în opinia mea considerând că în cadrul unei audieri ar trebui să punem accentul pe problemele de interes general”

„În primul rând, vreau să fac o precizare foarte importantă: ordonanța nu are o singură prevedere, ordonanța are șase prevederi care privesc sistemul de educație. Deci, alături de aceste prevederi, existând o solicitare de renunțare la titlu, solicitare care a generat o presiune, presiune mai mare decât s-ar fi cuvenit poate, pot să înțeleg, din partea mass-media și a mediului academic, a trebuit să ne concentrăm pe identificarea de soluții pentru rezolvarea unei probleme care a apărut independent de voința Ministerului Educației„

„Pe 23 decembrie, am transmis către toate universitățile din România, către rectorii din universități, intenția ministerului de a promova această ordonanță de urgență. Cele 13 universități care asigură conducerea Consiliului Național al Rectorilor și-au dat acordul în mod expres cu privire la oportunitatea și necesitatea acestor măsuri„

„În condițiile în care nu exista un cadru legal, se cerea un răspuns și nu aveai niciun răspuns, a trebuit să identificăm soluția. La momentul respectiv, dată fiind și perioada scurtă de timp în care a trebuit să luăm această decizie, care decizie a fost bazată și pe acordul Consiliul Național al Rectorilor, prin consultarea cu colegii care au o pregătire juridică a fost identificată această formă din perspectiva posibilității renunțării la un drept personal. Trebuie să vă spun că sunt și alte solicitări de renunțare la un titlu științific. Sunt chiar trei”

„Nu poți să renunți la titlul de doctor pentru că ordonanța spune că procedura de revocare va fi promovată printr-un ordin de ministru. Până când nu apare această procedură de revocare aprobată prin ordin de ministru nu poți renunța. Iar această procedură de revocare aș vrea să o inițiez după ce Ministerul Educației s-a asigurat că și Parlamentul are aceeași viziune. Dacă va avea o opțiune diferită și va anula această inițiativă, sigur că procedura de revocare rămâne fără obiect”

„În ultimii 15 ani s-au validat 53.000 de teze de doctorat. Sigur că mai este perioada 1990-2000 în care n-aș vrea să mă hazardez cu un număr exact, dar numărul este ceva mai redus”

DESPRE CONTESTAREA NOTELOR

„Această posibilitate de contestare a notelor, aplicată fără maximă responsabilitate, dusă în extremis, poate bloca întregul sistem, pentru că orice elev părinte sau tutore poate să conteste orice notă, cu sau fără motiv. Iar profesorii sunt obligați să răspundă acestor contestații. În măsura în care  se va face uz într-o manieră exagerată, și în cazuri în care nu sunt deloc fundamendate de această prevedere, îmi exprim îngrijorarea cu privire la posibilitatea  blocării procesului didactic”

DESPRE RELIGIA ÎN ȘCOLI

„Decizia Curții Constituționale este  executorie, ea spune că orele de religie sunt obligatorii pentru minister și pentru școală și sunt opționale pentru elevi. Am înțeles că Biserica Ortodoxă apreciază această decizie ca o încurajare a manifestării participării la orele de religie”

CITIȚI MAI JOS INTERVIUL INTEGRAL:

Domnule ministru, v-ați început mandatul cu o nouă schimbare a legii educației – ordonanța care prevede printre altele renunțarea de bună voie la un titlu științific, ordonanță care a creat o mare dezbatere în societate și mai ales în lumea academică. Există o petiție semnată de peste 2000 de oameni,  în majoritate profesori universitari din România și din străinătate, care cer retragerea acestei ordonanțe și spun că a fost dată pentru un singur om – primul ministru Victor Ponta. Ce le răspundeți acestor oameni?

În primul rând, vreau să fac o precizare foarte importantă: ordonanța nu are o singură prevedere, ordonanța are șase prevederi care privesc sistemul de educație. În primul rând, aș face vorbire despre intenția Ministerului Educației de a introduce învățământul dual. Ăsta a fost un lucru extrem de important atunci când am decis inițierea acestei ordonanțe. În detaliu, este vorba de faptul că de trei ani de zile forma de învățământ preuniversitar- cea mai recomandată pentru a asigura acest mult dorit deziderat- și anume apropierea sintre sistemul de educație și piața muncii- constă tocmai în acest învățământ profesional și tehnic. El până acum a fost organizat cu durata de 2 și 3 ani, s-a adresat absolvenților de clasa a opta și de clasa a noua. La solicitarea mediului economic, la recomandările Comisiei Europene și în conformitate cu strategia Ministerului Educației de a încuraja această formă de învățământ profesional și tehnic am introdus prin ordonanță învățământul dual care se adresează absolvenților de zece clase. Urgența a constat în necesitatea promovării ofertei educaționale a liceelor în parteneriat cu agenții economici. Acesta a fost un lucru extrem de important. Sigur  nu s-au reglementat toate aspectele, așa cum ne-am fi dorit, prin această ordonanță, dar consider că este un prim pas solicitat și binevenit. Un al doilea lucru cuprins în ordonanță  este cel legat de universități: am considerat că la nivelul ansamblului universităților românești că este foarte necesar, este vorba despre faptul că la 1 octombrie 2014 un număr mare de cadre didactice din învățământul universitar și-au început în mod legal activitatea de predare în lucrări practice și de laborator, este vorba despre colegii asistenți și lectori/șefi de lucrări care nu au reușit să finalizeze doctoratul. Prevederea legii 1/2011 spunea că la patru ani de la adoptarea ei, adică pe 9 februarie 2015, toate cadrele didactice care nu și-au susținut doctoratul sunt scoase automat din sistemul de învățământ superior. Nu intru pe fond să discut necesitatea pregătirii doctorale a cadrelor didactice din învățământul superior, dar, repet, ce am făcut prin acest articol din ordonanța de urgență este că am prorogat termenul de 9 februarie, ce nu înseamnă nimic altceva decât data la care s-au împlinit patru ani de la intrarea în vigoare a legii educației naționale.

Dar sunteți de acord cu obligativitatea doctoratului la un profesor?

Da, sunt pentru necesitatea doctoratului ca formă de pregărire a cadrelor didactice din învățământul superior. Prin ordonanță nu am făcut nimic altceva decât să prorogăm termenul de la 9 februarie până la finele anului universitar. Mai exact, am început un proces didactic peste o mie de cadre didactice cu multe zeci de mii de studenți, este normal să-i lăsăm să-și finalizeze procesul didactic început în mod legal, după care, sigur, cei care nu au reușit să obțină titlul de doctor nu vor mai putea activa în sistemul de învățământ superior ca și titulari.

În această ordonanță există totuși acel articol privind renunțarea la titlu de doctor, articol pentru care există și o sesizare la Avocatul Poporului. Ce sens mai are atunci să susții o teză de doctorat și apoi să renunți la ea?

Am înțeles insistența dumneavoastră, dar mai sunt alte lucruri care erau așteptate de întreg sistemul universitar. În contextul în care aceste cinci elemente, din care nu am prezentat decât două – ar mai fi posibilitatea legală a semnării contractelor instituționale necesare în toate universitățile românești datorită unei prevederi care obliga aprobarea categoriilor de cheltuieli prin hotărâre de guvern pentru fiecare universitate în parte-lucru care încalcă grav autonomia universitară. Nu puteau fi semnate contractele finale pentru finanțarea universităților, era vorba despre funcționarea ARACIS, lucru fără de care niciun sistem de învățământ european nu își poate imagina cum ar putea funcționa. Deci, alături de aceste prevederi, existând o solicitare de renunțare la titlu, solicitare care a generat o presiune, presiune mai mare decât s-ar fi cuvenit poate, pot să înțeleg, din partea mass-media și a mediului academic, a trebuit să ne concentrăm pe identificarea de soluții pentru rezolvarea unei probleme care a apărut independent de voința Ministerului Educației.

Această ordonanță era pregătită înainte ca Victor Ponta să anunțe că renunță la titlul de doctor?

După cum știți, am depus jurămîntul pe data de 17 decembrie 2014. În paralel cu susținerea bugetului educației, cu susținerea activității de predare primire în educație erau toate aceste elemente de care am făcut deja vorbire în treacăt pe agenda ministerului. Le-am reunit într-o propunere de act normativ, tot ce am considerat urgent în intervalul 17- 23 decembrie. Pe 23 decembrie, am transmis către toate universitățile din România, către rectorii din universități, intenția ministerului de a promova această ordonanță de urgență.

Și ce v-au răspuns?

Cele 13 universități care asigură conducerea Consiliului Național al Rectorilor și-au dat acordul în mod expres cu privire la oportunitatea și necesitatea acestor măsuri.

Inclusiv Universitatea din București?

Universitatea din București.. dacă vreți vă menționez care au fost universitățile din consiliul de conducere a Consiliul Național al Rectorilor, Universitatea din București nu este în consiliul de comandă – este UBB-ul, Universitatea de Vest, Politehnica din București, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București – sunt 13 universități și 13 rectori care și-au dat acordul în mod expres asupra necesității și oportunității acestor măsuri. Nu am înregistrat reacții negative din partea altor universități care n-au fost solicitate, era Ajunul Crăciunului, să se pronunțe în mod expres. Unii au susținut, alții au transmis urări de „La mulți ani!”. Însă, așa cum am precizat cu proxima ședință a Consiliului Național al Rectorilor, am verificat post și rezultatul a fost următorul: din 93 de univeristăți au participat 73 de universități și s-au înregistrat 69 de voturi pentru necesitatea și oportunitatea acestor măsuri și doar patru de abținere, repet abținere. Universitatea București s-a abținut.

Și cu toate acestea, mulți dintre profesorii care predau la aceste universități au semnat petiția prin care nu sunt de acord în special cu acest articol prin care o persoană care nu mai vrea titlul științific să poată să renunțe la el.

Existând această solicitare căreia nu puteam să-i dăm curs în cadrul legal existent, pentru că este consiliul național de etică, conform  legii, organismul abilitat să se pronunțe, s-a pronunțat și hotărârea este definitivă, urmând să fie anulată decât prin justiție. În justiție, Ministerul Educației nu mai are niciun rol. În condițiile în care, repet,  solicitările de răspuns în această speță au fost multiple și insistente, cadrul legal  în mod evident nu exista.

Era singura posibilitate legală? Nu se putea rezolva la universitatea care și-a dat titlul.

Voiam să precizez că sunt multe etape în cadrul universității: susținerea respectivei teze în cadrul catedrei de specialitate, susținerea în fața comisiei, validarea susținerii la nivelul senatului universității respective, după care aceste lucrări intră în comisia de specialitate a CNADTCU, în cazul în care validează verdictul comisiei de susținere a tezei de doctorat propune consiliul general confirmarea acestei validări, consiliul general CNADTCU validează această propunere și o înaintează către ministru și acesta dă ordinul de ministru.

În condițiile în care nu exista un cadru legal, se cerea un răspuns și nu aveai niciun răspuns, a trebuit să identificăm soluția. La momentul respectiv, dată fiind și perioada scurtă de timp în care a trebuit să luăm această decizie, care decizie a fost bazată și pe acordul Consiliul Național al Rectorilor, prin consultarea cu colegii care au o pregătire juridică a fost identificată această formă din perspectiva posibilității renunțării la un drept personal. Trebuie să vă spun că sunt și alte solicitări de renunțare la un titlu științific.

Ați declarat că mai sunt alte două cereri. Cine sunt  cei care vor să renunțe?

Sunt chiar trei. Nu sunt persoane publice și nu cred că putem să le încălcăm drepturile prin nominalizări. Este un absolvent al Facultății de Electronică, un absolvent de la ASE am impresia.

Titlul de doctor este unul public, nu-l ții ascuns.

Deci, am identificat această posibilitate de soluționare a unei cereri adresate insistent.

Insistent de către domnul prim ministru?

Nu, insistent de către mass-media și de la nivelul Universității din București care ne-a transmis o solicitare:  avem această solicitare a premierului vă rog să luați măsurile legale care se impun.

Numai că măsurile legale care se impun au fost deja luate. Mai mult decât atât nu puteai să iei în cadrul legal existent. Să dai curs renunțării la titlu nu puteai, de revocare iarăși nu puteai, pentru că organismul abilitat era Consiliul Național de Etică, care s-a pronunțat definitiv. Nu mai puteai să faci ceva. Am identificat această cale recomandată de către colegii cu pregătire juridică, în baza faptului că este un drept personal la care ar trebui să aibă posibilitatea  să renunțe.

Nu pretind că nu putem greși, dar în cazul în care am greșit sunt sigur că în Parlament acest lucru va putea fi amendat. De aceea, am preferat să nu promovez metodologia de revocare prin ordin de ministru a titlului de doctor până când Parlamentul nu confirmă dacă inițiativa a fost corectă din toate punctele de vedere sau nu.

Practic, acum dacă vrei să renunți la titlul de doctor, nu poți să renunți  chiar dacă există ordonanță.

Nu poți să renunți la titlul de doctor pentru că ordonanța spune că procedura de revocare va fi promovată printr-un ordin de ministru. Până când nu apare această procedură de revocare aprobată prin ordin de ministru nu poți renunța. Iar această procedură de revocare aș vrea să o inițiez după ce Ministerul Educației s-a asigurat că și Parlamentul are aceeași viziune. Dacă va avea o opțiune diferită și va anula această inițiativă, sigur că procedura de revocare rămâne fără obiect.

În această procedură de revocare prevedeți și că cel care nu va vrea titlul de doctor să renunțe și la beneficiile pe care le are de pe urma unui astfel de titlu?

Nu te poți antepronunța. Dar cunoaștem cu toții faptul că un anumit act normativ intră în vigoare odată cu data publicării lui în Monitorul Oficial. Nu poate produce efecte retroactiv. Sigur că dacă vă gândiți că în urma deținerii titlului de doctor ai anumite poziții care sunt condiționate de acest titlu care nu mai există  pierzi acele poziții. Pe același sistem ați fi putut pune întrebarea despre cineva care își face masterat, și poate chiar licență în România, și pleacă în străinătate, în afara Uniunii Europene. Ar fi trebuit să returneze statului român resursele financiare necesare pregătirii lui. Unde am ajunge?

Aici este vorba de renunțare la un titlu, renunțare de bună voie. Beneficiile le-ai avut  și statul român te-a plătit pentru acest lucru.

Te-a plătit în mod legal și firesc la vremea respectivă pentru stadiul în care te aflai de posesor al unei anumite diplome.

Spuneați că a fost „pe repede înainte” adoptarea acestei ordonanțe. Totuși, de ce v-ați grăbit înainte de Sărbători?

Procedura este următoarea: o ordonanță de urgență poate fi dată doar în perioada în care Parlamentul lucrează. În luna ianuarie, Parlamentul este în vacanță. Prin urgență oricum ar fi trebuit să reglementezi modul cum funcționează universitățile. Nu cred că puteam risca să paralizăm învățământul superior românesc. De aceea a fost urgență.

Și încă un lucru pe care vreau să-l precizez: nu cred că vă imaginați că un ministru care își ia mandatul pe 17 decembrie, un ministru care trebuie să susțină legea bugetului exact în aceste zile, are pasiuni deosebite personale de a promova anumite reglementări. Dacă ministerul a făcut-o înseamnă că a fost o urgență.

Vreți să spuneți că  urgența a venit de mai de sus de ministru?

Nu, vreau să vă spun că nu a fost o dorință personală de abordare a anumitor schimbări, ci a fost o necesitate absolută în sistem.

Ne-ați spus atunci când v-ați luat în primire mandatul că ați avut o întâlnire cu premierul și i-ați spus despre discuțiile din comisiile de învățământ din Parlament, despre scandalul acesta de plagiat și atunci s-a decis să renunțe. I-ați spus atunci că poate să dea o ordonanță prin care să renunțe?

Nu am discutat despre ordonanță cu dumnealui, am discutat în mod firesc despre problemele care au fost ridicate ca fiind de importanță în cadrul audierilor prin care orice ministru trece prim comisiile din Cameră și Senat, și bineînțeles, am menționat și această problemă care a fost ridicată la nivelul comisiei, în opinia mea considerând că în cadrul unei audieri ar trebui să punem accentul pe problemele de interes general.

Asta este o problemă de interes general, pentru că pornind de la acest caz celebru de plagiat putem discuta despre plagiatul din universități. Dumneavostră care cunoașteți bine sistemul universitar știți că nu e singurul caz de plagiat, ci putem spune că este o pracică, au mai fost și alte cazuri discutate în spațiul public. Cum rezolvați problema plagiatului din universități?

În niciun caz nu este vorba de o practică, nu pot nega din păcate faptul că sunt exemple neplăcute, dar în niciun caz nu putem spune că este o practică în învățământul superior. Ar trebui să intrăm puțin în detalii: există reglementări cu privire la drepturile de autor, cu privire la metodologia de redactare a unie teze de doctorat care datează din anii 2004, 2006, 2011, sunt diverse momente în care au intrat în vigoare diverse prevederi. Acum, dacă ai prevederi la nivelul anului 2011 și vrei să verifici o teză din anul 1980 după aceleași criterii s-ar putea să ai probleme. Deci, ar fi normal să avem o coerență și odată ce avem un set complet și agreat de prevederi care să corespundă practicilor la nivel european și global, care să fie agreate de toți cei care au competențe în domeniu, și de la acel moment să fie aplicate aceste exigențe. Acum, repet dacă ne întoarcem în timp și verificăm după regulile anului 2014 multele teze de doctorat..

Regulile de scriere au rămas aceleași, adică atunci când citezi pe cineva trebuie să pui ghilimelele unde trebuie, să faci note de subsol, să pui bibliografie. Regulile de scriere academică nu s-au inventat în anul 2015, respectiv în 2014. La ce vă referiți concret când vorbiți despre standarde?

Ar trebui să discutăm pe baza documentelor. Sunt standarde care se impun tezelor de doctorat, sunt 34 de comisii CNADTCU, sunt diferite, nu cred că este cazul să intrăm în amănunte, dar am înțeles esența întrebării dumneavostră.

Vă întreb acest lucru pentru că Ministerul Educației a achiziționat un soft prin care să verifice nivelul de plagiat dintr-o lucrare. Există universități care deja folosesc un astfel de program, dar fostul ministru al Cercetării spunea că va implementa softul din 2015. Veți continua acest program?

În primul rând, responsabilitatea cu privire la identificarea elementelor de plagiat din tezele de doctorat revine titularilor lucrărilor, comisiilor care apreciază  și evaluaează teza respectivă, și revine universităților care fac propunerea către CNADTCU de validare a tezei respective. Sigur, că nu poate fi rău ca în plus să mai fie o verificare, dar verificarea trebuie să se facă la bază, la nivelul universităților.

Profesorii care trec cu vederea așa ceva ce vor păți?

Conducătorul de doctorat trebuie să răspundă în solidar cu doctorandul asupra nivelului de originalitate al tezei. Aceste verificări antiplagiat trebuie să fie făcute, practic nu se poate face altfel, decât la nivelul de bază, adică în universități.

Și doar o verificare suplimentară la nivelul comisiei de specialitate CNATDCU, înainte de consiliul general și înainte de acordarea ordinului de ministru. Doar în perioada 2000 – 2014 au fost 53.000 de titluri de doctorat. Deci în ultimii 15 ani s-au eliberat 53.000 de titluri de doctor în urma susținerii a 53.000 de teze de doctorat.

Câți doctori sunt în total în România? Noi am făcut un calcul pe baza datelor parțiale de la Ministerul Educației și de la Institutul Național de Statistică și am văzut că ar fi cam 33-34.000 de doctori în România.

În ultimii 15 ani s-au validat 53.000 de teze de doctorat. Sigur că mai este perioada 1990-2000 în care n-aș vrea să mă hazardez cu un număr exact, dar numărul este ceva mai redus.

După părerea dumneavostră cine ar trebui să-și facă doctoratul? Vedem foarte mulți oameni politici care își fac doctoratul după ce întră în politică și au o funcție.

Nu-mi cereți  să mă pronunț cine ar trebui să facă un doctorat.

Atunci ce abilități trebuie să ai pentru asta?

Cine ar trebui să urmeze facultatea sau la master? Cine poate să răspundă la această întrebare? Doctoratul este doar una dintre cele trei forme de pregătire aumate prin procesul Bologna, proces implementat și în România ca peste tot în Europa-licență, master, doctorat. Asta face obiectul unei dezbatrei foarte largi: doctoratul ca învățământ de elită sau doctoratul ca învățământ de masă? Indiferent care este concluzia dezbaterii este oricum târziu pentru a da răspunsuri vis a vis de doctoratul ca învățământ pentru elitele din România. Este târziu pentru că România și-a asumat odată cu intrarea în UE, și chiar în procesul de aderare, prevederile Procesului Bologna, în care doctoratul este o formă de învățământ de masă.

Ați declarat că una dintre prioritățile dumneavostră este modificarea curriculei școlare. Cum vedeți dumneavostră modificarea acestei curricule astfel încât să-i ajute deopotrivă și pe elevi și pe profesori?

Îmi doresc să putem pune în practică această prioritate pe care am enunțat-o,  de modificare a curriculei în sensul de simplificare.

Simplificare înseamnă să scoateți din programă anumite discipline. Reduceți numărul de ore? La ce vă gândiți?

Nu numai micșorarea numărului de discipline, dar și conținutul fiecărei discipline, trebuie să încurajăm capacitatea copiilor de a raționa, nu de a memora, de a stopa informație. Toate aceste lucruri trebuie să se regăsească într-o nouă curriculă. Lucrurile astea se fac la nivelul  Institutul de Științe ale Educației. În momentul de față am validat curricula pentru clasele a III-a și a IV-a.

Spuneați că programele școlare trebuie simplificate și puse în practică. Dar v-ați gândit cum o să-i pregătiți pe profesori pentru acest lucru?

Este un aspect foarte important. Peste 20.000 de profesori au fost formați în perioada 2013-2014 pentru implementarea unei curricule în învățământul primar.

Înțelegem că din această curriculă n-o să mai facă parte  obligatoriu ora de religie. Ministerul Educației tocmai a dat o poziție față de punerea în practică a deciziei de la Curtea Constituționale începând cu septembrie 2015. Dumneavostră cum vedeți problema religiei în școli?

La începutul anului școlar 2014-2015 exista necesitatea solicitării exprese pentru cei care nu vor să participe la ora de religie. Conform deciziei Curții Constituționale, care sigur intră în vigoare la data publicării ei, deci ea intră vigoare imediat, nu poate produce efecte retroactiv, nu poate schimba decizia care a fost luată la 1 septembrie 2014. Aceasta este explicația pentru care am zis că va produce efecte de la 1 septembrie, dată la care va fi necesară o solicitare expresă de participare la orele de religie, nu cum este acum o cerere de neparticipare la orele de religie.

Ați văzut că Biserica Ortodoxă  a ieșit cu o poziție că ora de religie ar trebui făcută. Cum veți negocia cu ei,  în condițiile în care anul trecut Ministerul Educației  a încheiat un protocol cu BOR, protocol prin care biserica  ar putea să ia o decizie asupra celor care predau religia?

Decizia Curții Constituționale este  executorie, ea spune că orele de religie sunt obligatorii pentru minister și pentru școală și sunt opționale pentru elevi. Am înțeles că Biserica Ortodoxă apreciază această decizie ca o încurajare a manifestării participării la orele de religie.

De curând a intrat în vigoare noul regulament școlar care aduce noi modificări în învățământul preuniversitar. Printre altele este prevăzută și contestarea notelor de către elevi. Dumneavostră cum vedeți contestarea notelor de către elevi?

Într-adevăr, această posibilitate de contestare a notelor, aplicată fără maximă responsabilitate, dusă în extremis, poate bloca întregul sistem, pentru că orice elev părinte sau tutore poate să conteste orice notă, cu sau fără motiv. Iar profesorii sunt obligați să răspundă acestor contestații.

În măsura în care  se va face uz într-o manieră exagerată, și în cazuri în care nu sunt deloc fundamendate de această prevedere, îmi exprim îngrijorarea cu privire la posibilitatea  blocării procesului didactic. Vom avea toți profesorii implicați într-o acțiune națională de răspuns la contestații. Pe de altă parte, nu poți să iei dreptul elevului de a contesta o anumită notă în măsura în care consideră și aduce argumente că a fost nedreptățit.

Urmează simularea petru Evaluare Națională și pentru Bacalaureat. La ce să se aștepte elevii?

În cadrul acestor simulări este foarte importantă testarea capacității elevului în fața exigențelor unui examen național. Să știe din timp unde se situează din punct de vedere al nivelului de pregătire. Acest lucru îi poate semnala ce lacune are, unde mai trebuie se pregătească pentru a se prezenta într-o manieră așteptată la examen. Nu cred că este extrem de important să simulăm și cadrul de organizare în detaliu a examenului. Pe cale de consecință, singura schimbare de anul acesta prevede faptul că se simulează numai testarea elevilor.

Simularea nu va avea loc în clase supervizate video, cum se întâmplă în sesiunea de vară?

Ba da, dar într-o manieră mai relaxată în care să se pună accentul pe pregătirea elevului și nu pe secretizarea subiectelor, să chemi comisiile la 4 dimineața, Asta se va întâmpla la examenul în sine.

Veți păstra camerele de luat vederi la examenele naționale?

 Da,  este un sistem deja implementat.

În condiții excepționale, legea prevede organizatea unei a treia sesiuni de bacalaureat pentru elevii care nu au reușit să treacă anul trecut. Cum vedeți organizarea unei a treia sesiuni?

După primele două sesiuni vom aprecia dacă ne găsim într-o sesiune excepțională sau nu. În general, nu ne dorim o situație excepțională.

Vorbeați la un moment dat de o nouă lege a educației. La ce să se aștepte sistemul de educație din  partea dumneavostră în aceastăprivință?

Nu ne dorim o situație excepțională, ci o predictibilitate și o stabilitate a sistemului. Pe cale de consecință, predictibilitatea și stabilitatea poate fi asigurată în momentul în care legea educației naționale conține prevederi agreate de către toate părțile implicate – fie că este de nivelul de învățământ preuniversitar sau universitar, de sindicatele din învățământ, de elevi, ca beneficiari finali pregătiți în sistemul de educație, de asociațiile de studenți, de Consiliul Național al Rectorilor. Printr-un proces de consultare transparentă, noua lege a educației nu mai trebuie în niciun caz asumată prin răspundere. Dacă vom avea o lege care să fie acceptată pe baza unor consulări foarte bine organizate sunt convins că această formă va asigura și predictibilitatea și stabilitatea atât de așteptată de către întreaga societate.

V-ați propus un anumit termen pentru introducerea  noii legi?

Având în vedere complexitatea acestui proces și abordarea foarte responsabilă nu suntem în momentul de față în măsura să avansăm un termen.

Cum rămâne cu 6% din PIB pentru Educație?

Nu cred că există, nu un ministru, dar un singur cadru didactic sau un elev care să nu-și dorescă 6% din PIB. Vreau să spun că acum există mai mulți bani alocați pentru educație. Rămâne un deziderat 6%.

Când vom avea?

Într-un orizont de timp cât mai apropiat.

Studenții spun că, pornind de la cazul de la Universitatea de Arhitectură din București, în care un student a  fost exmatriculat pentru că a făcut o petiție despre calitatea slabă a educației către Ministerul Educației, un astfel de caz este o practică. Ce le răspundeți?

Parțial le-am răspuns deja, deoarece încă de ieri a început o acțiune de control la universitate. O echipă de control din Ministerul Educației va analiza pe parcursul acestei săptămâni cele semnalate. Nu cred că un student din orice universitate trebuie să se teamă pentru că și-a afirmat mai mult sau mai puțin public opinia.

Ce veți face cu clasificarea universităților după care ar trebui finanțate universitățile?

Clasificarea universităților este un proces solicitat la nivelul întregului sistem de învățământ superior. De altfel, și Consiliul Național al Rectorilor a decis că este necesară o asemenea clasificare a universităților, dar ea trebuie făcută în funcție de specificul universității. Nu poți să introduci în aceeași clasificare o universitate tehnică cu una de muzică, pentru că specificul este total deosebit. În clasificare trebuie să se țină cont de aspecte privind educația, performanțele în educație, de aspecte privind performanțele în cercetare ale universității respective, trebuie să se țină seama de gradul de internaționalizare a activităților universității respective, de rolul universității ca motor de dezvoltarede regională, de nivelul de angajabilitate al absolvenților acelei universități.

Sunt mulți parametri care pot defini într-o manieră corectă și obiectivă performanța respectivei universități. Acești parametri trebuie să fie agreați de către toți cei implicați -de univeristăți, cadre didactice, studenți- și să fie realizată într-o manieră cât se poate de transparentă și de clară pentru a nu avea contestații cu privire la poziționarea în această clasificare.

În aceste condiții, veți face o clasificare pe domenii mai degrabă?

Va exista și o clasificare care să țină cont de domenii.

Când ne așteptăm la o clasificare a universitățior?

Ar trebui să fie demarată până la începutul noului an univeristar, până la 30 septembrie. Dar metodologia definanțare a universităților pentru  2015, care presupune aspecte privind nivelul  de îndeplinire a parametrilor care definesc performanța universității are ca termen 15 februarie, urmând ca în perioada de la aprobarea metodoligie prin  ordin  de ministru până la 30 martie să fie culese date despre universități.