EXCLUSIV VIDEO | Dezvăluiri șocante ale infiltrării NKVD în Mișcarea Legionară. Cu mitraliere de la Moscova s-a tras la rebeliunea legionară din 1941

Noi dezvăluiri istorice aduc la lumină detalii șocante. Serviciile secrete sovietice – NKVD – au infiltrat Mișcarea Legionară. Agenți comuniști, care mimau adeziunea sinceră la ideile legionare, au ajutat ulterior la organizarea violențelor împotriva conducerii statului român. Moscova a fost cea care a livrat arme de fabricație germană – revolvere, puști mitralieră, grenade -, înainte și în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941.

Prin infiltrarea Mișcării Legionare cu agenți NKVD (serviciile secrete sovietice), scopul lui Stalin era unul dublu: să discrediteze și să distrugă din interior Garda de Fier, prin campanii de o violență extremă, și, pe de altă parte, să pună în conflict Mișcarea Legionară și pe Antonescu, pentru a crea haos în România interbelică. Astfel, sovieticii voiau să întârzie pe cât posibil operațiunile militare de recucerire a Basarabiei și Bucovinei de către armata română și cea germană. Se spera ca, printr-un conflict politic intern, puternic și sângeros, între mareșal și legionari, să se ajungă la o ruptură între Antonescu și Hitler.

Mulți considerau că Hitler îi va sprijini până la capăt pe legionari. Adolf Hitler a preferat însă să-i acorde sprijinul său lui Ion Antonescu, sugerându-i acestuia că are mână liberă să lichideze Garda de Fier. Avea nevoie de petrolul românesc și de armata română pentru războiul său împotriva Uniunii Sovietice.

ACTUALITATE Plan Roșu de Intervenție. Patru autoturisme, implicate într-un grav ACCIDENT pe DN 14

12:02

ULTIMA ORĂ Un elicopter de ambulanță a intrat în clădirea unui spital din Turcia, apoi s-a probușit la sol. Care ar fi prima cauză a TRAGEDIEI

11:45

Calculele Moscovei nu au reușit să atingă decât un singur scop: lichidarea Mișcării Legionare, prin subminare ei din interior. Legionarismul era o forță politică redutabilă în România perioadei interbelice.

În cartea sa „Legionarism versus comunism. Considerații privind raporturile dintre Mişcarea Legionară şi Partidul Comunist Român în perioada 1941-1945”, Tiberiu Tănase, colonel în rezervă SRI și istoric, prezintă documente inedite din arhivă ale serviciilor de informații românești din perioada lui Antonescu.

Potrivit lui Tiberiu Tănase, metoda de infiltrare a sovieticilor în interiorul Mișcării Legionare conduse de Horia Sima a fost aceea de a-i determina pe muncitorii din fabricile românești, cei mai mulți dintre ei simpatizând cu ideile comuniste, să devină formal membri ai Gărzii de Fier, mai precis membri ai Corpului Muncitoresc al Mișcării Legionare. Printre ei se aflau și agenți NKVD.

Toate aceste date secrete din culisele istoriei Mișcării Legionare erau cunoscute de Serviciul Special de Informații, condus de Eugen Cristescu. Acesta era un adversar al extremismelor – atât cel legionar, cât și cel comunist. Imediat după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, după ocuparea României de Armata Roșie, sovieticii l-au anchetat la Moscova, timp de doi ani, pe Eugen Cristescu, pentru a afla, printre altele, despre metodele de propagandă eficiente ale legionarilor și despre tehnicile acestora de a insufla simpatia în rândurile românilor. Se pare că, în dorința de a instaura mai ușor sistemul comunist în România, sovieticii dorea să folosească și ei, la rândul lor, asemenea metode de câștigare a simpatiei populare, dată fiind aderența foarte mică a românilor la ideologia comunistă.

După instaurarea comunismului în România, consilierii sovietici i-au folosit pe unii dintre foștii legionari, care s-au convertit la comunism, ca torționari în derularea a ceea ce s-a numit ”Experimentul Piteşti” – adică reeducarea prin tortură și bestialitate a deținuților politici.

Studenţi şi membri ai partidelor istorice, liberali sau ţărănişti, erau forțați, prin tratamente de un sadism ieșit din comun, să jure loialitate şi credinţă faţă de regimul comunist. Odată convertit prin violență la comunism, deținutul politic era obligat să își denunțe colegii de celulă care rămâneau pe poziții ferm anticomuniste. Apoi, devenea el însuși torționar.

Atrocităţile de la Penitenciarul Piteşti s-au derulat între 1949 şi 1952. Unul dintre cei mai sadici torționari de la Penitenciarul Pitești a fost legionarul  Eugen Ţurcanu. El a omorât în bătaie foști camarazi, dar și deținuți politici liberali sau țărăniști, care nu au vrut să se convertească la comunism.

Există și azi tendința unor cercuri neo-legionare și extremiste de a-i proiecta pe legionari ca singurele exemplare de înălțime morală și de poziție ferm anticomunistă. Chiar după anii 2000, au mai existat foști deținuți legionari care au continuat să se autovictimizeze public, prezentându-se ca fiind singurele victime reale ale persecuției din partea regimului comunist din România. Este o pervertire a adevărului istoric. Rezistența anticomunistă nu a fost nicidecum monopolul foștilor legionari. Rezistența anticomunistă s-a compus din nenumărate grupuri ideologice și religioase care nu simpatizaseră niciodată cu o ideologie totalitară, fie ea fascistă sau comunistă.

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, istoricul Tiberiu Tănase explică toate aceste evoluții stranii ale istoriei României postbelice.

Bogdan Rădulescu: Cum a fost posibilă o asemenea operațiune de infiltrare a Mișcării Legionare de către agenții NKVD și care a fost scopul unei asemenea operațiuni?

Tiberiu Tănase: Ideea de la care pornim este că cele două extreme – fascismul și comunismul – sunt în război permanent. Nu pot coabita. Nu pot avea loc alianțe între cele două. Așa ceva este imposibil. Și atunci, sigur, politica era de a distruge adversarul politic. Comuniștii sovietici, conștienți de acest lucru, au folosit metoda infiltrării în Mișcarea Legionară.

Trebuie să ținem cont de faptul că Partidul Comunist în România nu era altceva decât o filială a Uniunii Sovietice. În grupul comuniștilor din România anilor ’30 –’40 figurau nu numai membri de partid, ci și agenți ai NKVD-ului. Am scris despre asta în revista ”Historia”. Aceste operațiuni de infiltrare în Mișcarea Legionară a agenților sovietici se foloseau de elementele următoare: de membri de partid, de agenții NKVD, de anumite organizații de acoperire. Toate aveau un singur scop: să distrugă din interior Mișcarea Legionară, să o infiltreze și să o distrugă.

Sovieticii îi considerau pe legionari un adversar de temut. Există în arhiva Ministerului de Interne note informative ale Prefecturii și ale Poliției Capitalei în care se vorbește despre activitatea Ambasadei Uniunii Sovietice la București în legătură cu aceste operațiuni. Am publicat chiar unele documente pe această temă care sunt inedite.

Este absolut necesar să aducem la lumină și aceste evenimente care țin de istorie, pentru că, până acum, nu numai că nu s-a vorbit despre asta, dar, în perioada comunistă de la noi, a fost o perioadă lungă de tăcere, de punere la secret a acestor realități,  pentru că despre activitatea Uniunii Sovietice în România de dinainte de 1945 nu se putea vorbi. Era un subiect tabu. Se păstra o tăcere absolută: de la acțiunile armatei sovietice până la agenții NKVD care au operat în acea perioadă pe teritoriul României.

Chiar și înainte de 1945, agentura sovietică era foarte puternică în România. Această agentură NKVD din România este cea care a sprijinit rebeliunea legionară. Chiar dacă azi poate părea ciudat, NKVD este agentura care a furnizat arme pentru legionari. Există documente care arată notele informative ale serviciilor românești de informații din epocă în care se arată că reprezentanții partidului comunist erau infiltrați în grupurile legionare și care au fost foarte activi în timpul rebeliunii legionare din 1941. Agenții comuniști erau infiltrați în special în corpul muncitoresc legionar.

În cartea dumneavoastră apar documente din care reiese că sovieticii au fost cei care i-au alimentat cu arme pentru momentul rebeliunii din 1941. Cum s-a întâmplat acest trafic clandestin de armament dinspre Moscova spre Garda de Fier?

Da. Dacă mă întrebați de aprovizionarea cu armament a grupurilor legionare de către agenții NKVD – cu revolvere, cu puști mitralieră – trebuie să știți că ele veneau pe filiera sovietică, dar nu era armament rusesc, ci armament german.

Agenții NKVD cumpărau arme din Germania, transferate în Uniunea Sovietică, și, de acolo, erau livrate în România, pe diferite filiere clandestine, pentru Mișcarea Legionară, grație acestor agenți sovietici infiltrați în structurile Gărzii de Fier. Acest fapt a apărut cu claritate în timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941.

Fenomenul a fost destul de bine documentat de SSI (Serviciul Special de Informații) prin măsurile operative pe teren și pe baza notelor informative prin care s-a urmărit nu numai identificarea punctelor de rezistență legionare, dar și alcătuirea profilului celor care făceau parte din Garda de Fier, dar care, în clandestinitate, aparțineau de fapt trup și suflet partidului comunist. Acesta este un subiect foarte bun de investigat în continuare.

Ați scris că cele mai importante infiltrări de agenți sovietici în interiorul Gărzii de Fier s-au făcut prin intermediul aderărilor la Corpul Muncitoresc Legionar, comuniști care pretindeau că simpatizează și aderă din convingere la Mișcarea Legionară. Ne puteți explica?

Da. Așa este. Trebuie spus că acest Corp al Muncitorilor Legionari s-a format de fapt ca un corp distinct al Mișcării Legionare, după absorbția unui import important de muncitori din zona aceasta proletară în care Partidul Comunist își avea bazele sale militante în fabrici și uzine.

Pentru comuniști, muncitorimea constituia baza partidului lor. La ordinele NKVD, segmente importante din militanții comuniști au fost puși să adere formal la Corpul Muncitoresc Legionar. Ei aderau la Mișcarea Legionar în urma unui ordin de luptă primit de la sovietici. Operațiunea nu a făcut decât să înăsprească raporturile între mișcarea comunistă din România și Mișcarea Legionară, ambele încercând să își adjudece forțe care constituiau un element politic foarte important.

După rebeliunea legionară din ianuarie 1941 și trecerea legionarilor în poziție de non-combat, după 1945 s-a întâmplat și procesul invers: preluarea unor importante segmente de militanți legionari în Partidul Comunist. Dacă în perioada 1941-1944, comuniști erau infiltrați în Mișcarea Legionară cu scopul de a o discredita și distruge din interior, după 1945, când comuniștii încep să cucerească puterea în România, se întâmplă fenomenul invers: elemente legionare trec în rândurile Partidului Comunist.

Circula imediat după 1945 faimoasa epigramă a lui Păstorel Teodoreanu: ”Căpitane, nu fi trist!/ Căpitane, nu fi trist!/ Garda merge înainte/ Prin Partidul Comunist!”.

Exact. Păstorel Teodoreanu subliniază cu sagacitate această ironie a istoriei. Extremele se urăsc, se luptă pe viață și pe moarte, vor să se elimine definitiv una pe cealaltă, dar, la un moment dat, extremele se ating și uneori chiar fuzionează.

Șeful SSI (un fel de SRI din epoca aceea), Eugen Cristescu, a fost arestat de comuniști și trimis la Moscova, unde a stat timp de doi ani în interogatorii. Știindu-l expert în tot ce înseamnă analiza fenomenului legionar, sovieticii îi cereau cu insistență să le explice care erau metodele de propagandă legionare și cum de erau atât de eficiente. Estre adevărat că voiau să folosească și ei aceste metode pentru a face ideologia comunistă mai atractivă pentru români?

Da. Interogarea lui Eugen Cristescu de către NKVD la Moscova a urmărit câteva teme foarte importante, una dintre ele fiind și aceasta a propagandei legionare. Sovieticii voiau niște idei pe care ei înșiși le puteau folosi și continua în favoarea comunismului.

Sovieticii erau foarte curioși să știe cum au reușit legionarii să atragă masele de români folosind o propagandă eficientă. Voiau să o transplanteze și ei dinspre zona propagandei legionare către cea a Partidului Comunist. Au fost câteva teme pe care Legiunea le-a folosit cu precădere și care au fost transferate ideologic activiștilor comuniști, desigur în măsura în care aceștia puteau să le înțeleagă și să le folosească.

Evident, nu toate ideile sau temele de propagandă au fost bine elaborate, chiar dacă, în laboratoarele Moscovei, tehnicile de convingere a maselor păreau foarte simple și clare. Sovieticii au încercat să facă și ei o propagandă eficientă pentru mase, dar, bineînțeles, cu  materialul uman pe care îl aveau la dispoziție.

Prima dificultate cu care s-au confruntat sovietici era aderența aproape inexistentă a ideologiei comuniste la intelectuali. Este știut că Mișcarea Legionară a avut un corp de elită din care făceau parte foarte mulți intelectuali de anvergură, oameni cu un nivel extrem de ridicat de educație și cultură. Acești intelectuali au fost cei care au condus și au promovat ideologia legionară, ajutând la ascensiunea politică a legionarismului în societatea românească.

În schimb, Partidul Comunist se baza pe niște activiști făcuți la apelul bocancilor, cum se spune, iar din punct de vedere al consilierii politice, se baza pe agenții NKVD. Comparativ cu Garda de Fier, agenții NKVD care voiau să instaureze comunismul în România nu cunoșteau foarte bine partea socială și culturală a țării, așa cum o cunoșteau membrii de elită ai Mișcării Legionare. De aceea, reușitele comuniștilor sovietici la capitolul propagandă în România au fost minime.

O altă metodă folosită de NKVD a fost neutralizarea forțelor legionare din țară prin promisiunea uni pact de neagresiune între ele și reprezentanții comuniștilor din guvern.

Vă referiți la așa-numitul ”pact Nicolae Pătraşcu – Teohari Georgescu”, care reprezintă de fapt un episod foarte bizar al raporturilor dintre Mişcarea Legionară şi Partidul Comunist din România. Unii istorici spun că ar fi fost stratagema comuniștilor de a-i păcăli pe legionari că vor beneficia de clemență și li se va permite să intre chiar în rândurile Partidului Comunist. E adevărat?

Da. ”Pactul Nicolae Pătraşcu – Teohari Georgescu” a fost o stratagemă care i-a permis guvernului prosovietic de la Bucureşti să îi înregistreze pe legionari, să îi monitorizeze și, ulterior, în 1948, să declanșeze prigoana antilegionară. Acest pact de neagresiune a fost semnat între liderul Mișcării Legionare Nicolae Pătrașcu și ministrul de Interne comunist Teohari Georgescu.

Comuniștii au făcut acest joc operativ de a-i atrage pe membrii Mișcării Legionare și pe simpatizanții ei, de a-i subordona, de a-i controla, de a-i fișa pe toți. Acest lucru le-a permis comuniștilor de fapt să îi identifice mai ușor pe legionarii care preferaseră o vreme să rămână în clandestinitate după 1944. Astfel, Securitatea, coordonată de comisarii sovietici, a avut ocazia să facă liste cu nume și date de identificare a majorității legionarilor existenți. Îi aveau aproape pe toți pe listă și, după aceea, i-au vânat mai ușor.

Unii legionari se vor înregimenta în Partidul Comunist cu carnet, dar, ulterior, vor fi arestați și trimiși în închisorile comuniste, acolo unde, unii dintre ei, au fost folosiți pe post de torționari. Există documente în acest sens?

Da, există. Între 1945-1947 a fost momentul în care a demarat această absorbție de legionari în rândurile Partidului Muncitoresc Român. Cei care au semnat pactul, au devenit comuniști cu carnet de partid, ceilalți care nu au semnat pactul, au fost trimiși în închisoare. Legionarii care semnaseră pactul cu comuniștii nu au mai fost urmăriți sau deranjați până la verificările ulterioare, de după 1948.  Cei care au refuzat să bată palma cu regimul, au fost închiși imediat. Unii dintre ei fuseseră în detenție încă din perioada mareșalului Ion Antonescu.

Unii dintre legionari au fost folosiți în zona lagărelor și închisorilor comuniste. În mediul concentraționar din închisorile comuniste au cedat psihic oamenii de o valoare intelectuală deosebită, în timp ce alții au rezistat. Nu îi putem acuza și nici să le facem un proces de conștiință celor care au cedat psihic în regimul inuman de detenție.

Liderii Securității au speculat extracția socială a unor dintre cei care fuseseră membri în Mișcarea Legionară, mediul violent din care proveneau, dar și structura personalității lor: sociopați, sadici, nevrotici. Când Mișcarea Legionară a devenit o mișcare de masă, în rândurile ei au intrat și astfel de indivizi. Ei au fost folosiți în ceea ce s-a numit Experimentul Pitești, în torturarea colegilor de celule.

Astfel, în închisori, nu s-a putut coagula o mișcare de rezistență împotriva regimului comunist recent instalat în România. Comuniștii s-au folosit de acest lucru. Ca să își justifice cruzimea și tratamentele inumane aplicate tuturor deținuților politici, care nu erau toți foști membri ai Gărzii de Fier și proveneau din grupuri politice și religioase diferite, regimul îi eticheta pe toți drept ”bandiți legionari”.

Din punctul acesta de vedere, comuniștii au câștigat de două ori. În primul rând, i-au folosit pe unii membri ai Mișcării Legionare ca torționari în închisori. În al doilea rând, procedând astfel, au discreditat orice tentativă de a forma o rezistență anticomunistă organizată de foștii legionari, demonstrând că în cei din Garda de Fier nu trebuie să ai încredere pentru că sunt răi, sadici, răzbunători.

Fiind un plan bine pus la punct de NKVD, partea groaznică a fost că sovieticii au reușit, cu ajutorul unor elemente românești, au distrus alte elemente românești de valoare. De pe urma lichidării elitelor românești din perioada interbelică – din cultură, politică și armată – suportăm chiar și azi consecințele. Consecințele au fost pe termen lung. Ca să refaci o elită a unei țări, trebuie să aibă loc un proces îndelungat și foarte greu. Odată distruse, elitele greu se pot reface.

Tiberiu Tănase este istoric și colonel în rezervă al SRI. Este lector universitar și secretar al Diviziei de Istoria Științei din cadrul Comitetului  Român de Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române. Face parte din comitetul  redacțional   al Revistei Vitralii – Lumini și Umbre a ACMMRSRI, fiind, de asemenea, colaborator al unor institute de studii şi cercetări de securitate, apărare şi  istorie (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară, Arhivele Naţionale, Arhivele Militare Române). Este autor și coautor al unor studii şi articole de securitate şi intelligence în publicaţii de specialitate: Intelligence, Revista Română de Studii de  Intelligence, Gândirea Militară Românească, Infosfera şi Geopolitica Magazin. 

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV VIDEO | Între festivismul macabru și revolverul arhanghelului. Noi dezvăluiri istorice despre violența politică a Mișcării Legionare

EXCLUSIV | Ce candidați surpriză și alianțe ar putea aduce alegerile din 2024. Analist: ”Partidele vor fi în spatele unui lider, carismatic sau nu”

EXCLUSIV VIDEO | Cum va arăta anul electoral 2024 în România. Sociolog: ”Lumea românească va avea opțiuni puternic polarizate”

INTERVIU EXCLUSIV | Sociologul german Rainer Zitelmann demontează miturile anticapitaliste. ”Oamenii tind să uite cum au devenit prosperi”

Autor

Bogdan Rădulescu

Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), ... vezi toate articolele