„Dacă ia foc casa și lumea vine să arunce cu apă, mai întrebi din ce partid face parte?”. Interviu cu Marian Munteanu, despre noul său proiect politic

Acum, Marian Munteanu se vede în Parlament cu Alianța Noastră România și la masa negocierilor pentru noul Guvern. Nu exclude discuțiile cu niciun partid și nici susținerea vreunui premier. „Mi-e aproape indiferent cine va fi, pentru că problema mea nu este legată de o persoană sau alta, este legată de un proiect de guvernare. (…) Prezența noastră în această construcție va fi posibilă numai în măsura în care măcar câteva lucruri fundamentale vor fi acceptate și aplicate în viitoare guvernare. Altfel nu”, explică el, într-un interviu pentru Gândul.

Indiferent de premier, fie el și de la PSD? „Dacă, Doamne ferește, ia foc casa de vizavi și lumea vine să arunce cu apă, mai stai să întrebi: dom`ne, dar cine e ăla, din ce partid face parte, ce a făcut acum 8 ani? Ajută la oprirea unei calamități. Pe mine asta mă interesează, să se oprească distrugerea României”

Trei lucruri pe care le vrea în programul de guvernare: oprirea vânzării pământurilor în mod nediferențiat și recuperarea proprietăților și terenurilor înstrăinate fraudulos, intervenția în educație – „vor să scoată și limba română, și istoria, să ne transforme pe toți într-un popor fără identitate” – și sănătatea – „nu se poate să distrugi producătorii de medicamente, producătorii de vaccinuri, să distrugi rețeaua de policlinici”.

HOROSCOP Provocări mari pentru aceste 4 ZODII la începutul lui 2025! Acești nativi sunt testați de astre

13:15

ACTUALITATE Rețeta de cheesecake cu care o româncă a devenit VIRALĂ pe Internet. Se prepară rapid și faci furori cu ea la masa de Revelion

13:09

Cele mai importante declarații:

Despre candidatura din partea PNL: „Am stârnit niște animozități la nivelul unor lideri, al unor grupuri de decizie care au exercitat o presiune asupra forului conducător.  Presiuni care au venit, pe de o parte, dintr-o anumită zonă internă a PNL, dar masiv și vituperant din partea unor grupuri aparținând societății civile. De fapt, sunt câteva zeci de ONG-uri foarte vocale, foarte active care se opun cu tenacitate oricăror direcții care vizează susținerea unor idei naționale, unor idei creștine în viața noastră publică”

Despre dosarul de la CNSAS: „Am cerut acum aproape 12 ani CNSAS-ului să se pronunțe cu privire la situația mea, afirmând răspicat și fără putință de tăgadă, că am fost un opozant și nu numai că nu am colaborat cu poliția politică a regimului comunist, ci dimpotrivă. Am fost o țintă a acestuia”

„CNSAS-ul va da o soluție, pentru că nu are de ales, că eu nu am colaborat cu Securitatea ca poliție politică.  Nu au ce să facă pentru că eu nu am făcut lucrul ăsta. Ceea ce m-a întristat este faptul că nu au dat-o în timp util”

Despre programul Alianței Noastre: „Avem nevoie de o recuperare a resurselor noastre, sunt proprietatea noastră, asta nu e nicio naționalizare. Până acum au fost jefuite, au fost risipite. Ce naționalizare e asta? Dimpotrivă, noi vrem să atragem capital străin, dar, atenție, un capital străin care să vină cu tehnologie. Să vină să câștige în România, este foarte bine, dar să câștige și românii”

Despre banii de campanie: În acest moment avem fiecare propriile noastre resurse, contribuțiile noastre. Eu sper ca, în viitorul imediat, cât mai mulți oameni care au posibilități mici, medii, mijlocii să vină și să sprijine această construcție, fiecare după puterile sale. Dar să știți că sunt importanți banii, dar mult mai importanți sunt oamenii.

Despre viitorul premier: „Mi-e aproape indiferent, pentru că problema mea nu este legată de o persoană sau alta, este legată de un proiect de guvernare”

Despre un posibil premier PSD: „Noi vom susține acel guvern care, în urma negocierilor derulate și a intervenției instituției prezidențiale, va accepta ca acele măsuri pe care le considerăm vitale pentru poporul nostru să fie puse în practică”

Citiți mai  jos interviul integral cu Marian Munteanu

Gândul: Ați avut un intermezzo politic în urmă cu câteva luni cu PNL-ul care nu s-a sfârșit tocmai bine, nu știu dacă pentru ei sau pentru dumneavoastră.

Marian Munteanu: Mie mi-e teamă că s-a sfârșit destul de rău pentru bucureșteni. Acea încercare de a construi un parteneriat civico-politic cu Partidul Național Liberal nu a putut fi finalizată din motive independente de voința mea și singura mea, cum să spun, nemulțumire este legată de faptul că totuși nu am putut să derulez un program în folosul bucureștenilor așa cum îmi propuneam. Tot ce putem spera e ca, de acum încolo, poate anumite lucruri bune se vor întâmpla cu noua guvernare a Bucureștiului.

Cu ce ați supărat?

Vedeți, venind din partea societății civile cu un proiect care ținea în foarte mică măsură cont de niște particularități politice, probabil că am stârnit niște animozități la nivelul unor lideri, al unor grupuri de decizie care au exercitate o presiune asupra forului conducător, oameni care, cred eu, nu au fost mulțumiți să vadă că o anumită direcție nouă se poate impune în viața politică românească. Presiuni care au venit, pe de o parte, dintr-o anumită zonă internă a PNL, dar masiv și vituperant din partea unor grupuri aparținând societății civile – bine grupuri care, de regulă,  se autointitulează „societatea civilă”. De fapt, sunt câteva zeci de ONG-uri foarte vocale, foarte active care se opun cu tenacitate oricăror direcții care vizează susținerea unor idei naționale, unor idei creștine în viața noastră publică, deranjate de posibila mea candidatură. Au făcut toate eforturile, într-un mod destul de ridicol…

Vă referiți la acele acuzații că ați fi fascist, că ați fi legionar?

Sigur că da, vă dați seama. Noi veneam într-o dezbatere pentru guvernarea Bucureștiului după 25 de ani de jafuri, de hoții, în care zeci și sute de oameni politici s-au compromis prin decizii greșite, prin jaf din banul public, prin tot felul de matrapazlâcuri și ei ce s-au gândit să spună? Că eu, în tinerețe, nu știu la ce adunare cu deținuții politic am fost și, vezi Doamne, aș fi un pericol pentru democrație. Evident că eram un pericol pentru grupurile de interese care sistematic extrag bani din bugetul public, în speță, din bugetul Primăriei Capitalei.

Dar n-au fost doar acestea acuzațiile. A mai fost o acuzație, chiar înainte de a vă retrage sau de a fi retras…că ați fi fost colaborator al fostei Securități. Ce s-a întâmplat cu acel dosar la care era atunci o promisiune că se va lămuri foarte repede?

Am cerut acum aproape 12 ani CNSAS-ului să se pronunțe cu privire la situația mea, afirmând răspicat și fără putință de tăgadă, că am fost un opozant și nu numai că nu am colaborat cu poliția politică a regimului comunist, ci dimpotrivă. Am fost o țintă a acestuia, fiind anchetat, arestat, reținut de nenumărate ori, pe o perioadă destul de lungă, din ”85, până în ”89. Sigur, n-am primit nici un răspuns încă. Atunci, în campanie, lucrurile s-au agitat, după care iar s-a așternut liniștea. Probabil că se așteaptă o nouă reluare în campania electorală, pentru că eu nu știu ce să mai cred. Dumneavoastră, când cereți la o instituție a statului să vi se dea o adeverință, conform Constituției, dreptul la petiție e garantat. Instituția respectivă trebuie să vă răspundă.

Nu v-a răspuns nici până acum CNSAS.

Nici până astăzi. Deci nu s-a luat nicio decizie. Și eu vă spun cu siguranță. Plus că au fost extrase anumite documente din dosarul meu și din dosare conexe din care rezultă foarte clar că același așa-zis angajament care a fost răspândit în viața publică din 1990, nu de acum, de către presa servită regimului Iliescu-Roman din acei ani, este un fals. Este o semnătură falsificată care nu este a mea. În plus, din dosarul meu lipsesc foarte multe lucruri. A fost anchetat, acolo sunt dosare de anchetă și, culmea, lipsesc o grămadă de documente care demonstrează faptul că eu eram anchetat de Securitate și supus unor presiuni.

Vi s-a cerut în perioada aceea de anchetă să semnați un angajament?

O, mi s-a cerut de vreo 20 de ori. N-am semnat niciodată. Sigur, vreau să înțelegeți foarte bine, eu nu fac din asta un motiv de laudă. Pentru că nu pot avea pretenția ca oricine să aibă nebunia pe care o aveam eu când eram tânăr, aceea de a pune în primejdie și libertatea, și – știu și eu – o anumită carieră profesională, numai pentru că nu îmi doream să fac lucrul acesta. Alți oameni probabil că au semnat. Eu nu îi condamn. Problema cea mai importantă în acel timp era să nu faci rău oamenilor. De exemplu, au vehiculat unii niște declarații date de mine în anchetă în care vorbeam, printre altele, de magistrul meu, Petre Țuțea. Și publică ziarele: „Marian Munteanu s-a dezis de Petre Țuțea”. Păi, băi, oameni buni și fără minte în cap, voi ce voiați să declar eu acolo? Să-l bag pe bătrân la închisoare? Să declar împotriva lui ceva?

Dar au fost reprezentanți ai CNSAS-ului care nu au lămurit lucrurile acestea public. Li s-au luat niște declarații și au zis: „da, sunt veridice informațiile”, dar atât.

Vă spun un singur lucru. CNSAS-ul va da o soluție, pentru că nu are de ales, că eu nu am colaborat cu Securitatea ca poliție politică.  Nu au ce să facă pentru că eu nu am făcut lucrul ăsta. Ceea ce m-a întristat este faptul că nu au dat-o în timp util. Pentru că, atenție, sunt și foarte multe lucruri din dosare conexe. Apar date și în dosarele unor persoane din proximitate, din mediul meu sau din anturajul lui Petre Țuțea. Lucrurile astea ar fi trebuit cercetate. Ar fi trebuit să am un răspuns pentru ca, eventual, dacă există cea mai mică suspiciune, să am posibilitatea și timpul necesar să o clarific. Or, gândiți-vă, ei nu au dat 12 ani nimic, după care, în campania electorală pentru Primărie, se agită lucrurile, după care se face liniște, nu primesc niciun răspuns și o să vedeți că probabil o să vrea să agite din nou lucrurile undeva prin septembrie-octombrie, când e campania electorală pentru parlamentare. Și vreau să le spun tuturor un singur lucru: nici nu mă mai interesează. Eu nu am de gând să-mi petrec viața discutând 11-12 ani de zile pe o temă.

După acest episod al retragerii dumneavoastră, v-a mai sunat cineva de la PNL, după o perioadă de timp, nu știu, să vă zică „îmi pare rău că am luat decizia asta, am fost niște tâmpiți”?

Nu, nu, nu în termenii aceștia. Un partid care a fost pus într-o situație dificilă, a luat decizia pe care a luat-o, cu consecințele, în primul rând, pentru dânșii, pe care le știți. Eu sunt un om de onoare, m-am despărțit în termeni civilizați, cu câțiva oameni, și nu puțini, din PNL am rămas și voi fi întotdeauna în relații foarte bune de prietenie. Decizia dânșilor, drumurile noastre s-au despărțit în acel moment, pentru că, repet, am venit în acea construcție din dorința de a contribui la mai binele bucureștenilor, cu sprijinul unui partid semnificativ, unui partid important. Nu s-a putut acest lucru, nu-i nicio problemă, mergem mai departe. Am înființat formațiunea politică Alianța Noastră România tocmai scopul de a oferi, nu numai bucureștenilor, ci, de data asta, tuturor compatrioților noștri, o formulă de abordare politică, de fapt, în termenii celei pe care deja o propusesem. Adică revenirea la normalitate, oprirea jafului, cercetarea tuturor matrapazlâcurilor care se efectuează la nivelul administrației nu numai locale, ci și centrale, problema proprietăților, problema valorilor creștine, problema susținerii educației și a sănătății, adică lucruri care, cred eu, acestea sunt importante, acestea îi preocupă pe oameni și eu cred că ele trebuie susținute. Asta este tot.

Nu credeți că această platformă-program pe care o aveți la Alianța Noastră va stârni aceleași critici din partea societății civile?

Societatea civilă este o zonă puțin semnificativă a vieții noastre publice. Societatea civilă în România este formată din zeci de mii de oameni și mii, sute și mii de asociații și organizații. Sigur, care nu sunt atât de vizibile, pentru că, mă rog, poate nu dețin nici fondurile necesare, nu au sprijinul necesar pentru a fi în prim-planul vieții noastre media. Însă atacurile domniilor lor chiar nu mă interesează. Nu le consider semnificative. Ei pot să atace, să facă ce vor. De data asta, nu mai au cum să-mi oprească, nici mie și nici colegilor mei, candidatura. Pentru că, vă amintesc, toată bătălia din primăvară a fost să nu apuc să candidez. Pentru că ei știau că, dacă voi candida, probabil că voi câștiga.

Deci credeți că nu are nici un efect o asemenea discuție din nou?

Sigur că probabil unii oameni o să intre sub influența lor, or să creadă lucrurile pe care le spun. Până la urmă asta este, ce pot să fac? Eu am venit cu dovezi și probe evidente, clare, incontestabile. Nu există nimic în activitatea mea și în trecutul meu care să mă poată incrimina. Nimic, nimic. N-am luat un leu în viața mea de la statul român, nu am primit nici un fel de avantaj, nicio privatizare, nimic, nici un folos. N-am participat la deciziile nenorocite care s-au luat în țara asta. Ce pot ei să-mi reproșeze mie? Ce pot ei să le reproșeze colegilor mei? Că o să vedeți că o să fie o echipă întreagă care va candida. Formată din oameni cărora nu li se poate reproșa nimic de acest gen. Pentru că pe noi ne interesează să promovăm oameni care nu au făcut rău țării, care și-au făcut datoria, în profesiunile lor, cu corectitudine și care au dat dovadă de loialitate față de statul și poporul român. Pe mine asta mă interesează. Eu cred că viața noastră publică, viața noastră politică de așa ceva are nevoie. Uitați-vă, de atâția ani de zile, câți indivizi apar și, odată puși în funcții în Parlament, unde se doarme, în Guvern, unde se fac aranjamente, în diverse poziții, în diverse instituții ale statului. Imediat după ce ajung acolo. Aceleași aranjamente, aceleași probleme de utilizare a fondurilor, aceeași non-activitate, același dezinteres față de lucrurile esențiale pentru societatea românească. Reprezentarea României e la pământ, suntem o țară tot mereu plecată prin intermediul unor reprezentanți ai ei, o țară care nu este în stare să-și fructifice avantajele pe care ar putea să le aibă în parteneriatul strategic pe care îl avem în comunitatea euroatlantică. Noi nu folosim nimic din lucrurile astea. Uitați-vă la chestiunea fondurilor europene. De ani de zile nu accesăm…

 Dar mai e un lucru, că lumea este resemnată. De ce credeți că o să iasă să vă voteze pe dumneavoastră?

Eu pot să înțeleg această resemnare și această lehamite. Cred că, în grade diferite, o încercăm aproape cu toții. Pentru că toți am avut speranțele noastre în anumite momente, toți poate i-am creditat pe unii sau pe alții cu încrederea noastră și s-a dovedit că ne-au dezamăgit. Deci, după atâtea experiențe și atâtea eșecuri, este, până la urmă, omenesc. E firesc să ai și o anumită rezervă. Datoria mea și a colegilor mei este, în acest moment de cumpănă –  pentru că trăim din nou un moment de cumpănă cumva asemănător cu cel din 1990. Acum există posibilitatea. Există, hai să spunem așa, un context care îngăduie un nou început pentru România. Dacă nici de această dată nu vom fructifica acest context, cred că ne vor aștepta iarăși niște ani ca cei pe care i-am trăit până acum și nu cred că ar fi bine pentru țara asta. Datoria noastră este să facem tot ce ne stă în puteri pentru a declanșa sau pentru a ajuta un reviriment al acestei țări. Eu cred că asta este o obligație, până la urmă, patriotică. Știu că unii au niște rezerve cu privire la utilizarea acestui cuvânt, însă eu cred în el. Pentru că în patriotism au crezut părinții și bunicii noștri și toți cei care au făcut posibilă existența acestei țări, independența noastră, atâta câtă e, teritorialitatea noastră, valorile noastre, cultura noastră și, nu în ultimul rând, ci în primul rând, credința noastră și valorile acestei credințe.

V-ar întreba, probabil justificat, unii oameni: dar de ce abia acum, după 26 de ani?

Vedeți, noi am trăit după ”90, societatea la vârf, elita ei, elita în sensul peroanelor aflate la o anumită maturitate și o anumită poziție, au imprimat o anumită direcție masivă. Nu te puteai lupta cu practic ”90 și ceva la sută din elita acestei țări care imprima direcția respectivă, cu cei doi poli, de fapt, un mare pol, FSN, și ceva pe lângă, mai mititel. Oamenii aceștia au acaparat tot, Parlament, funcții, instituții, și-au consolidat structurile. Practic, erau aproape de nedislocat foarte multă vreme. Generația noastră nu avea, în acel moment, posibilitatea să-și impună punctul de vedere. Ceea ce am putut face noi, cei care eram tineri în acei ani, a fost cumva să forțăm această elită să nu trimită România spre direcția greșită, în sensul poziționării sale geopolitice. Și noi am militat, în acei ani, pentru o Românie aflată într-un parteneriat strategic în comunitatea euroatlantică. Acest lucru, din fericire, s-a realizat. Alte lucruri însă care țineau de buna administrare a țării, de gestionarea resurselor, de construcția unor instrumente care să promoveze valorile noastre naționale, aceste lucruri nu au fost îndeplinite. Deși semnale… câți oameni nu s-au manifestat, câte grupuri, și din societatea civilă reală, nu din asta propagandistică, chiar și oamenii din mediul politic, câți nu au încercat să atragă atenția la asemenea probleme? Au fost striviți, repet, de un aparat care și-a început poziționarea în 1989-1990 și care s-a tot multiplicat. Nu vedeți că cei mai mulți dintre reprezentanții la vârf sunt din zona clientelei și uneori chiar a familiilor…

De ce este pericolul mai mare acum, în 2016, decât în 2008, să zic? Că bănuiesc că erau aceiași oameni și atunci.

Da, dar, în acest moment, generația noastră dispune de un set important de oameni cu cariere consolidate, cu experiență, chiar dacă clasa economică românească a fost cumplit lovită de politica economică a ultimilor 20 de ani. Cu toate acestea, există și o zonă a capitalului românesc care, cred eu, este interesată de un reviriment și de o reorientare a atenției către inițiativa românească și munca românească. Pentru că, până acum, totul a fost susținut în România, cu excepția muncii și inițiativei românești. Orice corporație străină, orice capital străin era binevenit, ceea ce nu este de condamnat. De condamnat este însă faptul că nu s-a făcut aproape nimic pentru susținerea capitalului românesc. Deci iată toate aceste elemente, zona de expertiză cumulată, o generație întreagă, oameni care deja au trecut prin niște experiențe. În plus, experiența, până la urmă, a unei populații care a văzut ce au oferit aceste partide.

Avem nevoie de o recuperare a resurselor noastre, sunt proprietatea noastră, asta nu e nicio naționalizare.

Credeți că populația mai este dispusă să mai acorde un cec în alb unei formațiuni noi? Hai să zicem noi, chiar dacă persoanele sunt foarte cunoscute.

Cec în alb nici n-o să cerem. Noi nu cerem un cec în alb, noi ne punem la dispoziția comunității noastre cu capacitatea noastră profesională, cu munca noastră, cu efortul nostru, cu disponibilitatea noastră. Mai mult să știți că nu putem face. Adică în orice construcție este nevoie de o întâlnire între cei care își propun să construiască ceva și societatea care, eventual, să opteze pentru acest drum. Eu nu am să vin niciodată și nici colegii mei nu vor veni cu promisiuni absurde. Nu vom face așa ceva. Cu strigăte populiste sau demagogice lucrurile nu sunt ușor de îndreptat, există dificultăți foarte mari. Le vom spune răspicat și fără menajamente, însă, în același timp, vom arăta puncte, puncte care pot fi rezolvate, deci care chiar nu înseamnă costuri foarte mari.

Trei puncte spuneți-mi. Vă ascult.

Oprirea vânzării pământurilor în mod nediferențiat și recuperarea proprietăților și terenurilor înstrăinate fraudulos. Aceste lucruri se pot face. Oprirea jafului resurselor și a distrugerii cumplite care se practică. Domeniul pădurii – este o simplă decizie. Dar e oprit. Nimeni nu face asta. De ce nu își asumă răspunderea? Pentru că există niște interese și niște condiționări. Noi nu avem aceste condiționări. Iar interesele noastre sunt cele ale României. Intervenția în educație. Păi în educație uitați-vă la nebunia care se practică. Vor să scoată și limba română, și istoria, să ne transforme pe toți într-un popor fără identitate. Au făcut din viața profesorilor din țara asta un calvar. Fiecare profesor are câte un top de hârtie cu tot felul de chițibușării birocratice pe care să le facă și care nu au niciun fel de importanță, sunt aglomerați de o administrație iresponsabilă. Sănătatea. Domne, nu se poate să distrugi producătorii de medicamente, producătorii de vaccinuri, să distrugi rețeaua de policlinici. Noi avem nevoie să refacem acest lucru, fonduri există. Dar se aruncă banii de-a valma în alte direcții. Sunt bani foarte mulți, problema este cum gestionezi fondurile.

Câți ani ar dura să puneți în practică acest program?

Măsurile acestea prime durează câteva luni, două-trei luni. Astea foarte rapid. Foarte rapid. Ce va dura și va necesita timp și efort va fi în altă direcție: reconstrucția economiei naționale, stimularea capitalului, protecția luată prin măsuri fiscale inteligente. Legea îngăduie și tratatele europene îngăduie lucrul ăsta. Toate țările le practică. Numai noi nu le practicăm. Toată lumea vorbește de globalizarea care trebuie să fie peste tot. Dar globalizarea aste se practică doar în România, că e vorba să vii aici și să exploatezi. Uitați-vă apa, plătim apa de șapte ori mai scumpă în București, că a luat-o o firma străină și n-a făcut nimic. Și acum vin unii care au lucrat pe la firmele alea să ne dea nouă lecții. Jefuiesc de ani de zile bucureștenii, le vând până și apa pe care o beau. Utilitățile, astea trebuie luate, trebuie luate și terminat cu jefuirea. Și asta se face prin măsuri administrative, nu este mare lucru.

Or să zică unii că aveți în vedere o naționalizare.

Avem nevoie de o recuperare a resurselor noastre, sunt proprietatea noastră, asta nu e nicio naționalizare. Până acum au fost jefuite, au fost risipite. Ce naționalizare e asta? Dimpotrivă, noi vrem să atragem capital străin, dar, atenție, un capital străin care să vină cu tehnologie. Să vină să câștige în România, este foarte bine, dar să câștige și românii. Să fie alt salariu minim în România. De ce este menținut salariul minim la nivelul acesta? Nu are nicio justificare economică. Faceți o discuție cu domnul profesor Mircea Coșa și o să vă explice foarte clar. Aceste măsuri se pot lua foarte rapid. Nu necesită nici timp, nici bani. Necesită un proiect, o gândire economică serioasă și, atenție, voință politică patriotică. Pentru că avem guvernanți, avem lideri pe care nu îi preocupă problemele astea. Pe ei îi preocupă să-și obțină un post la Bruxelles, să-și obțină o pensie mai mare, să stea să doarmă în Parlament, să se uite pe tavan, asta îi preocupă pe domniile lor, îi preocupă binele lor. Or, această Aliianță a noastră este formată din oameni care să știți că și-au câștigat pâinea în mod cinstit și nu au nevoie de nimic. Nu avem nevoie să ne dea cineva ceva. Ne-am făcut carierele noastre prin munca noastră și nu prin devalizarea resurselor acestui stat.

Îmi spuneați că sunt lideri care sunt interesați mai mult de propriul lor confort, de propriul lor interes.

Cred că se vede cu ochiul liber.

Dar cum vă explicați, de exemplu, haideți să luăm doar ultimele alegeri, locale. Că PSD-ul a rămas la un scor foarte bun, deși a avut niște probleme. Domnul Dragnea tocmai fusese condamnat, domnul Ponta a trecut prin acel scandal de plagiat și, ulterior, este cercetat într-un dosar penal. Cu oamenii ăștia o să vă bateți.

Sigur că da. Cele două partide, PSD și PNL, cu anexele lor, pentru că să știți că, după părerea mea, nu mai sunt alte partide. Cel puțin în Parlament acestea sunt partidele. Exclud, evident, UDMR-ul care are un caracter aparte. Sigur, și-au construit structuri și rețele în teritoriu, ceea ce le asigură o anumită poziționare care nu poate fi dizlocată cu ușurință. Pentru asta va trebui timp. Deci de asta am spus întotdeauna că noi nu vom putea, în acest moment, să înlocuim, nici pe departe, această formulă politică, sau să adăugăm sau să venim alături ca o componentă, cum să spun, de completă echilibrare. Noi, deocamdată, țintim să intrăm în Parlament cu o echipă suficient de puternică pentru a putea impulsiona activitatea Parlamentului, pentru a putea participa la negocierile serioase într-un viitor Executiv, pentru a putea participa la discuțiile pentru viitoarea Constituție și să construim, în următorii patru ani, o structură politică într-adevăr capabilă să răspundă și să acopere întreg teritoriul național și să vină cu un alt nivel de abordare la următoarele alegeri. Deci în acest moment este vorba de un început, de o construcție, dar care, dacă organizațiile noastre vor reuși acest lucru și mesajul nostru va ajunge la oameni și oamenii vor răspunde pozitiv, vom putea răspunde măcar parțial cu un obiectiv imediat pe care îl vom putea îndeplini.

Spuneați „dacă mesajul va ajunge la oameni”. Aveam o discuție, la un moment dat, cu Nicușor Dan care mi-a recunoscut foarte franc că alegerile se câștigă la televizor. Așa este?

Mass-media, categoric, este foarte importantă, mai ales în lipsa unei structuri politice bine puse la punct. Noi suntem într-un proces de organizare, noi suntem departe de a spune ca acoperim toate comunele din țara asta. Sunt 2.700-2.800 de comune, sunt 300 de orașe. Categoric, mediul urban va fi relativ bine acoperit, vom avea poate și niște reprezentări în anumite puncte în mediul rural. Dar nu poți să faci treaba asta în câteva luni de zile. Este un proces care cere ani. De aceea spun că mizăm pe un procent rezonabil care, sigur, să ne permită lucrurile de care spuneam. Din punctul de vedere al mesajului, noi vom face eforturi atât prin acțiuni în teritoriu, dar și printr-o bună prezență în mass-media și, desigur, pe internet, pentru că este important și este un vehicul de transmitere a informației pe care îl vom folosi, ca mesajul nostru să ajungă cât mai clar și cât mai posibil mai puțin viciat la compatrioții noștri care să poată decide în cunoștință de cauză.

Cine sunt oamenii care sunt alături de dumneavoastră? Că până acum dumneavoastră ați apărut în prim-plan de fiecare dată.

Sunt, pe lângă foarte multe personalități din teritoriu, oameni pe care poate nu-i cunoaștem destul de bine la nivelul național, oameni care nu au avut o expunere suficientă care să ne creeze o notorietate la nivel național, dar care, pe plan local, sunt respectați și cunoscuți în comunitățile lor. Avem șansa prezenței unui număr de personalități cu o reputație și cu o pregătire profesională excepționale. V-aș da exemplu, așa repede, pe domnul profesor Mircea Coșea, fără îndoială, în acest moment, cel mai autorizat economist pe care îl deține România. Maestrul și academicianul Sorin Dumitrescu, doctorul Răzvan Vasiliu de la Tulcea – o personalitate exemplară a lumii medicale și un om cu un suflet excepțional, doamna Marilena Rotaru – o persoană de o mare finețe și de o mare calitate profesională și umană, domnul profesor Mircea Vintilescu – foarte activ combatant în domeniul apărării mediului înconjurător, Ioan Savu de la Timișoara – cu un rol determinant în schimbarea acestei țări și un om de o calitate morală excepțională, colegul meu – juristul și fostul magistrat Ciprian Nastasiu care, sigur, activează în acest moment în plan civic, însă noi ne bazăm în continuare pe expertiza lui. Domnul Florentin Marinescu, președintele Federației Române de Arte Marțiale, o personalitate a lumii sportului, o legendă în România, n-a făcut niciodată politică în viața lui. A și spus: „E prima dată când vin, pentru că sunt disperat ce se întâmplă cu sportul și cu educația fizică în România.” Domne, copiii noștri se îmbolnăvesc pentru că, pe de o parte e alimentația, asta e o altă discuție. Dar nu se mai face educație fizică în școală. Ce fel de generații creștem? Și iată că sunt oameni cu performanță care vin să se pună în slujba unui proiect nou, tocmai pentru că își dau seama cu toții că trebuie să facem ceva acum.

Ca să faceți ceva acum în politică s-a dovedit că este nevoie și de bani. Aveți bani?

În acest moment avem fiecare propriile noastre resurse, contribuțiile noastre. Eu sper ca, în viitorul imediat, cât mai mulți oameni care au posibilități mici, medii, mijlocii să vină și să sprijine această construcție, fiecare după puterile sale. Dar să știți că sunt importanți banii, dar mult mai importanți sunt oamenii. Noi nu dorim să facem o campanie să momim lumea cu nu știu ce chestii… Sigur, sunt niște cheltuieli inerente oricărui demers de acest tip.

Și destul de consistente.

Destul de consistente. Vom vedea în ce măsură oameni din mediul economic românesc vor veni să – au venit deja câțiva – dea o mână de ajutor, pentru că, în rest, fiecare dintre noi vine cu propria contribuție la această lucrare care vreau, tocmai, să nu se bazeze nici un moment pe, știu și eu, niște obligații, fie ele și morale, să spunem așa. Vreau ca acest sprijin să vină de la oameni care chiar cred și doresc să sprijine un proiect de interes național.

Nu mă interesează neapărat cum îl cheamă pe premier, cum îl cheamă pe ministrul cutare. Mă interesează să se ia aceste măsuri pentru oameni, pentru că oamenii nu mai au timp și nu mai au răbdare.

Ați spus că, dacă veți ajunge în Parlament, vă veți implica în negocierile pentru formare noului guvern.

Categoric!

Cu cine nu ați face o înțelegere dintre partidele de acum?

Este foarte puțin probabil să existe vreun partid care să poată controla, ca să spunem așa, inițiativa viitorului guvern. Este foarte posibil ca, în aceste condiții, instituția prezidențială să joace un rol decisiv în selecția unui candidat și, cumva, acel candidat să propună un proiect de guvernare, indiferent care va fi această formulă. Noi vom participa la discuții cu acele puncte despre care v-am vorbit și încă câteva care vor fi prezentate, unele deja au și fost prezentat public, pe care le vom susține cu încăpățânare. Pentru că prezența noastră în această construcție va fi posibilă numai în măsura în care măcar câteva lucruri fundamentale vor fi acceptate și aplicate în viitoare guvernare. Altfel nu.

Indiferent de cine va fi premier?

Mi-e aproape indiferent, pentru că problema mea nu este legată de o persoană sau alta, este legată de un proiect de guvernare, de un set de măsuri, inclusiv legislative, atenție, nu este vorba numai de ceea ce va face Guvernul imediat, ci legile care trebuie adoptate. Pentru că sunt anumite legi care trebuie adoptate în regim de urgență și aș vrea să fie mult mai puține fenomene ca cel arhicunoscut al ordonanțelor de urgență date toată ziua. Noi avem nevoie de o revitalizare a activității parlamentare și de o repunere la locul lor firesc a acestor instituții fundamentare.

Adică ați susține un premier PSD dacă în programul său s-ar regăsi niște puncte din programul Alianței Noastre?

Noi vom susține acel guvern care, în urma negocierilor derulate și a intervenției instituției prezidențiale, va accepta ca acele măsuri pe care le considerăm vitale pentru poporul nostru să fie puse în practică. Nu mă interesează neapărat cum îl cheamă pe premier, cum îl cheamă pe ministrul cutare. Mă interesează să se ia aceste măsuri pentru oameni, pentru că oamenii nu mai au timp și nu mai au răbdare și este normal să nu mai aibă, pentru că noi, cu toții, nu mai avem timp. Anumite lucruri trebuie făcute repede.

Indiferent de cine le face și le și asumă?

Hai să vă spun așa. Dacă, Doamne ferește, ia foc casa de vizavi și lumea vine să arunce cu apă, mai stai să întrebi: domne, dar cine e ăla, din ce partid face parte, ce a făcut acum 8 ani? Ajută la oprirea unei calamități. Pe mine asta mă interesează, să se oprească distrugerea României, pentru că noi trăim de 20 și ceva de ani într-un proces de distrugere a acestei țări și a vieților noastre. Altfel cum Dumnezeu explicăm că fug oamenii cu milioanele? Unde vreți să ajungem? Să fugim cu toții? Să lăsăm locul gol ca să vină cine?

Nu cred că o să fugă toți. Așa cum ne uităm în politică, chiar nu cred că o să fugă toți.

N-o să fugă, o să rămânem câțiva aici și o să avem grijă, și ăsta este unul dintre obiectivele noastre fundamentale, să-i aducem înapoi. Măcar pe o parte din cei care au plecat. Pentru că avem nevoie de ei. Nu avem nevoie de alte grupuri care încearcă să ne trimită nouă imigranți, este incredibil. Dar eu aduc imigranți când eu am milioane de oameni care trebuie întorși acasă? După ce îi aducem pe toți acasă putem discuta dacă în România au loc sau nu imigranții.

De ce se fac presiuni să ne planteze nouă moschei în România? Pentru ce? La ce ne trebuie nouă acele moschei, să facem aici centre de iradierea a unei anumite direcții radicale?

Dar poate imigranții aceștia sunt mai în nevoie decât oamenii care au plecat, românii din străinătate.

 Dar eu sunt de acord, că în nevoie sunt oameni în toată lumea. Dar noi suntem primii în nevoie, este o țară secătuită, nu e normal să ne ocupăm de țara noastră și de oamenii noștri în primul rând? După care, categoric, ne vom putea ocupa și se alții. Dar, deocamdată, de cine să ne ocupăm când noi nu ne rezolvăm problemele noastre? De multe ori, această propagandă ascunde altceva. Poate ascunde o intenționalitate. Dar cu noi n-o să le meargă asemenea intenționalități. Pentru că unul dintre obiectivele noastre este să nu se modifice actualul profil etnic, religios, spiritual al populației României. Noi suntem acum într-un anumit fel. 99% creștini. Sigur, 85% ortodocși, catolici, protestanți… acest profil nu trebuie schimbat prin metode de constrângere, cu forța. A, dacă oamenii vor…

Adică vi se pare că ceea ce se negociază la Bruxelles cu cotele este un mecanism de acest fel?

Dar de ce se fac presiuni să ne planteze nouă moschei în România? Pentru ce? La ce ne trebuie nouă acele moschei, să facem aici centre de iradierea a unei anumite direcții radicale?

Unii au întrebat de ce ne trebuie Catedrala Mântuirii Neamului atât de mare.

Pentru că suntem creștini și pentru că dorim să avem un monument închinat eroilor care au murit pentru această țară, datorită cărora inclusiv oamenii care contestă catedrala există în această țară și vorbesc românește. Că, dacă nu mureau eroii în războaie, aici era teren viran. Catedrala Mântuirii Neamului este închinată eroilor, are hramul Înălțarea Domnului, ziua eroilor. Este un monument închinat morților și martirilor noștri. Pentru Dumnezeu! Mă uitam la unii, cât de jos să ajungi să nu mai ai respect nici față de asta? Din păcate, există și asemenea oameni, asta este. Sigur, au dreptul să își spună punctul de vedere, dar eu cred că majoritatea populației României dorește totuși să își conserve și identitatea, și valorile, și credința și oricum, vă spun, că Alianța Noastră România și eu, personal, vom lupta pentru lucrul acesta. Indiferent de consecințele electorale pe care unele vă pot evalua pozitive sau negative. Pentru că noi acționăm în chestiunea asta nu în baza unui calcul electoral, ci în baze credinței, în niște valori și principii.

Da, dar trebuie să aveți în vedere și un calcul electoral. De aceea v-ați înscris în această bătălie, până la urmă.

Dar îl am mai întâi în vedere pe Hristos. După aceea mai am în vedere poporul român și abia la urmă putem discuta de calcule electorale. Primele două nu sunt negociabile.

Domnule Munteanu, pentru final, vă pare rău pentru această experiență cu PNL-ul?

Mie îmi pare rău că poate, nu știu, eu nu am reușit, proiectul meu nu a putut fi finalizat. Mărturisesc că am făcut cât am putut, poate nu am făcut suficient, dar vă rog să mă credeți că am făcut cred că tot ce era omenește posibil. Ce pot să fac? A trebuit să explic zece zile ce n-am făcut. Nici n-am apucat să explic ce doream să fac, au sărit toți împotriva mea și îi înțeleg, pentru că le era teamă și aveau dreptate. Numai că, de data aceasta, indiferent câți vor sări și cât de mulți vor fi, nu au ce să facă.

Adică mesajul dumneavoastră este chiar să le fie teamă?

Păi să le fie teamă, bineînțeles, pentru că am de gând să opresc hoția. Am de gând să tai scurgerile bugetare. Am de gând să arăt de unde s-a furat și cât s-a furat. Am de gând să arăt cine manevrează și ce pune la cale această mizerie. Am de gând să arăt cum s-a distrus și s-a furat țara asta. Și am de gând să opresc tăierea pădurilor, am de gând să opresc vânzarea pământurilor. Am de gând să-i opresc pe cei care dau cu pietre în catedrală. Am de gând să apăr familia normală, o civilizație a normalității, vrem o familie a normalității în țara aceasta, nu vrem să fim cobaii nimănui. Și aceste lucruri le voi face. Iar cei care nu sunt de acord cu asta, să se teamă. Bineînțeles, să se teamă, pentru că nu mă vor putea nici cumpăra, nici mitui și nici convinge. Singurii care m-ar putea convinge ar fi compatrioții noștri, prin votul lor. Dacă ei spun: nu, domne, noi nu vrem așa, noi vrem să facem moschei… Acum, dacă hotărăsc compatrioții, atunci mă supun, chiar dacă nu sunt de acord, în sinea mea. Dar mă supun, pentru că este dorința lor.