De ce au copiii cu adevărat nevoie de la părinții lor? Interviu cu dr. Laura Markham

Mulți părinți ajung să țipe la copii lor deși acesta este ultimul lucru pe care aceștia și l-ar dori. Care sunt mecanismele care ne determină să țipăm la copiii noștri atunci când fac un lucru cu care noi, adulții, nu suntem de acord?

Responsabilitatea unui părinte este să își îngrijească și să își protejeze copilul, astfel încât acesta să aibă tot ce are nevoie pentru a prospera atât din punct de vedere emoțional, cât și din punct de vedere fizic. Părinții sunt proiectați de Mama Natură să facă acest lucru pentru copiii lor. Când un părinte este echilibrat și se simte generos din punct de vedere emoțional, stabilește o legătură cu copilul și poate vedea punctul de vedere al copilului. În această stare, părintele nu țipă niciodată. Dar, deseori, părinții nu sunt echilibrați. Sunt stresați de programul și viața lor ocupată.

Nu se simt generoși din punct de vedere emoțional, se simt plin de resentimente, la adresa vieții, a muncii, a partenerului, dar și la adresa copilului care face ceva cu care nu sunt de acord. De multe ori, ei vin cu un bagaj emoțional din propriile lor copilării pe care copilul îl aduce în prezent, ceea ce înseamnă că devin supărați și nu pot gândi clar și nu își pot accesa compasiunea. Părinții sunt, de asemenea, foarte ocupați încercând să se ocupe de programul copilului și uită că acesta este o ființă umană plină de bucurie, încep să se gândească la el ca la un obiect dificil care trebuie împins și manipulat. Odată ce intră în această stare, ei se raportează la copil ca la o problemă, în loc să vadă comportamentul copilului drept o cale prin care acesta semnalează că are o problemă. În mod natural, ajunși în această stare copiii țipă.

Cum putem evita să țipăm la copiii noștri?

Trebuie să ne asumăm responsabilitatea pentru emoțiile noastre și pentru starea noastră de bine, astfel încât să rămânem generoși din punct de vedere emoțional. Monitorizează-ți starea de spirit. Reîntoarce-te la o stare de generozitate emoțională, când simți că iritarea ta crește. Pentru a face acest lucru trebuie să ai grijă de tine. Dacă observi că te supără deseori copilul, trebuie să analizezi chestiunile mai vechi din viața ta care îți pot provoca emoții negative în relația cu copilul tău. Atunci când aceste emoții ți se declanșează totuși, evită să faci sau să spui ceva până când nu te-ai calmat.

De asemenea, trebuie să îți ajustezi programul, astfel încât să faci doar lucrurile esențiale și să nu te mai grăbești atât de mult. Trebuie să îți acorzi timp astfel încât să îți lași copilul să fie copil și să opereze pe baza unui program care să î idea timpul să exploreze și să viseze cu ochii deschiși. Amintește-ți că atunci când copilul se comportă urât o face pentru că se simte rău. Dacă te antrenezi să empatizezi și să vezi și perspective copilului, nu vei mai țipa.

Care sunt consecințele violenței verbale asupra copiilor?

Violența verbală scade respectul de sine și provoacă o mare durere. Îl face pe copil să se descarce pe alții. Vocea aspră devine voce ape care își vorbește sieși, așa că începe să se trateze cu asprime. Violența verbal erodează relația dintre părinte și copil și îl face pe acesta mai puțin cooperant, așa că se poartă rău mai des. Copiii nu se simt în siguranță când părinții țipă, pentru că acest lucru arată că părinții nu își pot controla emoțiile, așadar părintele nu îi poate oferi siguranță. Astfel că copilul simte că trebuie să preia controlul și devine anxios, simte nevoia să facă pe șeful și să aibă fel de fel de cereri.

Ce părere aveți despre folosirea pedepselor și recompenselor drept metode educaționale?

Sunt foarte multe cercetări care arată că, atunci când copiii sunt pedepsiți, anumite părți ale creierului se închid, iar copiii învață mai puțin. Există, de asemenea, cercetări care scot în evidență faptul că atunci când copiii sunt recompensați pentru performanțe educaționale, primesc mesajul clar că învățatul este atât de neplăcut încât singurul lucru pentru care merită să-l faci este pentru a obține o recompensă. Acest lucru le distruge bucuria înnăscută de a învăța.

Care este regula de aur pe care fiecare părinte trebuie să o respecte pentru a avea o relație sănătoasă cu copilul său?

Controlează-ți emoțiile astfel încât copilul tău să aibă încredere în tine că te vei comporta ca un adult și să se simtă în siguranță cu tine.

Cum poți să creezi și să menții o relație sănătoasă cu copilul tău? 

Empatizează. Privește fiecare situație din perspective copilului. Înțelege că întregul comportament al copilului tău este o modalitate de comunicare, nu o încercare de a-ți face probleme. Comportamentul nepotrivit este un strigăt de ajutor.

De ce au copiii cu adevărat nevoie de la părinții lor?

Au nevoie să le fie împlinite nevoile emoționale și fizice. Asta înseamnă să te bucuri de copilul tău pentru a se simți valorizat. Înseamnă să îl iubești necondiționat, chiar și atunci când greșete, nu să îl pedepsești și să îi retragi iubirea. Înseamnă să îl asculți și să empatizezi cu el, chiar și atunci când îi impui limite.

Cum să îi impui limite, cum să îl faci să urmeze regulile bune în viață?

Ascultă-ți copilul, conectează-te cu el și în acest fel este mult mai probabil ca și el să te asculte pe tine. Ai tu însuți obiceiuri sănătoase și este mult mai probabil ca el să te urmeze. Când impui limite cu empatie, copilul e mai predispus să urmeze regulile, să și le internalizeze. Pe măsură ce îți urmează regulile, el învață că are beneficii. Începe să se gândească la el însuși ca la cineva care urmează acele obiceiuri sănătoase pentru că sunt bune pentru el.

Școala este o mare provocare atât pentru copii cât și pentru părinți. Ce ar trebui să învețe cu adevărat cu adevărat copiii din școală?

Ar fi minunat dacă interesul înnăscut al fiecărui copil pentru învățare ar fi încurajat de școală. Dar mult prea des școala distruge curiozitatea naturală a copiilor și bucuria de a învăța. Nu știu nimic despre școlile românești, dar știu că cele mai bune școli îi învață pe copii citire și matematică, încurajându-le bucuria de a învăța.

În școlile românești se pune o mare presiune pe copii. Cum îi putem ajuta să îi facă față?

Copiii au nevoie să râdă și să se joace acasă pentru a face față presiunii de la școală. Lasă-ți copilul să afle că nu ești întotdeauna de accord cu școala, dar că trebuie să încerce să facă tot ce este mai bun. Nu trebuie să fie perfecți.

Ce ar trebui să facă părinții atunci când copilul începe să ia note proaste care îi periclitează admiterea la liceu sau facultate?

Ascultă-ți copilul. Află de ce are note proaste. Are o tulburare de învățare? Nu e atent? E plictisit? Încearcă să rezolvi problema care stă la baza notelor proaste?

Cum îi putem ajuta pe cei mici să își găsească chemarea?

Susține-ți copilul în orice pasiune pe care o are. Susține-l în a-și dezvolta perseverența de care are nevoie în a-și urma orice chemare.

Cum poți să comunici eficient cu profesorii astfel încât să aperi interesele copilului tău?

Începe întotdeauna prin a înțelege punctul de vedere al profesorului, astfel încât acesta să fie mai receptive la spusele tale. Spune-I cât de mult îi apreciezi eforturile și că înțelegi că are în grijă mulți alți copii. Spune-I că copilul tău are dificultăți și că are nevoie să se conecteze cu copilul tău mai mult, ceea ce îl va face, să perăm, să aibă o atitudine mai caldă față de copilul tău. Arată-I ce funcționează pentru copilul tău acasă și întreabă dacă poate face acele lucruri la școală.

Din nefericire, joburile pe care le avem ne țin cea mai mare parte a zilei departe de copiii noștri. Cum putem compensa acest lucru?

Simplifică-ți viața, elimini tot ce poți astfel încât să petreci timpul pe care îl ai într-o conectare caldă cu copilul tău.

Laura Marham este doctor în psihologie clinică, fondator al www.ahaparenting.com, autor al cărților „Părinți liniștiți, copii fericiți: cum să înlocuim țipetele cu conectarea” și „Părinți liniștiți, frați fericiți: cum să creștem frați prieteni pe viață” și se susține pe 14 și 15 noiembrie o conferință la București, la invitația Totul despre mame.