EXCLUSIV | Ce l-ar putea face pe Putin să oprească războiul. Analist: ”Și dacă ucrainenii ar întoarce situația în favoarea lor, Rusia nu ar accepta realitatea. Până la masa negocierilor, ar putea dura ani de agitație locală și încercări de rusificare” 

Războiul din Ucraina, ziua 133. Alertele aeriene au sunat în aproape toată Ucraina. Trupele rusești sunt angajate în lupte grele, în timp ce se îndreaptă spre regiunea ucraineană Donețk, asta după ce au preluat controlul asupra ultimelor două orașe din regiunea vecină Lugansk. La rândul său, președintele Volodimir Zelenski şi-a reiterat apelul pentru mai multe livrări de arme din Occident. Radu Magdin, analist de politică externă, spune, într-un interviu pentru Gândul, că și dacă ucrainenii ar întoarce situația din teren în favoarea lor, Moscova nu ar accepta să recunoască realitatea, astfel că mai degrabă vor urma ani de agitație locală și încercări de rusificare în regiunile afectate, decât scenariul unei Rusii la masa negocierilor.

Mai mult, spune analistul, trebuie luat în considerare tot istoricul de agresiune al Rusiei în bazinul Mării Negre pentru a înțelege că în Ucraina nu este un conflict de pe poziții egale, ci un atac direct și deliberat împotriva unui stat suveran.

Analistul vorbește de consecințe durabile și dificil de gestionat ale războiului și crede că există un viitor pentru România ca putere influentă și relevantă.

POLITICĂ Parlamentarii revin de luni la serviciu. În ianuarie ar putea fi chemați în sesiune EXTRAORDINARĂ pentru a vota bugetul

14:03

ASTRONOMIE Sonda Parker de la NASA intră în Cartea Recordurilor: Este obiectul creat de om care a realizat cea mai mare apropiere de Soare

14:02

„Moscova nu ar accepta să recunoască starea reală din teren”

Cum estimați că va evolua această situație și încotro va duce? 

Situația actuală poate conduce la mai multe scenarii, pentru că asistăm la o mobilizare mai intensă și mai coordonată a forțelor ruse, care cel mai probabil va continua cu ofensive către Est.

În primul rând, chiar dacă ucrainenii vor reuși să întoarcă situația din teren în favoarea lor, problema este că s-ar putea să nu fie suficient pentru a aduce Rusia la masa negocierilor, pentru că Moscova nu ar accepta să recunoască starea reală din teren. Ne putem aștepta în continuare la ani de zile de agitație locală, activități paramilitare și încercări de rusificare a societății ucrainene în regiunile afectate.

Există și dimensiunea în care rușii vor întoarce în favoarea lor o transformare în ținte ale armamentului vestic, pentru că atunci vor avea argumentele necesare pentru a putea susține la nivel global narativa pe care au inventat-o cu mult timp înaintea începerii războiului – anume că Vestul a conlucrat și planificat implicarea în Ucraina și “atacarea” Rusiei.

„Extinderea NATO nu este un «afront» sau o amenințare la adresa Rusiei”

Summitul NATO de la Madrid a stârnit și mai tare furia Rusiei. Serghei Riabkov, adjunctul ministrului rus de Externe, a declarat că „demonstrează agresivitatea Alianţei Nord-Atlantice faţă de Rusia”, denunţând extinderea blocului militar occidental în Finlanda şi Suedia drept „profund destabilizatoare.” Este extinderea NATO periculoasă dacă Rusia amenință în continuare? Ce valoare aduc Finlanda și Suedia?

În primul rând, furia proiectată de Rusia nu ar trebui să fie un factor care să influențeze decizia unor societăți libere de a se asocia pentru apărarea comuna. Să nu uităm că NATO este o alianță strict defensivă, iar în această calitate, vecinătatea cu Rusia nu ar trebui să îngrijoreze Rusia. Extinderea NATO nu este un “afront” sau o amenințare la adresa Rusiei, ci o decizie suverană a statelor membre.

Prin aderarea Suediei și Finlandei la Alianță, practic este înlăturat încă un instrument de posibilă influență sau santaj pe care Rusia l-ar putea folosi în relația cu diferite elemente ale societăților nordice.

Cele două țări au deja armate și capabilități proprii viabile, demonstrate, de nivel înalt, care nu doar vor beneficia de eforturile și umbrela comună, ci vor fi contribuitori neți prin tehnologie, inovație, înțelegere a spațiului arctic, ranforsare a potențialului de apărare a Statelor Baltice și spațiului aliat nordic.

„Rusia are un întreg istoric de agresiune în bazinul Mării Negre”

Cancelarul federal german Olaf Scholz a declarat într-un interviu că decizia preşedintelui rus Vladimir Putin de a declanşa o invazie asupra Ucrainei vecine a fost luată cu mult timp înainte. Cât de plauzibilă găsiți această ipoteză și cât de mult a contat acest lucru în ecuația războiului?

Este foarte plauzibilă și reprezintă aproape un consens în ziua de astăzi. Nu va putea nimeni argumenta că Rusia s-a gândit peste noapte să atace Ucraina, mai ales având în vedere comasarea de trupe la graniță, începând din primăvara anului 2021, dar și din alte motive, putând fi observate o planificare și o succesiune de pași care au trădat o planificare a efectelor și dinamicii în relația cu UE și NATO, dar nu numai.

În plus, Rusia are un întreg istoric de agresiune în bazinul Mării Negre, precedente răsunatoare fiind Georgia (2008) și Ucraina (2014). Trebuie ajustată și perspectiva din care înțelegem lucrurile, pentru o înțelegere corectă a publicului: nu discutăm despre un conflict de pe poziții egale, ci de un atac direct și deliberat al Rusiei împotriva unui stat suveran și impotriva întregii arhitecturi de securitate și valori euroatlantice.

Astfel, nu poate fi vorba despre o ecuație a războiului, ci de faptul că acest război a creat un context de insecuritate generalizată, multidimensională, ceea ce ține de obiectivele globale ale Rusiei și de felul în care Rusia folosește războiul pentru destabilizarea spațiului european și euroatlantic.

„Consecințele războiului pot fi foarte grave la nivel global”

Ce va schimba – la nivel de mari puteri, de strategie, de valori, de valențe – pe scara politicii internaționale războiul ruso-ucrainean?

Consecințele războiului, în funcție de cât va dura și dacă resursele din Ucraina și Rusia vor continua să fie blocate, pot fi foarte grave la nivel global, în primul rând. Vorbim despre instabilitate socială și politică pe mai multe continente, declanșate de criza alimentară, energetică, a produselor intermediare și a lanțurilor de aprovizionare.

Pentru economiile cele mai dezvoltate, se constată accelerat șocuri la nivelul companiilor producătoare, dar și pentru cele care integrează produse și solutii.

Din punct de vedere al guvernanței globale, Rusia speră să reușească să destrame ordinea globală pe care s-au clădit societățile democratice occidentale, începând cu denunțarea arhitecturii de securitate la construcția căreia Moscova însăși a luat parte.

Efectele vor fi durabile și dificil de gestionat, într-o lume care încă resimte provocările generate de pandemie.

„Poziția Rusiei și a lui Putin sunt deja compromise”

De l-ar putea determina pe Vladimir Putin să oprească distrugerea Ucrainei, să încheie războiul?

Având în vedere starea spre care se îndreaptă economia Rusiei, armata rusă, dar și implicațiile războiului la nivel internațional, poziția Rusiei și a președintelui Putin sunt deja compromise. Este foarte probabil că Vladimir Putin nu se va opri până când va fi clar că nu mai putea duce războiul sau până când pierderile suferite îl vor aduce la masa negocierilor. Din păcate, acest lucru poate dura luni sau chiar ani, inclusiv în condițiile unei încetări a ostilităților, a războiului convențional.

Nevoia Rusiei este de mai multe resurse și mai multă industrie, inclusiv acces la porturile Ucrainei, pentru că Rusia are o economie rentieră care, ca și imperiile din urmă cu mai multe sute de ani, este dependentă de controlarea teritoriului, mai degrabă decât de inovație și valoare adăugată.

„Există un viitor pentru România ca putere influentă și relevantă”

Dincolo de tragedia războiului, ce s-a schimbat pentru România – apropo și de vizita președintelui Macron în țara noastră, dar și de cea a președintelui Klaus Iohannis la Kiev – pe scena lumii politice internaționale? Cât de mult a contat apartenența României la NATO și UE în contextul global actual?

Vizibilitatea României nu a fost inadvertentă, doar în baza poziționării geografice. S-a lucrat la asta și este important de observat că România și Polonia și-au creat și adaptat poziții distincte și complementare, în relație una cu cealaltă, cu NATO și cu UE, facilitând anumite interacțiuni și acces, angajându-se în configurații specifice de ajutorare, de reconstrucție, de securizare a regiunilor.

Fără apartenența la UE și NATO, România nu ar fi putut servi ca punte către un viitor în care Ucraina se reclădește și ar fi putut chiar să fie următoarea pe lista Rusiei. Cel mai interesant aspect al deplasărilor variilor lideri europeni a fost demonstrația a cine este interesat de a se angaja internațional din UE – pentru unii lideri predomină aspectele interne, pentru alții, cele externe.

România, în ultima perioadă, a arătat că se preocupa de aspectele interne, dar și de cele externe – ceea ce nu s-ar putea întâmpla fără stabilitatea oferită de calitatea de stat membru UE și NATO.

Există un viitor pentru România ca putere influentă și relevantă în ambele configurații și este important ca acest lucru să fie subliniat cu fiecare oportunitate.

Autor

Mara Răducanu

Mara Răducanu este jurnalist de eveniment. A terminat Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București și a lucrat la mai multe publicații, precum Jurnalul național, Evenimentul ... vezi toate articolele